RSS

Arhive pe categorii: CRACIUN

Erai Prunc micut in iesle

147420_nasterea-domnului_0

Erai Prunc micuț în iesle,
Când noi am primit de veste
Că Iisus Te vei numi
Și neamul îl vei izbăvi.

Dobitoacele suflau,
Staulul de-l încălzeau,
Iar păstorii Ți-au adus
Daruri scumpe mai presus.

Îngerii în cor cântau
Și slăvind ei se mirau
Cum Tu, Mare Împărat,
Într-un om Te-ai întrupat.

Nașterea deși smerită,
Nu e alta mai slăvită,
Toată firea a simțit
Pe pământ când ai venit.

Bucurie am aflat,
Doamne, când Te-ai întrupat
Și-ai făcut un legământ,
Între cer și-ntre pământ.

ELENA J.

 
2 comentarii

Scris de pe 24 decembrie 2019 în CRACIUN, ELENA J., Uncategorized

 

Pregatire de Craciun

41295296 - new interior with christmas tree, presents and fireplace. postcard.

Un brad mare şi-a luat
Şi frumos ea l-a gătat.
Frigiderul l-a umplut,
Prăjituri multe-a făcut.

Telefonul l-a-ncărcat,
Ca să aibă de sunat.
Casa frumos şi-a vopsit,
Cu haine s-a înnoit.

De ceva îns-a uitat,
Lucrul cel mai important:
Sufletul nespovedit,
Nespălat, nepregătit.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2019 în CRACIUN, ELENA J.

 

Mama, nu uit ce-am promis!

32063254997_3012f08a04_b

Mamă, nu uit ce-am promis
În scrisoare când ți-am zis
Că pornesc cu dor la drum
Şi vin grabnic de Crăciun.

Însă, de când am plecat
Ceva-n bine s-a schimbat?
Sau tot cei corupți conduc
Şi-n râpă țara ne duc?

Tinerii cu drag muncesc
Sau toți țara părăsesc?
Din păduri s-a mai tăiat?
Din aur s-a mai furat?

Mai au zile cei bătrâni
Sau sunt slugă la stăpâni?
E bine-n învățământ
Sau e totul la pământ?…

Şi mă doare c-am plecat,
Casă, părinți am lăsat,
Singură-s printre străini,
Printre oameni reci, haini…

Vin acasă că mi-e dor,
Zilnic mai apăsător…
Mamă, nu uit ce-am promis,
Printre lacrimi ce ți-am scris…

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2019 în CRACIUN, ELENA J., Uncategorized

 

Se uita Dumnezeu pe pamant si vede atatea imbuibari, betii, fapte de rusine tocmai in Sfanta Sarbatoare a Nasterii Sale

147420_nasterea-domnului_0

Se uită Dumnezeu pe pământ şi ce să vadă? Îmbuibări, beții, risipă de bani, agitație, călcat în picioare în magazine, nervi şi înjurături. Fapte de ruşine care nici într-o zi oarecare nu se petrec. Toate astea în Sfânta Sărbătoare de Crăciun, când ar trebui să fie pace, gânduri bune, simplitate, curăție, iertare şi bucurie. Bucurie că S-a născut Hristos Mântuitorul. Căci în esență aceasta înseamnă Crăciunul. Nu bradul, nu cadourile, nu instalația colorată, nu moşul, nu mâncărurile!

Oare cum Se simte Hristos ştiind că e Ziua Naşterii Lui şi tocmai El, Sărbătoritul nu este adus în discuție la masă? Ne vin rudele din depărtări, ne strângem, mâncăm, ne bucurăm dar nu ştim care este adevăratul scop al acestei reîntâlniri cu cei dragi ai noştri, căci această reuniune intensifică în inimile noastre bucuria Naşterii Domnului.

Iar dacă de Crăciun ni s-a dat liber de la serviciu, este pentru că omul e dator să vină la Biserică în această sărbătoare mare să-şi odihnească sufletul, apoi e îndreptățit să-şi bucure şi stomacul.

Crăciunul e sărbătoarea lui Hristos, nu a lui Moş Crăciun, nici a stomacului!

ELENA J.

 
2 comentarii

Scris de pe 24 decembrie 2019 în CRACIUN, ELENA J.

 

Pregatire de Craciun

41295296 - new interior with christmas tree, presents and fireplace. postcard.

Un brad mare şi-a luat
Şi frumos ea l-a gătat.
Frigiderul l-a umplut,
Prăjituri multe-a făcut.

Telefonul l-a-ncărcat,
Ca să aibă de sunat.
Casa frumos şi-a vopsit,
Cu haine s-a înnoit.

De ceva îns-a uitat,
Lucrul cel mai important:
Sufletul nespovedit,
Nespălat, nepregătit.

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN, ELENA J.

 

Minunile ce s-au petrecut in momentul nasterii lui Iisus

nasterea-domnului.jpg

După ce Preacurata Fecioară Maria a luat cunoștință de la Arhanghelul Gavriil că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, trecuse 9 luni, și veni o poruncă de la Cezarul August, ca toți oamenii de sub stăpânirea lui să se înscrie la locul nașterii cu femeia și copiii săi. Bătrânul Iosif era nevoit a părăsi Nazaretul și a pleca la Betleem, căci de acolo i se trăgea neamul. Când a ajuns acolo era noapte. În acele zile Maria urma să nască, și neavând unde găzdui, au fost nevoiți să intre într-o peșteră săracă. După ce intrară în peșteră, Fecioara văzu un finic uscat ca un stâlp și se așeză rezemându-se de acest finic, ale cărui crengi uscate pătrundeau până afară.

În acel timp, bătrânul Iosif, a plecat să caute o femeie, ca să stea lângă fecioara. Pe când mergea el, deodată picioarele lui au rămas pironite, și nu a mai putut merge mai departe. O întâmplare străină se petrecea în toată firea. Își ridică ochii spre cer, și văzu că păsările care zburau, se opriră și ele în loc. În jurul lui Iosif, ședeau niște lucrători la masă, unii au rămas cu mâna la gură, alții cu mâna întinsă, cel ce mânca se oprise din mestecat, și toți priveau spre cer. În apropiere, o turmă de oi care păștea. Deodată și oile s-au oprit din păscutul lor, iar păstorii rămăseseră și ei încremeniți și nemișcați. Luna pe cer stătea și ea din mersul ei și nici pământul nu se mai învârtea, pentru că în acel moment, Fecioara Maria năștea pe Mântuitorul lumii, pe Iisus Hristos. Toată făptura era în așteptarea acestei mari rânduieli dumnezeiești. Deodată se auzi un glas plin de bucurie: „Se naște Hristos! Se naște Hristos!” În acest minut, S-a născut Hristos.

O femeie mergând drept la Iosif, îl întrebă: „Nu-i așa că mă cauți pe mine?” Iosif răspunse: „Da, eu caut pe cineva de ajutor.” Atunci femeia zise: „Eu sunt moașă și mă numesc Salomeea și vreau să te ajut.” Plecând amândoi la peșteră, o găsiră foarte luminată și frumos mirositoare pe Fecioara. În mijlocul acestei lumini, văzură pe Fecioara Maria și pe Pruncul Iisus, amândoi strălucitori iar razele dimprejurul capului lor, luminau toată peștera. Copilul sugea în brațele Maicii Sale. Finicul care era uscat, înverzise, și vlăstări verzi răsăreau din trunchiul lui. Iosif și Maria se mirau de aceste puteri cerești. Moașa aceea întrebă pe Preacurata Fecioară: „Femeie, ești mama acestui Prunc? „Da!” răspunse Fecioara. „Bine, dar tu nu semeni cu celelalte femei, fiice ale Evei, strămoașa noastră, și nici copilul nu seamănă cu ceilalți copii, El seamănă mai mult cu tine. Voi parcă sunteți veniți de Sus, din altă lume, mai fericită, mai frumoasă. Dar cu acest finic care știu bine că era uscat, cum de a înverzit în această noapte?” „În timpul nașterii mele, am fost rezemată de el, și stând așa, a înverzit precum vezi.” zise Fecioara. „O, ce minuni face Dumnezeu!” zise bătrâna moașă. „Mare ești, Doamne, și se închină Pruncului Iisus.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN

 

Prigoana lui Irod – istorioara

Iisus_4975_1Dacă Irod împăratul a văzut că a fost înșelat de către magi, căci nu s-au mai întors pe la el să-i spună că au găsit pruncul, a poruncit să omoare toți copiii de doi ani și mai mici cu gândul că va omorî și pe Iisus. Dar îngerul Domnului, s-a arătat în vis lui Iosif, spunându-i să ia Pruncul și pe Mama Lui și să fugă în Egipt. Mergând ei pe drumul spre Egipt, doi soldați de-ai lui Irod veneau în goana mare ca să-i prindă. Fecioara Maria și Iosif, de frică s-au rezemat de un pom mare numit sicomor, și acest pom, din porunca lui Dumnezeu se deschise și ascunse Sfânta Familie într-însul de vederea ostașilor, tocmai când soldații erau în apropierea lor. După ce soldații au obosit căutând, au plecat întristați. Atunci, acest pom s-a deschis și a ieșit Sfânta Familie, urmându-și drumul mai departe spre Egipt.

Și cum mergeau ei, au intrat într-o cetate mare, și s-au așezat la poarta unei ospătării care era aproape de capiștea unui idol. De-abia se așezase Sfânta Familie să se odihnească, și se auzi o alarmă mare. Locuitorii acelei cetăți alergau uimiți pe ulițele ei, scoțând țipete de spaimă și deznădejde, căci în minutul când a trecut Iisus pe poarta cetății, idolul cel mare căzu de pe scaunul său și se sparse în mii de bucăți. Tot așa se întâmplă și cu ceilalți idoli. Auzind bătrânul Iosif acele țipete, s-a temut să mai rămână pe loc ca să nu se întâmple ceva Pruncului și Fecioarei Maria. Puse șaua repede pe asin, apoi pe o poartă dosnică, plecă mai departe fără să mai cumpere ceva de mâncare pentru drum în acea zi.

Când veni vremea prânzului, Mariei îi era tare foame și sete, și se așeză la umbra unui pom în fața căruia se aflau o mulțime de curmale, plin de fructe coapte. Maica lui Iisus zise: „O, cum aș vrea să mănânc din ele, că tare îmi este foame și sete.” „Ce să fac, Marie?…” zise Iosif, „căci sunt așa de sus, că nu pot da nici cu bățul într-însele.” Atunci, Sfântul Prunc Iisus porunci pomului și zise: „Curmalule, pomule bogat, apleacă-te și adu fructele la iubita și dulcea Mea Mamă.” Și, o, minune, îndată pomul se aplecă, și Fecioara a putut culege fructe câte a voit, apoi s-a înălțat la loc și nu se mai cunoștea de unde culesese Fecioara fructele.

Pe când Măicuța Domnului culegea fructe, copilașul Iisus care era lăsat jos la rădăcina copacului, făcu cu degetul gaură în pământ din care izvorî apă din destul, și se adăpă Fecioara Maria și bătrânul Iosif, apoi zise dulcele Iisus: „Îți mulțumesc, curmalule, că ai dat rodurile tale, să fii binecuvântat, și din neamul tău să fie sădit în Grădina Raiului Tatălui Meu.” Și deodată se arătă un înger luând o crenguță cu care se înălță spre albastrul cerului ca să fie sădit în grădinile fericirii raiului.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 decembrie 2018 în CRACIUN