RSS

Arhive pe categorii: ADEVAR

Concepte morale despre ADEVAR

ada8c4_37dd8876447b41659ad2f1716f585a5e-mv2Lăsați adevărul să lupte cu eroarea; cine a văzut vreodată, într-o luptă liberă și deschisă, ca adevărul să fie biruit?”. (Milton)

Inteligența se poate transmite rapid, fiind ceea ce dă sens valorilor, adică izvorul de gândire care ajută să descoperim adevărul și să stabilim dreptatea ca valoare de bază a societății prin exersarea pârghiilor în funcție de reflectarea ideilor și a conceptelor existente, după cum spune Kant: „rațiunea fără experiență este goală, iar experiența fără rațiune este oarbă”.

Viața omului este influențată de normele sociale, morale și juridice, interdicții și religie, adevărați parametri prin care dreptatea și adevărul ies la orizont ca un spor de conștiință ce dă valoare individului. Adevărul îl face pe om să se lase absorbit de lucrurile exterioare deoarece el posedă o „lume interioară” concretizată prin „conștiința de sine” ce elimină eroarea din acel amestec de „adevăr și eroare”.

Timbrul și volumul vocii sunt expresii ale adevărului interior, care alături de mișcarea și configurația feței exprimă exteriorizarea adevărului și sunt strâns legate de o realitate afectivă ce fac vizibil adevărul invizibil. Adevărul are un caracter rațional și obiectiv, exprimă „ceea ce este”, adică: „realitatea și ființa în fapt a omului este osul craniului său”. (Hegel)

Omul caută fericirea, lucru ce se poate realiza numai în libertate.

Conflictul dintre Dreptate și Minciună este la fel ca cel dintre Credință și Necredință unde, până la urmă, Credința și Dreptatea rămân biruitoare, sunt strălucitoare și înălțătoare și pentru posteritate deoarece se sprijină pe o temelie puternică a realității. Pornind de la viața interioară a omului se poate ajunge la aceste concepții fluide ce au capacitatea de a urmări realitatea și toate formele ei, de a găsi adevărata realitate ca rod al unei judecăți sănătoase.

Omul este fericit dacă poate afirma că a învins, prin propriile lui virtuți, lăcomia, cruzimea și perfidia, înspăimântând pe cei răi și liniștind pe cei buni, fără înșelătorii, având adevărul ca armă împotriva lingușeniei și josniciei.

Dreptate și adevăr există și în iubire, deoarece: „Nu stă în puterea celui ce iubește să nu mai iubească, deși căile amorului sunt peste măsură perfide, trebuie să te ții întrînsele pentru că o inimă lipsită de chipul și ochii ființei iubite, e ca un ținut pustiit de dușman…”. Dispariția unuia dintre cei ce se iubesc este considerată o mare nedreptate, cu toate că în mormântul în care este îngropat trupul celui mort este îngropat și sufletul celui în viață: „căci am iubit-o, o iubesc și o voi iubi până la judecata zilei de apoi, care va judeca zădărniciile noastre”. În singurătatea sa, prin nedreptatea făcută, cel rămas în viață spune: „Mie îmi rămâne ca moștenire veșnicia plânsului”. Din cauza nedreptății făcute, cel rămas în viață se adresează unui doctor vestit în ale filosofiei: „Răul e în adâncul firii mele și nimic nu-l va putea extirpa. Doctore vestit în ale filosofiei, învață-mă cum să uit!”

Pentru a face dreptate trebuie să ajungi la rădăcinile ei fără servilism și josnicie fiind transparent și încrezător că până la urmă o să ajungi să aplici acel principiu al dreptății și binelui prin care se realizează cu adevărat dreptatea. Dreptatea s-a născut odată cu conștiința, când locul subiectivismului este ocupat de obiectivismul care iese în evidență prin gândire, intuiție și senzație, adică, pur și simplu, aflăm care este adevărul în urma punerii ideilor în concordanță cu realitatea. Neconcordanța cu realitatea se produce datorită opiniilor false ce nu se pot valida și nu le putem verifica; iată ce trebuie să înțelegem prin minciună. Falsul este acordul nostru cu irealitatea căreia niciodată nu-i poate corespunde termenul de „adevăr”, deoarece nu se pot aduce niciodată argumente plauzibile atunci când judecății umane nu-i corespund anumite fapte reale.

Demnitatea umană este zidită pe dreptate și adevăr, pe „capacitatea de a emite judecăți de valoare bazate pe rațiune”, în lumina moralei regulii de aur: „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți!”

Adevărul, de multe ori trebuie căutat și după ce-l găsești trebuie prețuit deoarece noi toți înțelegem adevărul; ce nu-i adevăr îi minciună. Adevărul poate fi explicat întotdeauna prin rațiune, falsul prin minciună, aprobarea prin încuviințare, împăcarea prin liniște sufletească și virtutea prin cunoaștere.

Robert Nozick vorbind despre reala posesie îndreptăţită propune: „…orice se câştigă în mod meritat prin muncă grea şi acord just este al tău” şi de aceea nimeni nu are dreptul să-și însuşească posesiune ta, chiar dacă alţii dispun de mai puţin, lucru ce pare nedrept deoarece cei născuţi într-o familie de bogaţi, sunt bogați şi aceia născuţi într-o familie săracă sunt săraci din pricină că nu pot depăşi povara sărăciei. Niciunul dintre noi nu ne dorim să ne transpunem în situaţia poverii unei familii sărace.

Dreptatea are întotdeauna ochii limpezi şi aleargă în linie dreaptă fără să facă mult zgomot sau să se comporte ciudat în nici o situaţie. De multe ori nu scoate nici o vorbă până ajunge la capătul drumului creând impresia de multe ori că face gimnastică ca apoi să se amuze de neputinţa nedreptăţii şi de lipsa de condiţie fizică pentru a ajunge la capăt. Se amuză de nedreptate şi creşte în dimensiune, apoi, fără multă insistenţă şi cu înverşunare îi ocupă locul și-o alungă fără explicaţii şi contraziceri. O sorbeşte din câteva înghiţituri fără să o savureze pe aşa o năucă ce înainte era plină de nerăbdare, de lipsă de bun simţ, care încearcă să convingă pe cei din jur că se află undeva în zona adevărului în timp ce raţiunea se îndoieşte mereu de poziţia ei.

Omul drept nu se poate simți fericit în mod particular, adică să devină „…un umorist mulţumit de poziţia în care se află pentru un moment…” (Kierkegard)

ecreator.ro/eseistica

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 Octombrie 2017 în ADEVAR

 

Concepte morale despre ADEVAR

ada8c4_37dd8876447b41659ad2f1716f585a5e-mv2Cel care iubește adevărul este considerat un om cu o atitudine aspră, de multe ori respins și disprețuit de unii dintre semenii săi, nevoit să se considere izolat și plin de amărăciune din cauza părerilor „orbitoare” considerate contra celorlalți. Sufletul omenesc prin posedarea rațiunii este capabil de a percepe realitatea existențială fiind convins de defectuozitatea conștiinței omenești atunci când este comparată cu rațiunea divină ce-și are la infinit începutul și sfârșitul.

Omul iubitor de dreptate și adevăr condamnă minciuna prin afirmarea existenței lui Dumnezeu, a libertății și spiritualității și este întotdeauna alături de înțelepciune, dreptate, și bunătate, bucurându-se de admirația și prețuirea semenilor săi.

A fi rațional înseamnă a avea conștiință: „fiți pentru voi înșivă ceea ce sunteți în voi înșivă – raționali” (Hegel).

O educație îngrijită te face să fii rațional în relațiile cu semenii tăi, să fii neclintit în apărarea dreptății și adevărului mult iubite de Dumnezeu, să condamni tirania, să-ți convingi semenii să te păstreze ca prieten în loc să te aibă ca dușman.

Mai devreme sau mai târziu adevărul iese la iveală și sacrificiile tale pentru aducerea lui la suprafață nu sunt zadarnice, dar, de multe ori cere multă răbdare, multe sacrificii sau, chiar, mult timp.

Dacă vrem să facem știință, trebuie să recunoaștem valoarea absolută a Adevărului, dacă vrem o viață morală, trebuie să recunoaștem valoarea absolută a Binelui, dacă vrem să creem o operă de artă, trebuie să recunoaștem valoarea absolută a Frumosului, în sfârșit dacă vrem o religie, trebuie să recunoaștem valoarea supremă a Sfințeniei. Mircea Florian

În căutarea dreptăţii este necesară o cantitate de energie mare şi un mod de gândire sănătos în concordanţă cu regulile morale ale lumii exterioare bazate pe dovada lucrurilor văzute pentru a aduce echilibrul social şi să producă rezultate pe care le putem atribui doar inteligenţei umane sau vieţii.

Adevărul subiectiv „se trăieşte, se cucereşte prin spirit şi se plăteşte, dacă e nevoie, cu preţul vieţii” şi contrazice adevărul raţional fără să nege utilitatea şi obiectivitatea. Kierkegaard susţine că adevărul „nu este introdus în individ din afară, el există în interiorul său”

În căutarea adevărului trebuie să insişti, să cercetezi şi să găseşti greşelile, să-l cunoşti şi atunci când nu-l suporţi, să nu-l părăseşti niciodată, să faci sacrificii pentru a-l cunoaşte, să nu-ţi fie ruşine de el şi atunci când ţi se pare că e dezgustător pentru tine.

ecreator.ro/eseistica

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Septembrie 2017 în ADEVAR, DREPTATE, SFATURI

 

Concepte morale despre DREPTATE

ada8c4_37dd8876447b41659ad2f1716f585a5e-mv2Nu poți fi drept, dacă nu ești uman. Vauvenargues

Echilibrul și liniștea înlătură dezamăgirea și disperarea atunci când se obțin prin dreptate.

Omul drept nu este cel care nu nedreptățește pe nimeni, ci cel care, având putere să facă rău, se ferește să-l facă. Pitagora

Părtinirea nu are ce căuta la împărțirea dreptății, la fel ca și cruzimea la condamnarea nedreptății, adică condamnarea nedreptății trebuie să fie dreaptă, să stopeze degradarea dreptății pentru a nu putea fi blamată de nedreptate.

Una dintre legile Împăratului roman Hadrian se referă la faptul că intr-un stat e nevoie să fie adoptate de către conducători doar acele legi care pot fi cu adevărat aplicate.

Existența unei legi morale și a dreptății este suficientă pentru a menține ordinea, pentru înlăturarea dominației negativității prin implementarea unor norme fundamentale, ca de exemplu respectul pentru viață, grija față de copii, respectul față de bătrâni.

Impresia mea este că se poate dovedi foarte ușor că în spiritualitatea unei colectivități rolul cel mai important îl are descoperirea propriilor adevăruri în care normele de drept au la bază un cod moral religios.

Dreptatea ocupă un loc important între virtuțile oamenilor ce exprimă idei și bunuri prețuite de oameni prin care se distinge binele de rău.

Dacă un om ucide un alt om ar fi drept ca și el să fie ucis, însă nu este ucis pe motivul că legile nu permit aplicarea acestei pedepse și din punct de vedere religios nu ai dreptul să iei viața unui om, numai Dumnezeu este în măsură să decidă câtă viață are acel om.

Pe calea dreptății se află viața, iar calea nebuniei duce la moarte. Septuaginta, Prov., 12, 28.

Există un cadru legal de înfăptuire a dreptății care se aplică și justiției, ținând cont de adevăr și numai de adevăr, folosindu-se de jurământul promisiunii cu toate că promisiunea este suficientă pentru a pune preț pe omul care-și dă cuvântul. Hristos condamnă jurământul și recomandă să-ți ții cuvântul dat deoarece el trebuie să exprime realitatea legăturii dintre cuvânt și faptă.

Cel mai bun mijloc de a-ți ține cuvântul este să nu îl dai niciodată. Napoleon Bonaparte

Ființa umană are înrădăcinat adânc simțul dreptății. Cine iubește, depășește cu mult dreptatea – dreptul și legea – nu pentru faptul că este ceva din afară, ci pentru că este ceva ce caracterizează actul ca atare: numai cel drept știe să iubească

Cărțile se scriu din cărți și nimeni nu poate demonstra care a fost primul: „oul sau găina”. E important să scrii ce simți, să fii bine documentat în ceea ce scrii și să nu te consideri singurul care tratezi problema respectivă, înlăturând părerile celorlalți. Nu poți fi „unul” deoarece există numai „Unul Dumnezeu” – Puterea absolută.

Prin iubire se ajunge la adevăr și dreptate deoarece îți dă putere să învingi orice obstacol.

Dreptatea poate merge și singură, nedreptatea are nevoie de multe cârje de argumente. Nicolae Iorga

Adevărul trebuie recunoscut deoarece omul este dornic de adevăr și însetat de dreptate, iar acolo unde există adevăr este de așteptat să fie și dreptate.

Sensul public și logic al adevărului și dreptății este legat de bunul-simț, de un exercițiu al adevărului pentru a scoate în evidență dreptatea.

De multe ori îți trebuie curajul de a vedea adevărul acolo unde el există. Emil Cioran

În popor se spune că: „mori de foame cu pâinea în straiță umblând să găsești adevărul”, și totuși nu-i așa deoarece până la urmă îl găsești dacă asta e dorința ta: „Nu e greu să găsești adevărul. E greu să ai dorința de a-l găsi.”. Nicolae Iorga

Lupta pentru descoperirea adevărului cere multă prudență și multă răbdare: „Nimic nu cere mai multă prudență decât adevărul.” Baltasar Gracian

Dacă dreptatea ar fi o sârmă aș îndrepta-o. Eugen Barbu

Viața omului și modul de a trăi sunt convingătoare atunci când determinările vieții devin realizări dependente de dreptate și adevăr.

Adevărul este unul singur nu este un plural, este un adevăr fix, conceptual, care denotă o realitate. Adevărul nu poate fi relativ, el este real și nu poate fi subiectiv.

ecreator.ro

 
3 comentarii

Scris de pe 25 Iunie 2017 în ADEVAR, DREPTATE, SFATURI

 

Daca spui adevarul, sa te pregatesti de suferinta

Dacă te-ai hotărât să spui adevărul – zice I. Al. Brătescu Voineşti -pregăteşte-te de suferinţă. Iar Mântuitorul ne-a spus şi cauza pentru care trebuie să se pregătească de suferinţă cei ce spun adevărul. Şi anume: Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina” (Ioan 3, 19). Şi într-adevăr, dacă cineva săvârşeşte în toiul nopţii un păcat ruşinos, cel mai mare duşman va fi acela care ar veni să-l lumineze cu un felinar.

Şi dacă îi va mai spune să nu mai facă astfel de fapte, fiindcă îşi pierde sufletul, atunci un astfel de binefăcător va fi osândit la moarte. Aşa a murit Hristos, fară să fi avut vreo vină sau vreun păcat. Când S-a născut Iisus în ieslea din Betleem „împăratul Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei 2, 3). Aceeaşi tulburare o provoacă lumina Stelei celei neapuse şi în zilele noastre. Deşi Iisus nu Se mai naşte în Betleem, ci în inimile credincioşilor, în microcosmos, totuşi, naşterea Lui provoacă o mare tulburare. Acolo, în ieslea inimilor omeneşti, când Se naşte lisus, se tulbură diavolul împreună cu tot Ierusalimul de patimi, care nu vrea să fie luminat pentru ca faptele lui să nu fie dovedite rele.

Arhim. Paulin Lecca, manastireasuruceni.md

 
Un comentariu

Scris de pe 3 Aprilie 2017 în ADEVAR

 

Pentru adevar trebuie sa si mori, nu numai sa-ti pierzi serviciul

Oamenii se tem că, dacă apără Ortodoxia, au necazuri: sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca nişte ciudaţi – le e frică că pierd, pur şi simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă? Pentru adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul.

Dar, dacă nu e vorba de adevăr, ci este vorba de o intervenţie oarecare, de un examen oarecare, atunci apără-te pentru locul ăla. Dar, dacă nu se poate, în final, să te aştepţi… şi cu niciun chip… pentru că te aşteaptă o veşnicie neagră, o veşnicie, îngrozitor, vorba lui Coşbuc: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei.” Pentru că ai avut ocazia să fii în fruntea unei veşnicii albe şi ai renunţat.

Nu ne jucăm! Viaţa nu e asta, decât arvunim pe cealaltă cu asta, adică cu viaţa de pe pământ. Şi repet ce-a spus Mântuitorul: „Şi veţi trece de la moarte la viaţă.” Viaţa atunci începe. Vă daţi dumneavoastră seama?

Nu cunoaşteţi bucuria care te cuprinde atunci când aperi adevărul – faţă de alte bucurii: că ţi-a mers bine la serviciu sau ţi-a mărit leafa. Asta e o bucurie care te renaşte… Şi pentru ce să ne fie teamă?

Dragii mei, teama de moarte este o mare greşeală. Teama de moartea fizică… murim în câteva clipe. A murit cutare, a murit pe scaun. Ţi s-a oprit răsuflarea, în nişte secunde, şi ai terminat. Dar ce urmează? Ce gândiţi, că moartea vine să-i faci o cafea? Vine să te ia, nu-i chiar glumă! Dar cum te ia? Cum te duce?

Pr. Arsenie Papacioc, http://manastireasuruceni.md/

 
3 comentarii

Scris de pe 25 Ianuarie 2016 în ADEVAR, ORTODOXIA

 

Dreapta judecata

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia. N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat: – Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare. – Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat. – Cum îndrăzneşti să minţi? – sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-1 închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească! – Aşa este, omule? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău? – Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg.

Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am? Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el. Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare. “Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

https://deveghepatriei.wordpress.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Februarie 2015 în ADEVAR, DREPTATE

 

Nu cautati har in nici o alta credinta, caci adevarul se afla numai in Biserica Ortodoxa

Să ne rugăm Domnului Dumnezeu pentru a trimite pacea şi mântuirea întregii lumi, pentru buna sporire a sfintelor noastre biserici şi pentru unirea tuturor [drept-credincioşilor] într-o singură turmă. Nu vă deznădăjduiţi în necazuri şi nu vă clătinaţi în ispite. Fiţi fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe. Nu căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica Ortodoxă despre care Hristos a spus: …voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Duceţi o viaţă creştină, înfrânându-vă de la tot ce poate întina sau lăsa vreo urmă rea în om. Trăiţi în pace şi armonie, fără a vă ocupa cu judecarea păcatelor şi neputinţelor altora. Iertaţi-vă unii altora greşelile, ca şi Tatăl Cel din Ceruri să ne ierte pe noi. Creşteţi copiii voştri întru evlavie. Şi, mai presus de toate, rugaţi-vă stăruitor ca Domnul să le îndrepteze pe toate spre ce este mai bine şi să ne dea ceea ce este de folos în această viaţă, dar mai ales în viaţa ce va să vină.

Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco. Despre sfârșitul lumii.

 
3 comentarii

Scris de pe 16 Februarie 2015 în ADEVAR, ORTODOXIA