Actiunile criminale de intoxicare a populatiei prin intermediul chemtrails-urilor s-au intensificat in ultima perioada

“Dezvăluirile incendiare care s-au făcut în ultima vreme despre chemtrails (aşa-zisele „dâre ale morţii” pe care le lasă în urma lor unele avioane) nu au reuşit să oprească acţiunile criminale ale celor care se folosesc de orice mijloace, oricât de abjecte, pentru a reduce populaţia globului la 1 miliard de oameni. Pentru aceasta, printre alte metode criminale de intoxicare, otrăvire şi îmbolnăvire a oamenilor, sunt răspândite pe cale artificială, de exemplu prin pulverizare din avioane, substanţe toxice, virusuri şi germeni patogeni. Am primit de la un cititor al site-ului yogaesoteric din Bristol, Anglia, nişte fotografii extrem de elocvente ale unor chemtrails-uri apărute recent în zona respectivă.

Fenomenul nu este singular, ba din contră. Nici în România nu suntem feriţi de aceste acţiuni criminale. În ţara noastră se pot observa deseori aceste dâre chimice deasupra mai multor oraşe. De exemplu, în luna martie 2016, în mai multe oraşe din sudul ţării a căzut din cer o pulbere cărămizie ce conţinea fier, cupru, plumb şi alte metale grele. Acest praf a putut fi observat în săptămânile care au urmat şi în Bucureşti, în judeţul Constanţa, în Bărăgan.

Specialiştii Agenţiei de Protecţia Mediului spun că în mod normal, în aer nu ar trebui să existe nicio urmă de astfel de metale şi că inhalarea lor este deosebit de periculoasă.
În Dobrogea, de exemplu, ploaia de pulbere conţinea crom, plumb, nichel, arseniu şi cadmiu, metale care se găsesc în mod normal în sol şi nicidecum în aer. De asemenea s-a eliminat ipoteza că aceste prafuri au fost aduse de la mare depărtare de curenţii de aer, deoarece în acea perioadă meteorologii nu au constatat nicio mişcare a curenţilor de aer care să fi venit din nordul Africii, aşa cum au presupus cei de la Mediu. Această ipoteză nu a fost decât „praf în ochi” (de data aceasta, la propriu) pentru naivii care se lasă prostiţi de declaraţiile sforăitoare ale autorităţilor.

Multe persoane au observat aceste prafuri chimice ce cad din cer sub formă de ploaie sau se depun pur şi simplu pe lucrurile aflate la sol. Unii spun că după ploaie, frunzele au fost acoperite de negreală şi de atunci tufele de flori nu mai înfloresc. Alţii spun că legumele se ofilesc şi florile arborilor fructiferi se scutură înainte de vreme, în urma unor astfel de ploi otrăvite. La fel se petrece cu viţa de vie, care pare arsă.
Fostul primar Peter Vereecke din Evergem, Belgia a făcut unele afirmaţii legate de ceea ce el numeşte „o industrie a morţii – Chemtrails” , într-un interviu luat de Willy De Buck în ziarul De Gentenaar, 26 iulie 2009. Aici citiţi varianta online:
http://chellow.blogspot.com/2009/07/former-mayor-crusade-against-white.html

Redăm fragmente din acest interviu:
„…Chemtrails sunt nori de chimicale şi germeni cauzatori de boli care intenţionat sunt împrăştiaţi peste noi pentru a ne îmbolnăvi şi a ne manipula comportamentul.”
„Opinia mea este următoarea: toate procesele globale implică bani, putere şi control. Creierele din spatele Chemtrails se află la vârful industriilor farmaceutice şi chimice. Acum 100 de ani de exemplu, 1% din oameni aveau cancer. Astăzi a ajuns să aibă cancer unul din trei oameni. Acest fapt este foarte convenabil pentru unii. Industria curativă a cancerului este o afacere de miliarde de dolari. La fel ca şi tratamentul atâtor boli „spreiate din avioane” în ultimii 10-15 ani. Alzheimer, Parkinson, autism, ADHD, astm, diabet, alergii… niciodată nu am fost atât de bolnavi ca şi acum. Psihicul nostru, sănătatea emoţională şi intelectuală sunt sistematic subminate. Cum explicaţi asta?”

„Priviţi. Cu certitudine ei joacă un rol în asta pentru că avioanele care împrăştie substanţe sunt folosite mult mai intensiv în ultimii câţiva ani. Puteţi observa fenomenul în ţara noastră (Belgia) cel puţin 10 zile pe lună. De ce nu vedeţi aceste Chemtrails deasupra Saharei sau Amazonului? Pulverizarea chimicalelor asupra acestor zone menţionate ar fi o acţiune lipsită de sens atâta timp cât acolo nu trăiesc oameni. Întregul nostru mediu este infestat chimic: mâncarea, sistemul de sănătate, totul este bazat pe chimie.

Nimeni nu face nimic…
Pentru că procesul nostru de gândire este condiţionat. Priviţi ochii oamenilor de pe stradă, sunt sedaţi şi se plimbă ca nişte zombi. Priviri plictisite lipsite de „bucurie de viaţă” şi fără o perspectivă a vieţii. De aici începe cruciada mea: oameni treziţi-vă, deschideţi-vă ochii, acţionaţi, înainte să fie prea târziu!”

 

dir.org.ro

 

De ce nu ne putem mantui decat prin Ortodoxie?

De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată, singura pe care o acceptă Dumnezeu? De ce nu ne putem mântui decât prin ortodoxie?

De ce sunt mai multe culte (credinţe, confesiuni) creştine? Şi ortodocşi, si catolici, şi penticostali, şi baptişti, şi adventişti, şi alte culte. Unde este adevărul, căci toţi aceştia susţin că la ei este adevărul, la ei este credinţa cea adevărată. În Sfânta Carte scrie că Hristos este Capul Bisericii (nu al bisericilor). Deci Biserica este una, căci Hristos are un singur cap. Care să fie Biserica adevărată? Haideţi să coborâm în timp spre începuturile creştinismului, la origini.

La Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe creştine pe pământ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii penticostali ? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură Biserică. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce s-a întâmplat după aceea? Unii oameni, din mândrie, din îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică, iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe alte lucruri necesare cultului creştin. A mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani.

In anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură, o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea de apus (Roma), din cauza pretenţiei papilor din apus de a-şi exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la Crez).

În cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac, nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie, nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali, să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri. După desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi neputinţele oamenilor.

Doar Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu.

Dumnezeu arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai multe minuni, şi anume:

1.În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască (Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva minute nu frige. I-am văzut pe mulţi trecându-şi mâinile şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă. Această minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar nu vor sa vina la adevărata credinţă.

2. Ştim cu toţii că agheasma pe care o săvârşeşte preotul ortodox nu se strică. Pentru sfinţirea agheasmei preotul foloseşte busuioc şi cruce de argint sau lemn. Unii oameni au încercat să prepare şi ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită de preot a rămas curată.

3. Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu putrezesc şi sunt plăcut mirositoare si făcatoare de minuni. Luăm doar un singur exemplu de moaşte. Moaştele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi, la care vin mii de oameni. În fiecare an, de ziua ei (14 octombrie), i se schimbă veşmintele, şi încălţămintele i se gasesc tocite, roase. Explicaţia este ca Sfânta vine în ajutorul celor care se roaga cu credinţă şi nădejde către ea şi asfel îsi toceşte încălţămintele.

4. Sunt părinţi duhovniceşti ortodocşi plăcuţi Lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi care atunci când alergăm la dânşii deja ne conosc necazurile şi ştiu şi cum ne cheamă.

5. Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a depăşit cu mult greutatea icoanei.

Şi sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi altor păcate.

De ce sunt preoţii ortodocşi urmaşii Apostolilor ?

Apostolii au primit Duhul Sfânt de la Domnul Hristos, iar aceştia, la rândul lor, au transmis harul, prin rugaciune şi punerea mâinilor(Fapte 6, 6) peste urmaşii lor, făcându-i episcopi, preoţi şi diaconi, până în zilele noastre. Aceasta se numeşte succesiune apostolică, sau altfel spus, continuitate. Cultele neoprotestante nu au această continuitate, fiindcă nu şi-a pus nimeni mâinile peste ei ca să-i facă pastori.

De ce trebuie să ne spovedim la preot şi nu direct Lui Dumnezeu ?

Preotul, ca urmaş al Apostolilor, este instituit de Dumnezeu să facă acest lucru, căci Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legării şi dezlegării păcatelor după Sfânta Sa Înviere, zicând către ucenicii săi: „Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute!”(Ioan 20, 22-23) şi iarăşi a zis: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer”.(Matei 18, 18).

Deci numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor; numai Biserica are putere, prin preoţii şi episcopii săi, să lege şi să dezlege păcatele lumii. Să nu vă legaţi niciodată de vrednicia preotului, căci aici lucrează Harul Lui Dumnezeu. Preotul săvârşeşte numai partea văzută a lucrurilor iar Dumnezeu este Cel Care trimite Duhul Sfânt. Darurile Lui Dumnezeu nu atârnă de virtutea preoţească. Dacă trimiterea harului asupra credincioşilor ar fi atârnat de vrednicia preoţilor, atunci toţi creştinii care au preoţi nevrednici ar fi fost lipsiţi de el. Dar Dumnezeu trimite harul Său şi prin preoţii cei nevrednici, ca să nu rămâna păgubiţi cei ce însetează de mântuire.

În mass-media se publică frecvent ştiri şi imagini care surprind anumite persoane în posturi imorale, adică în luare de mită, în beţie, în desfrânare sau în alte păcate. Cele mai savurate dezvăluiri, însă, sunt cele în care sunt implicate feţele bisericeşti. Da, şi oamenii Bisericii pot să păcătuiască, pentru că tot oameni sunt şi ei, şi mai ales pe ei îi ispitesc diavolii. Însă cei mai multi din ei sunt oameni morali, iar dacă un procent infim se abate de la morala creştină, aceasta nu înseamnă că tot sistemul e putred. Există oare pădure fără uscături? Există, oare, pe lumea aceasta vreo instituţie perfectă, cu oameni sută la sută morali? Indiferent de vrednicia preotului, serviciile pe care le face sunt valabile, aşa cum într-o instituţie oarecare, să zicem o primărie, dacă primarul este beţiv, desfrânat, hoţ sau cu alte păcate, oare un certificat sau un alt document pe care-l soliciţi primăriei, semnat şi parafat de către primar, nu este valabil? Ba este, indiferent de moralitatea primarului. Aşa este şi in plan bisericesc. Oricât de păcătos ar fi preotul, Taina săvârşita de el este mântuitoare pentru noi, pentru că el nu o savârşeşte cu puterea sa, ci cu puterea Harului Lui Dumnezeu, dată lui prin hirotonie.

Şi să mai ţineţi cont că acum se duce o campanie foarte dură împotriva Bisericii Ortodoxe, prin denigrarea preoţilor şi călugărilor ortodocşi. Noi să urmăm calea moşilor şi strămoşilor noştri care au fost întotdeauna ortodocşi. Să citim cărţile sfinte ale Bisericii noastre, să ascultăm de slujitorii ei care ne conduc pe calea cea dreaptă, să ne alegem duhovnici iscusiţi care să ne îndrume conform Sfintelor Canoane ale Bisericii. Să nu ne luăm după învăţăturile greşite ale unor babe, ci numai după ceea ce ne învaţă Biserica. Fără astrologie, fără magie, fără horoscoape, fără vrăjitorie şi descântece, fără talismane, fără credinţe budiste în reîncarnare, fără filmele şi programele păcătoase de la televizor, fără cântece desfrânate, fără avorturi şi anticonceptionale, fără căsătorii de probă şi multe alte manifestări păgâneşti pe care le întâlnim în zilele noastre. Dacă veţi merge la biserică mai des, veţi afla mai multe.

Dacă sunteţi nespovediţi, nu mai staţi pe gânduri. Mergeţi degrabă la un preot duhovnic şi spuneţi-i păcatele pe care vi le-aţi notat pe o hârtiuţă, căci FĂRĂ SPOVEDANIE NU ESTE MÂNTUIRE !

Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului

Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mântuitorul. Ea L-a purtat nouă luni în pântece, L-a născut în iesle, L-a hrănit cu lapte un an de zile, L-a purtat în braţe şi de câte ori nu L-a sărutat pe Acela care a făcut cerul şi pământul? De câte ori nu L-a mângâiat, de câte ori nu L-a îmbrăţişat, de câte ori n-a plâns de bucurie. Ea ştia că Acela pe Care L-a născut în peşteră nu este numai om, ci este şi Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zămislit-o şi pe dânsa în pântecele maicii sale.

În ziua Judecăţii, Sfânta Fecioară Maria va sta de-a dreapta Mântuitorului, iar de-a stânga Lui, Sfântul Ioan Botezătorul, îngerul întâi-stătător al tuturor sfinţilor. Aceste două persoane sfinte sunt cele mai mari din ceruri după Preasfânta Treime.

Câtă durere va fi la Judecată pentru popoarele pământului care n-au cunoscut-o si n-au cinstit-o! Căci ea, fiind de-a dreapta Mântuitorului, câtă slavă nu va avea atunci, ca una care L-a purtat pe Mântuitorul în pântece si L-a născut si L-a alăptat si L-a purtat în braţe şi toată viaţa a fost lângă El şi pururea L-a păzit de primejdii şi L-a ascultat şi a suferit la patima Lui mai mult decât oricine.

Câtă mărire i-a dat Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, că L-a primit prin Duhul Sfânt pe Dumnezeu a Se întrupa din preacuratul ei trup! Cât de curată a fost cu trupul şi cu sufletul, cât de smerită a fost, că s-a învrednicit a fi Biserică Sfântă a Marelui Dumnezeu, a Cărui slavă nu o pot cuprinde cerurile!

Sfânta Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este mai presus decât îngerii şi sfinţii, deoarece şi îngerii şi oamenii i se închină. Astfel s-a închinat şi îngerul Gavriil la Buna Vestire (când îngerul Gavriil a înştiinţat-o pe Sfânta Maria că-L va naşte pe Iisus) (Luca 1, 28-29) şi în acelaşi chip i s-a închinat şi Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40-43.). Însăşi Sfânta Fecioara, prin Duhul Sfânt prooroceşte că pe ea o vor ferici toate neamurile:  „Că iata, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic…”(Luca 1, 48-49), adică cinstirea ei este voită de Cel Puternic, Dumnezeu.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta şi o iubea pe ea şi era supus faţă de ea (Luca 2, 51) şi, oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător. Astfel, la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 3-10).

Dacă noi oamenii ne iubim mamele, Iisus, Care e dragoste desăvârşită, cu mult mai mult o iubeşte pe mama Sa, şi o cinsteşte. Dacă n-ar fi cinstit-o pe mama Sa, Iisus S-ar fi făcut încălcător al propriei legi pe care a dat-o: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani multi pe pământ”(Ieşire 20,12). Şi dacă Iisus o cinsteşte pe mama sa, cu siguranţă trebuie să o cinstim şi noi. Necinstirea Maicii Domnului de către noi este în opoziţie cu cinstirea ei de către Fiul Său, Iisus Hristos.

Este o părere a unor teologi mari ai Bisericii Răsăritului că atâta valoare are Maica Domnului în cer şi pe pământ, încât dacă, Doamne fereşte, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nouă cete de îngeri, toată lumea cea văzută şi nevăzută şi toate popoarele lumii, nu ar fi avut atâta scârbă cum ar fi avut dacă ar fi pierdut-o pe Maica Domnului.

Botezul

Sunt unii creştini din afara Bisericii Ortodoxe care spun că nu trebuie să botezăm pe prunci, pentru că ei nu au păcate şi, mai ales, pentru că nu pot să mărturisească credinţa lor. Botezul este absolut necesar pentru mântuire, de la care nu pot fi excluşi nici copiii. Toţi suntem întinaţi de păcatul strămoşesc şi de cel al zămislirii prin pofta trupească. Necesitatea Botezului pentru toţi este arătată de Mântuitorul prin cuvintele: „Adevărat zic, de nu se va naste cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia Lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5).

Chiar din timpul sfinţilor apostoli se săvârşea botezul copiilor: Lidia şi casa ei (Fapte 16, 15); temnicerul şi casa lui (Fapte 16, 33); Crispus şi casa lui (Fapte 18, 8); Ştefana şi casa lui (1 Cor.1, 16). Prin acestea înţelegem că botezarea casei nu se referă la botezarea uşilor, a ferestrelor sau a pereţilor, ci la botezarea fiinţelor umane din casele respective, deci şi a pruncilor.

Ştim ce spune psalmistul: „Întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 6).Ştim ce spune şi sfântul apostol Pavel : „De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a trecut la toţi oamenii, prin acela în care toţi au păcătuit” (Rom. 5, 12).

Acest lucru cunoscându-l, că toti ne naştem cu păcatul strămoşesc, avem noi siguranţa că un prunc va trăi până la vârsta când poate să cunoască şi să mărturisească credinţa în Hristos, pentru ca atunci să-l botezăm ? Putem noi să riscăm ca el să moară nebotezat, sub osânda păcatului strămoşesc, nemaiputând intra astfel în împaraţia Lui Dumnezeu?

Dacă ar fi fost voia Lui Dumnezeu ca să nu botezăm pruncii, ar fi trebuit să existe poruncă să nu botezăm pruncii, dar nicăieri în Noul Testament nu există scris oprirea botezului pruncilor. De asemenea, când se dă porunca de a se boteza toate neamurile, nu se pune nici o condiţie cu privire la vârsta celor ce urmează să se boteze. Dacă Sfinţii Apostoli ar fi oprit de la botez pruncii care se aflau în braţele mamelor lor, în ziua Cincizecimii, când s-au botezat ca la trei mii de suflete, acest lucru ar fi fost scris în Faptele Apostolilor.

Biserica noastră ortodoxă botează pe prunci, curând după naşterea lor. Când ducem copiii la şcoală, ei nu ştiu ce înseamnă şcoala. Dacă am aştepta până să înţeleagă ei rostul şcolii, ar fi foarte păgubitor pentru ei. Tot aşa este şi cu botezul. Pruncii nu ştiu ce este botezul, dar ştiu aceasta părinţii şi naşii care sunt de faţă. Credinţa pe care nu o pot mărturisi pruncii la botez, o mărturisesc, pentru ei, naşii şi părinţii.

De altfel, noi cunoaştem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinţa cuiva, Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Să ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutaşului din Capernaum pentru credinţa stăpânului său ; a vindecat pe fiica femeii cananeence pentru credinţa mamei sale, şi a înviat pe fiica lui Iair pentru credinţa tatălui său, şi pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa mamei sale. Şi atunci să nu credem noi că botezul poate fi săvârşit pruncilor pe temeiul credinţei naşilor lor?

Botezul este valid doar în Ortodoxie. Papistaşii (romano catolicii, greco catolicii), protestanţii şi cei ce mai zic că “botează” nu au validă nici o sfântă taină, pentru simplul motiv că Sfântul Duh nu se pogoară la rugăciunile lor, ci doar în cadrul Bisericii Ortodoxe, cea UNA, sigura ce a păstrat continuitatea apostolică. În afara Ortodoxiei nu există decât sinagoga satanei.

Sfânta Cruce

Iisus Hristos nu a avut numai crucea spirituală, a suferinţei ci şi pe cea materială, din lemn. Oare n-a dus-o El în spate pe vârful Golgotei? Iisus S-a răstignit de bunăvoie, pentru mântuirea lumii şi a transformat crucea din obiect de tortură în altar de jertfă, sfinţind-o cu Scump Sângele Său şi ne-a lăsat-o ca pe o armă nebiruită împotriva diavolului şi ca un semn dumnezeiesc. Cu ajutorul crucii se sfinţeşte apa care nu se mai strică(aghiazma), se scot diavoli din oameni… aşa cum ceara se topeşte de la faţa focului, aşa şi diavolii se topesc de la faţa crucii. Aşa cum un câine fuge când ridici un băţ asupra lui, chiar dacă nu-l loveşti, însă cunoscând puterea băţului, tot aşa şi diavolul se tulbură când îţi faci cruce în faţa lui, cunoscând şi el puterea crucii.

Icoanele

Icoanele nu reprezintă idoli. Cinstirea icoanelor nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la Sfântul cel înfăţişat în ea. Dumnezeu a oprit închinarea la idoli, adică la înlocuitori ai Lui Dumnezeu, iar nu la icoane, care nu îl înlocuiesc pe Dumnezeu, ci dimpotrivă îi amintesc omului de El.

Ce înseamnă anatema?

Anatema este formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice pentru condamnarea ereticilor şi a ereziilor sau învăţăturilor false şi înseamnă lepădat sau blestemat. Anatema este cea mai grea pedeapsă a Bisericii care înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii şi taiere de la trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.

 

Legenda Adevarului si Minciunii

Conform unei legende din secolul 19, Adevărul și Minciuna se întâlnesc într-o zi. Minciuna îi spune Adevărului: „Astăzi este o zi minunată!”, Adevărul se uită pe cer și constată că ziua chiar era minunată. Ei petrec ceva timp împreună, ca mai apoi să ajungă la o fântână. Minciuna îi spune adevărului: „Apa este foarte bună, hai să facem o baie împreună”. Adevărul, din nou suspect, verifică apa și descoperă întradevăr că aceasta este foarte bună. Se dezbracă amândoi și încep să facă baie.

Deodată, Minciuna iese afară din apă, se îmbracă cu hainele Adevărului și fuge. Furios, Adevărul iese afară din fântână și merge să caute Minciuna pentru a-și recupera hainele. Lumea, văzând Adevărul gol-goluț, își mută privirea cu ură și dispreț. După un timp, bietul Adevăr se întoarce în fântână și dispare pe vecie, ascunzându-și rușinea. De atunci, Minciuna face încojurul lumii, îmbrăcat ca Adevărul, satisfăcând nevoia societății, pentru că, Lumea, în orice caz, nu are nicio dorință să vadă Adevărul gol-goluț.

Pictură faimoasă: „Adevărul ieșind din fântână” de către Jean-Léon Gérôme, 1896; loon.ro

 

Eminescu: „Ce cauta aceste elemente nesanatoase in viata publica a statului?”

Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? Ce cautã acesti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumulând câte trei, patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe una în deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învãtãtor de clase primare din tãrile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cautã? … Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi?

Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.

De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.

Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?

De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.”

Articol scris de Mihai Eminescu in ziarul „Timpul”, 1877, din ciclul “Icoane vechi si icoane nouã”.

 

Crestinismul si Yoga

In crestinism urmarim Intruparea lui Hristos in inimile noastre, asa cum El S-a intrupat de la Duhul Sfant in Fecioara Maria. NU PRIN EFORTUL NOSTRU, CI PRIN HAR – care este a-energetic. Hristos sta la inima fiecaruia si bate. Noi trebuie doar sa Ii deschidem.

In Yoga, prin tot felul de tehnici, constientizari, meditatii etc, se cauta PRIN EFORT PERSONAL contopirea cu „constiinta universala”. De fapt, tot ce se descopera sunt energii de creatie ale corpului.

In imaginea de mai sus vedeti chakrele si ce zeitati sau „entitati” le patroneaza. Daca dupa ce vedeti aceste zeitati mai puteti sa spuneti ca Yoga este compatibila cu crestinismul inseamna ca am inebunit de tot. Va atrag atentia ca orice asana (postura de practica yoga) activeaza o chakra si deci reprezinta o inchinare la zeitatea respectiva.

Pentru cei care inca cred ca Pr. Ghelasie era yoghin, redau un pasaj despre ce credea el cu privire la yoga. Pe mine personal m-a scapat de aceasta inselare – Yoga

„Fiule, este o mare nenorocire mistica „bolnăvicioasă” a energiilor Corpului. Nu demult am avut un caz nefericit de acest fel. Un tânăr, deja „psihopatizat” de diferitele practici oculte care circulă peste tot, a venit şi la mine să-l povăţuiesc în Practica Isihastă. Vorbea de viziuni, de mirosuri mistice, de visuri şi de ieşiri din Corp ca dedublări, de telepatii şi premoniţii, de tot felul de stări energetice în timpul aşa-zisei lui Rugăciuni. I-am spus clar că trebuie să renunţe total la acestea dacă vrea Isihasm, care are tocmai specificul de a „sări” peste toate energiile. Isihasmul creştin este Mistica directă a Sufletului a-energetic, a Duhului Cel cu totul dincolo de toate energiile. A început să se certe cu mine că sunt împotriva „darurilor mistice” (cum numea el energiile). I-am repetat că, de vrea sincer Practica Isihastă, să facă şi această modalitate strict specifică şi apoi se va convinge. Nu voia nicicum. Am auzit că peste puţin timp a înnebunit.

Aşa că, Fiule, pentru mine Neofit este cel mai indicat astăzi, când majoritatea sunt „debili mintal şi psihopatizaţi” de „hiperenergetismul” păcatelor. Majoritatea tinerilor fac desfrâu precoce, de la masturbare până la perversiuni, ce să mai vorbim de desfrâul feminin, încât doar „saltul” peste „energiile” Corpului mai poate readuce o „Spiritualizare”. Practicile oculte, ca Yoga şi altele, cultivă o şi mai mare „magie” energetică ce stimulează aparent o remediere, dar imediat face „ruptura” fatală la cei mai mulţi. Isihasmul este singura „Salvare” tocmai pentru că are specificul a-energetic, al Reîntoarcerii spre Sufletul Fiinţial. Mulţi nu înţeleg acest specific al Isihasmului şi fac, astfel, grave greşeli de „energetisme bolnăvicioase”. Icoana Mistică a lui Neofit este Taina „Locului miraculos” unde energiile se absorb într-o Suprareprezentare care pare înrudită cu energiile, dar este altceva”, unde totodată Duhul a-energetic, de asemenea poate fi Prezent, încât se face o Odihnă-Isihie reală, atât a Corpului, cât şi a Sufletului, în Acest Dincolo şi de Corp şi de Suflet – Taina Icoanei Euharistice.

Catalin Rusu – teolog

 

Despre criza financiara ce va veni

 

Cele 10 strategii de manipulare a maselor

A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr-un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care le îndura poporul nostru.

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici’un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.
Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degradeu”.
Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi au fost impuse din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.
O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.
Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.
A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.
A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.
A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.
Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

Noam Chomsky

 

DISTRUGEREA MENTALA A ROMANILOR

DISTRUGEREA MENTALĂ A ROMÂNILOR A FOST PREMEDITATĂ. A fost premeditată pentru că, oriunde pe planetă, un popor prost educat, îndobitocit, distrus mental, ESTE MULT MAI UŞOR DE CONTROLAT! De aceea şi alte popoare ale Europei şi lumii sunt distruse mental – pentru a fi mai uşor controlate! Pentru că despre asta este vorba. Să fim nişte oi, să fim nişte sclavi cuminţi. Reţeta de distrugere mentală a popoarelor se aplică peste tot în lume. În România era MUSAI să se aplice pentru că poporul nostru a demonstrat deja în istoria sa că ESTE CAPABIL DE LUCRURI MINUNATE care au ameninţat într-un fel sau altul MONOPOLUL, CONDUCEREA MAFIOTĂ a celor care conduc lumea din umbră. Exemple comportamente observate la oamenii distruşi mental (distruşi mental legat de conştientizarea lumii şi a vieţii). Distrugerea mentală duce la (ordine aleatorie):

1. IGNORANŢĂ/NEPĂSARE faţă de ce se întâmplă în jur; IGNORANŢĂ FAŢĂ DE NOUA ORDINE MONDIALĂ, faţă de politică şi tot ce ţine de ea (ca şi cum aceste lucruri nu ţi-ar afecta viaţa în mod direct şi dramatic chiar dacă eşti bogat).

Atunci când vedem oameni care refuză pur şi simplu orice informaţii legate de cei care conduc lumea din umbră, de Noua Ordine Mondială etc, avem de-a face cu oameni distruşi mental. Atunci când avem de-a face cu oameni care spun “pe mine nu mă interesează politica” sau “nu mă interesează că mă supraveghează tot timpul – dacă nu fac nimic rău nu e nicio problemă” sau “nu mă interesează că vor fi introduse carduri electronice cu microcip – foarte bine! să fie bine ca să nu fie rău!”… în toate aceste cazuri şi multe multe altele avem de-a face cu oameni distruşi mental. Cum să nu te intereseze când lucrurile astea te afectează atât de mult? Dar… exact asta e scopul celor care ne conduc… să ne distrugă mental ca să nu înţelegem nimic şi să nu ne pese… Au reuşit!

2. GÂNDIREA PE TERMEN SCURT ÎN LOC DE GÂNDIRE PE TERMEN LUNG

Atunci când tot ce facem este pentru binele nostru de acum, din prezent, NU avem nicio şansă să ne asigurăm binele din viitor. Ce este mai important? Binele de acum, din prezent, sau bunăstarea tot restului vieţii noastre? Dacă gândim doar de pe azi pe mâine nu avem nicio şansă să distrugem sistemul putred, corupt şi mafiot care ne controlează ca popoare. Faptul că în prezent oamenii nu pot (nu sunt în stare) sau nu vor să gândească şi să acţioneze pentru binele pe termen lung denotă distrugere mentală.

3. EGOISM faţă de binele comunităţii în care trăim, LIPSA DE UNITATE, LIPSA DE SOLIDARITATE

Trăirea vieţii după legile junglei, în mod egoistic – “să-mi fie mie bine, nu mă interesează de restul!”, denotă distrugere mentală, acesta fiind un comportament ideal pentru elitele care ne ţin drept sclavi, pentru că un popor dezbinat, cu oameni care nu sunt în stare să se unească pentru atingerea unui ţel comun, cu oameni care nu sunt în stare să fie uniţi şi să manifeste solidaritate, este un popor DISTRUS care nu are nicio şansă la independenţă, suveranitate şi bunăstare. Observ “legea junglei” în fiecare zi în Bucureşti, atunci când oamenii sunt orbi la problemele celorlalţi oameni şi când oamenii acţionează DOAR pentru a-şi atinge interesul personal, INDIFERENT dacă asta înseamnă să calce peste cadavrele altora. Exemplele sunt nenumărate, nici nu mai stau să le înşir. Există oameni care au impresia că altruism înseamnă să dai un ban unui cerşetor şi GATA, nici nu realizând că de fapt, chiar şi oferirea de bani unui cerşetor poate fi un act pur egoistic, pe care îl faci pentru a te simţi tu mai bine psihic. Altruism înseamnă să-ţi pese pe bune de soarta celor din jur (NU DOAR A FAMILIEI, PRIETENILOR şi CUNOŞTINŢELOR) şi înseamnă să acţionezi în consecinţă, prin chestii micuţe zi de zi şi prin chestii mai importante atunci când se iveşte ocazia.

4. LIPSĂ DE REACŢIE faţă de nedreptăţi şi FRICA de a reacţiona (APATIE)

Atunci când se întâmplă în viaţa noastră tot felul de nedreptăţi (există infinite exemple), şi noi stăm şi ne uităm la ele precum curca’n lemne, fără nicio reacţie, poate doar cu puţină indignare şi cu gura deschisă şi o bală curgândă din ea, fiind pur şi simplu parcă hipnotizaţi, fiind INAPŢI de a reacţiona (fiecare din motivul sau motivele lui) – asta este DISTRUGERE MENTALĂ! Vedem cu toţii zilnic cum oamenii acceptă să li se facă atâtea mizerii, de către atât de mulţi oameni (cu precădere politicieni corupţi, mafioţi, funcţionari publici nesimţiţi şi/sau corupţi, dar şi simpli concetăţeni), fără să reacţioneze în niciun fel. Pur şi simplu înghit în sec şi merg mai departe (dacă mai pot). Acest lucru pleacă şi dintr-o condiţie nativă a românilor, de blândeţe şi bunătate, însă această condiţie nativă ne afectează GRAV bunăstarea în prezent. Această distrugere mentală se observă cel mai bine când funcţionarii publici îşi permit cu tupeu să se răstească la cetăţeni, iar cetăţenii (neconştientizând că ei sunt angajatorii funcţionarilor publici pe care îi plătesc din banii lor) acceptă să fie batjocoriţi în acest fel de nu ştiu ce tanti de la nu ştiu ce ghişeu sau nu ştiu ce asistentă sau doctor plătiţi din bani publici. Această distrugere mentală se mai observă şi când românii NU ies în stradă nici măcar când aproape că mor de foame la propriu, din cauza politicilor publice cretine şi din cauza relei credinţe a politicienilor corupţi. Cred sincer că mulţi români ar aştepta să moară de foame (la propriu) înainte să iasă în stradă pentru dreptate şi normalitate şi o viaţă mai bună, de ruşine (uh?!). Păcat că după ce mori, nu mai ai cum să ieşi în stradă… Dacă trăim într-o ţară dezastru şi NU ieşim în stradă împotriva politicienilor corupţi care ne conduc şi care menţin această stare de DEZASTRU, înseamnă simplu, logic, obiectiv şi clar că SUNTEM DISTRUŞI MENTAL.

5. IMPOSIBILITATEA IDENTIFICĂRII RĂULUI faţă de bine

Aici e vorba de mai multe chestii: manipulare-propagandă, stare de confuzie indusă premeditat în rândurile populaţiei, distrugerea creierului la propriu, distrugerea sistemului de valori, impunerea unor non-valori sau unor false valori (ca repere de moralitate), impunerea ideii de “politically corect” (să nu cumva să zicem ceva de unguri, ţigani sau homosexuali, că îi discriminăm şi luăm bătăiţă) etc. Această distrugere mentală se observă când nu ştim cu cine să votăm la alegeri, când nu ştim care politician minte şi care spune adevărul (există şi d’ăştia?), când acceptăm manifestările gay în public, când acceptăm acte electronice cu cip, când acceptăm proiecte precum Roşia Montană, Gaze de şist, când acceptăm să ne vaccinăm deşi vaccinurile sunt toxice, când acceptăm să mâncăm OMG-uri şi otravă de mezeluri şi sucuri colorate, şi, în principiu, când acceptăm ORICE chestie REA ca fiind bună…

6. ACCEPTAREA FAPTULUI CĂ NU MAI DECIDE POPORUL PENTRU EL, CI ALŢII, UNII, NIŞTE “BĂIEŢI dăştepţi” la costum şi care vorbesc frumos

Poporul român (şi nu doar el) este îndobitocit cu ideea că o dată la 4 sau 5 ani îşi alege în fruntea lui liderii, conducătorii pentru următoarea perioadă, oameni care să îl reprezinte, care să îi vrea binele şi care să îl ajute să o ducă din ce în ce mai bine. Toata această chestie este O MARE ŢEAPĂ, O MANIPULARE, O MINCIUNĂ SFRUNTATĂ. Este doar o ILUZIE că noi alegem oamenii care să conducă ţara.

7. ACCEPTAREA FAPTULUI CĂ PUTEM ELIMINA / SCHIMBA POLITICIENII CORUPŢI DOAR PRIN AŞA NUMITELE “ALEGERI DEMOCRATICE”, ADICĂ PRIN VOT, O DATĂ LA 4 sau 5 ANI

E normal ca un om evident putred de corupt şi nenorocit să stea până la sfârşitul mandatului liniştit, să fure în continuare, să distrugă în continuare? Nu e normal deloc! Dar ce fac românii? Acceptă cu umilinţă orice rele le face acel politician şi aşteaptă să vină votul (PESTE 4 ANI !!! ) ca să voteze pe altul care se dovedeşte a fi tot corupt. E normal? NU! E distrugere mentală! Dacă vezi că politicienii fură de rup şi sunt putred de corupţi, dar tu accepţi să stea liniştiţi acolo pe funcţiile lor de conducere până la sfârşitul mandatului, înseamnă că eşti distrus mental. Politicienii sunt ANGAJAŢII NOŞTRI ! Dacă îşi bat joc, fură, sunt corupţi, servesc altui interese decât cel al poporului care i-a votat, ATUNCI TREBUIE ZBURAŢI IMEDIAT! Dar românii nu văd lucrurile aşa pentru că sunt distruşi mental. Eu recomand, în situaţia dezastru a clasei politice actuale, “alegeri anuale pân’ la rezvolvare!”.

8. INCAPACITATEA DE A CITI

Cititul este SFÂNT. Cititul este cea mai rapidă modalitate de acumulare de noi informaţii. Cititul este DE BAZĂ pentru un om VIU. Din păcate, oamenii pur şi simplu nu mai au chef – timp – disponibilitate să citească mai mult pentru a afla mai multe despre adevărul din jur. Cantitatea şi calitatea informaţiilor citite (nu basme, romane şi nuvele!) într-o anumită perioadă de timp, ar putea fi un barometru al distrugerii mentale, deşi ne putem informa şi prin alte metode, dar mai lente (documentare, filmuleţe, audio books etc). Informarea are ca principal scop cunoaşterea şi înţelegerea lumii şi situaţiei în care te afli. Lipsa de cunoaştere şi înţelegere a lumii  şi a situaţiei în care trăieşti te face uşor manipulabil de către cei care controlează Sistemul.

9. INCAPACITATEA CONŞTIENTIZĂRII CĂ SUNTEM ŢINUŢI PE POST DE SCLAVI

10. INCAPACITATEA IMAGINĂRII UNEI LUMI MAI BUNE

Dacă nu ne gândim niciodată la faptul că lumea în care trăim ar putea fi MULT MAI BUNĂ dacă popoarele n-ar fi conduse de politicieni corupţi prin jocuri de culise şi prin satisfacerea unor interese ascunse împotriva interesului general al populaţiei, şi dacă nu ne putem imagina o ALTFEL de lume, MAI BUNĂ, înseamnă că au reuşit să ne distrugă mental şi să ne facă să credem că ăsta este cel mai bun sistem posibil găsit de omenire până în prezent: o FALSĂ democraţie mincinoasă, care este de fapt o dictatură ascunsă a unor grupuri de oameni foarte puternici şi foarte bogaţi, care controlează tot ce mişcă prin marionete politice (şefi de state şi de guvern, şefi de bănci naţionale, miniştri, primari etc), prin mega corporaţiile lor de la nivel mondial, prin BĂNCI, prin şantaj, mită, ameninţări şi asasinate, o dictatură care se manifestă prin prăpastia dintre masele de oameni şi grupul elitist în ceea ce priveşte bunăstarea vieţii, dictatură care se manifestă prin SCLAVIA MODERNĂ. Dacă nu vedem aceste lucruri, dacă nu ne pasă şi/sau dacă nu suntem în stare să ne imaginăm (măcar) o altfel de lume, o lume mai bună, înseamnă că suntem distruşi mental.

În concluzie: Poporul român este în mare parte distrus mental. Acesta este un lucru care trebuie conştientizat cât mai repede, pentru că de la el trebuie plecată reconstrucţia acestei ţări. Asta e, trebuie să lucrăm cu materialul clientului… (n-avem ce-i face). De bază în reconstrucţia României sunt oamenii care NU sunt distruşi mental şi care sunt treziţi la realitate. Distrugerea mentală a românilor (şi a altor popoare) a fost PREMEDITATĂ de către cei care conduc lumea din umbră, care doresc să-şi menţină la infinit AVEREA (şi să o crească pe spinarea sclavilor – adică pe spinarea noastră), şi care doresc să deţină MONOPOL asupra PUTERII şi CONTROLULUI GLOBAL AL OMENIRII.

Observaţi că prin această distrugere mentală premeditată s-au obţinut nişte caracteristici ale popoarelor – IDEALE pentru “Elitele” care doresc controlul total al omenirii: IGNORANŢĂ, GÂNDIRE PE TERMEN SCURT, EGOISM, LIPSA DE UNITATE, LIPSA DE SOLIDARITATE, DEZBINARE, “EU ŞTIU MAI BINE!”, OBEDIENŢĂ faţă de Sistem, ÎNCREDERE ÎN AUTORITATE, LIPSA DE REACŢIE, FRICA DE A REACŢIONA, APATIE, IMPOSIBILITATEA IDENTIFICĂRII RĂULUI, IMPOSIBILITATEA IDENTIFICĂRII VINOVAŢILOR, ACCEPTAREA FAPTULUI CĂ AVEREA SE ÎMPARTE TOTAL DISPROPORŢIONAT ŞI INECHITABIL MEMBRILOR SOCIETĂŢII, INCAPACITATEA DE A CITI MAI MULT ŞI DE A TE INFORMA SUFICIENT, INCAPACITATEA CONŞTIENTIZĂRII CĂ SUNTEM SCLAVI, INCAPACITATEA CĂUTĂRII ADEVĂRULUI, INCAPACITATEA DE A NE IMAGINA (MĂCAR) O ALTFEL DE LUME, O VIAŢĂ MAI BUNĂ.

 EMILIAN

 

Generatia obsedata de tehnologie care ignora realitatea

Părinții au foarte multe responsabilități în ceea ce privește dezvoltarea unui copil. Poate cea mai importantă dintre acestea este creșterea unui adult responsabil. În prezent, copiii au o relație specială cu tehnologia, iar impactul acesteia asupra familiei din secolul al XXI-lea a provocat o dezintegrare a valorilor fundamentale care, cu mult timp în urmă, erau importante.

Un studiu al Fundației Kaiser din 2010 a arătat că cei mici folosesc tehnologia, în medie, 7,5 ore pe zi, 75% dintre aceștia au televizoare în dormitoarele lor, iar în 50% din cămine, televizorul funcționează neîntrerupt toată ziua.

Conversația în timpul cinei a fost înlocuită cu mâncatul în fața televizorului, iar conversațiile se desfășoară, în mare parte, în mediul virtual.  Potrivit psihologului Veronica Cristea, printre principalele efecte negative ale tehnologiei asupra copiilor se numără sedentarismul și suprastimularea mentală și senzorială, amâdouă fiind o modalitate de deconectare de la realitatea fizică.

„Prin gradul scăzut de mișcare al copilului ce stă mult timp jucându-se sau conversând online pe telefon sau calculator, există pericolul de diminuare a dezvoltării sale musculare, a abilităților motrice, a simțului de orientare, fiind predispus și la afecțiuni ce țin de coloana vertebrală, de postură. De asemenea, rata obezității la copii a crescut dramatic în ultimii ani, datorită mai multor factori, însă, lipsa de mișcare se știe că amplifică substanțial această afecțiune“, spune Veronica Cristea.

Astfel, copiii nu au suficient exercițiu fizic, mulți copii nu beneficiază de aer, soare și contact cu natura, care sunt indispensabile pentru dezvoltarea și funcționarea noastră echilibrată, preferând să își petreacă timpul liber în lumea virtuală.

Ce se poate face în acest sens?

Într-adevăr, tehnologia are și părțile sale bune. Aceasta susține într-un fel adaptarea la cerințele acestui mediu, prin dezvoltarea abilităților neuronale de scanare a informației în mod rapid și eficient. Însă, solicitarea capacităților mentale a crescut exponențial în ultimii 50 de ani, și, deși plasticitatea creierului este uimitoare, dacă nu există moderație și gestionare potrivită se poate ajunge la supraîncărcare și tulburări neuro-emoționale importante. Părinții trebuie să fie constienți de efectele tehnologiei în viața copiilor lor. „Stabilirea, prin colaborare, a unor limite de timp în care copilul să aibă acces la tabletă, telefon, computer. Oferirea propriului exemplu și a alternativelor mai sănătoase pentru a-și petrece timpul liber. Petrecerea timpului împreună cu copiii, în discuții și diverse activități creative. Încurajarea socializării concrete, față în față, prin participarea la jocuri, activități de echipă, sporturi, cercuri unde își pot crea prieteni noi. Excursii în natură fără acces la telefon (lăsat acasă sau în mașină). Folosirea tehnologiei cu orientare pe un scop: a căuta informații și materiale pentru a aprofunda anumite teme, a viziona un film educativ,  a căuta modele de inspirație în activitățile creative“, mai spune Veronica Cristea.

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/10/27/generatia-obsedata-de-tehnologie-care-ignora-realitatea/

 

 

 

Concepte morale despre ADEVAR

Lăsați adevărul să lupte cu eroarea; cine a văzut vreodată, într-o luptă liberă și deschisă, ca adevărul să fie biruit?”. (Milton)

Inteligența se poate transmite rapid, fiind ceea ce dă sens valorilor, adică izvorul de gândire care ajută să descoperim adevărul și să stabilim dreptatea ca valoare de bază a societății prin exersarea pârghiilor în funcție de reflectarea ideilor și a conceptelor existente, după cum spune Kant: „rațiunea fără experiență este goală, iar experiența fără rațiune este oarbă”.

Viața omului este influențată de normele sociale, morale și juridice, interdicții și religie, adevărați parametri prin care dreptatea și adevărul ies la orizont ca un spor de conștiință ce dă valoare individului. Adevărul îl face pe om să se lase absorbit de lucrurile exterioare deoarece el posedă o „lume interioară” concretizată prin „conștiința de sine” ce elimină eroarea din acel amestec de „adevăr și eroare”.

Timbrul și volumul vocii sunt expresii ale adevărului interior, care alături de mișcarea și configurația feței exprimă exteriorizarea adevărului și sunt strâns legate de o realitate afectivă ce fac vizibil adevărul invizibil. Adevărul are un caracter rațional și obiectiv, exprimă „ceea ce este”, adică: „realitatea și ființa în fapt a omului este osul craniului său”. (Hegel)

Omul caută fericirea, lucru ce se poate realiza numai în libertate.

Conflictul dintre Dreptate și Minciună este la fel ca cel dintre Credință și Necredință unde, până la urmă, Credința și Dreptatea rămân biruitoare, sunt strălucitoare și înălțătoare și pentru posteritate deoarece se sprijină pe o temelie puternică a realității. Pornind de la viața interioară a omului se poate ajunge la aceste concepții fluide ce au capacitatea de a urmări realitatea și toate formele ei, de a găsi adevărata realitate ca rod al unei judecăți sănătoase.

Omul este fericit dacă poate afirma că a învins, prin propriile lui virtuți, lăcomia, cruzimea și perfidia, înspăimântând pe cei răi și liniștind pe cei buni, fără înșelătorii, având adevărul ca armă împotriva lingușeniei și josniciei.

Dreptate și adevăr există și în iubire, deoarece: „Nu stă în puterea celui ce iubește să nu mai iubească, deși căile amorului sunt peste măsură perfide, trebuie să te ții întrînsele pentru că o inimă lipsită de chipul și ochii ființei iubite, e ca un ținut pustiit de dușman…”. Dispariția unuia dintre cei ce se iubesc este considerată o mare nedreptate, cu toate că în mormântul în care este îngropat trupul celui mort este îngropat și sufletul celui în viață: „căci am iubit-o, o iubesc și o voi iubi până la judecata zilei de apoi, care va judeca zădărniciile noastre”. În singurătatea sa, prin nedreptatea făcută, cel rămas în viață spune: „Mie îmi rămâne ca moștenire veșnicia plânsului”. Din cauza nedreptății făcute, cel rămas în viață se adresează unui doctor vestit în ale filosofiei: „Răul e în adâncul firii mele și nimic nu-l va putea extirpa. Doctore vestit în ale filosofiei, învață-mă cum să uit!”

Pentru a face dreptate trebuie să ajungi la rădăcinile ei fără servilism și josnicie fiind transparent și încrezător că până la urmă o să ajungi să aplici acel principiu al dreptății și binelui prin care se realizează cu adevărat dreptatea. Dreptatea s-a născut odată cu conștiința, când locul subiectivismului este ocupat de obiectivismul care iese în evidență prin gândire, intuiție și senzație, adică, pur și simplu, aflăm care este adevărul în urma punerii ideilor în concordanță cu realitatea. Neconcordanța cu realitatea se produce datorită opiniilor false ce nu se pot valida și nu le putem verifica; iată ce trebuie să înțelegem prin minciună. Falsul este acordul nostru cu irealitatea căreia niciodată nu-i poate corespunde termenul de „adevăr”, deoarece nu se pot aduce niciodată argumente plauzibile atunci când judecății umane nu-i corespund anumite fapte reale.

Demnitatea umană este zidită pe dreptate și adevăr, pe „capacitatea de a emite judecăți de valoare bazate pe rațiune”, în lumina moralei regulii de aur: „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți!”

Adevărul, de multe ori trebuie căutat și după ce-l găsești trebuie prețuit deoarece noi toți înțelegem adevărul; ce nu-i adevăr îi minciună. Adevărul poate fi explicat întotdeauna prin rațiune, falsul prin minciună, aprobarea prin încuviințare, împăcarea prin liniște sufletească și virtutea prin cunoaștere.

Robert Nozick vorbind despre reala posesie îndreptăţită propune: „…orice se câştigă în mod meritat prin muncă grea şi acord just este al tău” şi de aceea nimeni nu are dreptul să-și însuşească posesiune ta, chiar dacă alţii dispun de mai puţin, lucru ce pare nedrept deoarece cei născuţi într-o familie de bogaţi, sunt bogați şi aceia născuţi într-o familie săracă sunt săraci din pricină că nu pot depăşi povara sărăciei. Niciunul dintre noi nu ne dorim să ne transpunem în situaţia poverii unei familii sărace.

Dreptatea are întotdeauna ochii limpezi şi aleargă în linie dreaptă fără să facă mult zgomot sau să se comporte ciudat în nici o situaţie. De multe ori nu scoate nici o vorbă până ajunge la capătul drumului creând impresia de multe ori că face gimnastică ca apoi să se amuze de neputinţa nedreptăţii şi de lipsa de condiţie fizică pentru a ajunge la capăt. Se amuză de nedreptate şi creşte în dimensiune, apoi, fără multă insistenţă şi cu înverşunare îi ocupă locul și-o alungă fără explicaţii şi contraziceri. O sorbeşte din câteva înghiţituri fără să o savureze pe aşa o năucă ce înainte era plină de nerăbdare, de lipsă de bun simţ, care încearcă să convingă pe cei din jur că se află undeva în zona adevărului în timp ce raţiunea se îndoieşte mereu de poziţia ei.

Omul drept nu se poate simți fericit în mod particular, adică să devină „…un umorist mulţumit de poziţia în care se află pentru un moment…” (Kierkegard)

ecreator.ro/eseistica