RSS

Arhive pe categorii: INTELEPCIUNE

PITAGORA – catre intelepti

Pitagora-inteleptul-care-a-schimbat-fata-stiinteiOmule de geniu care ai de împărtășit lumii mari adevăruri, pregătește-ți din vreme, precum gândacul de piei, un loc în pământ în care să te poți adăposti împotriva înțepăturii insectelor.

Omule înțelept, cuvintele „fericit” și „bogat” să nu fie sinonime în gândirea ta.

Omule de geniu, lucrează pentru desăvârșirea firii omenești. Lasă poporul în seama ambițioșilor.

Omule de geniu, rămâi în umbră și păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui. Lebăda tace toată viața ca să poată cânta desăvârșit o singură dată.

Înțeleptul nu bea vin, îl gustă doar. Înțeleptul nu se lasă pradă plăcerii fără să-și dea seama.

Omule, sufletul devine trup când mănânci. Trupul devine suflet când gândești.

Sufletul înțeleptului e flexibil: cu cât se întinde mai mult, cu atât capătă mai multă forță. Răufăcătorule, ferește-te de felul în care va acționa un înțelept asuprit.

Spune adevărul fără să îți faci grijă pentru urmări.

Închide gura faimei! Își vinde prea scump cuvintele.

Fii modest! Modestia este un veșmânt ușor, de culoare blândă, plăcută vederii și ușor de purtat.

În tot ceea ce faci pune o intenție, niciodată o pretenție.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Noiembrie 2017 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Despre virtute

SOCRATE: E adevărat că virtutea ne face să fim buni?
MENON: Da.
SOCRATE: Iar dacă sîntem buni, sîntem şi folositori: căci lucrurile bune sînt folositoare, nu?
MENON: Da.
SOCRATE: Prin urmare, virtutea este şi ea un lucru folositor?
MENON: Aşa rezultă din ceea ce am admis.
SOCRATE: Să cercetăm atunci pe rînd lucrurile folositoare pentru noi. Sănătatea, să zicem, şi puterea şi frumuseţea şi de bună seamă, bogăţia: despre acestea, şi despre altele de felul lor, spunem că sînt folositoare. Nu?
MENON: Da.
SOCRATE: Dar despre aceleaşi lucruri spunem uneori că sînt vătămătoare; nu spui şi tu aşa?
MENON: Ba chiar aşa spun.
SOCRATE: Atunci gîndeşte-te cînd ne e de folos, şi cînd ne dăunează să ne lăsăm conduşi de vreunul din aceste lucruri. Nu-i aşa că atunci cînd le întrebuinţăm cum trebuie ele ne sînt de folos, iar cînd nu, ne dăunează?
MENON: Desigur.
SOCRATE: Hai să privim acum şi spre cele ale sufletului. Nu-i aşa că există lucruri pe care le numeşti cumpătare, dreptate, curaj, uşurinţă de a învăţa, memorie, generozitate şi toate cele de felul acestora?
MENON: Există.
SOCRATE: Vezi atunci, printre aceste lucruri, dacă cele care crezi că nu sînt ştiinţă, ci altceva decît ştiinţă, nu sînt folositoare uneori, iar alteori vătămătoare. De pildă curajul, atunci cînd el nu este chibzuinţă, ci doar un fel de îndrăzneală. Nu-i aşa că omul cînd îndrăzneşte fără judecată iese vătămat, iar cînd o face cu judecată iese cîştigat?
MENON: Ba da.
SOCRATE: Nu la fel stau lucrurile şi cu cumpătarea ori cu uşurinţa de a învăţa? Lucrurile pe care le învăţăm şi le deprîndem cu judecată sînt folositoare, iar cînd lipseşte judecata sînt vătămătoare, nu?
MENON: Intocmai aşa.
SOCRATE: Şi, în general, nu-i aşa că tot ceea ce întreprinde şi tot ceea ce îndură sufletul, cînd îl călăuzeşte raţiunea, are ca rezultat fericirea, iar cînd îl călăuzeşte nesăbuinţa, ajunge la rezultatul contrar?
MENON: Aşa se pare.
SOCRATE: Atunci, dacă virtutea face parte dintre înclinările sufletului şi dacă ea este în mod necesar folositoare, ea trebuie să fie raţiune, deoarece nici o înclinare a sufletului, luată în sine, nu este nici folositoare, nici vătămătoare, ci devine vătămătoare sau folositoare, după cum i se adaugă raţiunea sau nesăbuinţa. După raţionamentul ăsta, virtutea trebuie să fie un fel de raţiune, de vreme ce este folositoare.
MENON: Sînt de aceeaşi părere.
SOCRATE: Să luăm acum şi celelalte lucruri despre care spuneam adineauri că sînt cînd bune, cînd vătămătoare, bogăţia şi cele de felul ei, nu-i aşa că întocmai cum raţiunea face folositoare celelalte înclinări ale sufletului atunci cînd le călăuzeşte, iar nesăbuinţa le face vătămătoare, la fel se întîmplă şi cu ele: atunci cînd sufletul le foloseşte şi le îndrumă cum trebuie, el le face folositoare şi cînd nu, le face vătămătoare?
MENON: Desigur.
SOCRATE: Iar sufletul dotat cu raţiune le călăuzeşte cum trebuie şi sufletul fără raţiune le călăuzeşte greşit nu?
MENON: Fără îndoială.
SOCRATE: Atunci nu-i aşa că putem spune în general că, la om, toate depind de suflet, iar facultăţile sufletului depind la rîndul lor de raţiune, cîtă vreme vor să fie bune? Rezultă că utilul este raţiune. Pe de altă parte, am stabilit că virtutea este utilă, nu?
MENON: Desigur. Sufletul, atunci cînd recurge la trup pentru a cerceta ceva, prin văz, auz sau oricare alt simţ (căci a cerceta ceva cu ajutorul trupului revine la a-l cerceta prin simţuri), că sufletul este atunci tîrît de trup către ceea ce nu rămîne identic cu sine niciodată şi că, venind astfel în contact cu lucruri nestatornice şi tulburi, este el însuşi nestatornic, tulbure şi ameţit ca de beţie?
CEBES: Ba chiar aşa spuneam.
SOCRATE: In schimb, cînd cercetează lucrurile nemijlocit prin sine însuşi, sufletul ia calea către lumea unde tot ce este este pur, etern, nemuritor, fără schimbare. Şi, fiind tot astfel şi natura sa, se duce în această lume ori de cîte ori rămîne în sine însuşi, ori de cîte ori îi este cu putinţă, şi atunci rătăcirea lui ia sfîrşit şi el rămîne acolo, neschimbat şi identic cu sine, căci neschimbătoare şi identice cu sine sînt şi cele cu care vine în contact. Gîndire se numeşte experienţa aceasta a sufletului. Oare nu-i aşa?
CEBES: Ba e aşa, este adevărat. Şi e frumos tot ce ai spus.
SOCRATE: Ei bine, potrivit argumentului dinainte şi celui de acum, cu care dintre cele două feluri de realităţi crezi tu că are sufletul mai mare asemănare şi afinitate?
CEBES: Eu cred că, dacă merge pe această cale, nu este om care să nu consimtă, oricît ar fi de greu de cap, că fără cea mai mică îndoială, asemănarea sufletului este nu cu ceea ce se schimbă, ci cu ceea ce rămîne veşnic neschimbat.
SOCRATE: Dar trupul?
CEBES: Cu ceea ce se schimbă.
SOCRATE: Acum priveşte lucrurile şi dintr-un alt unghi. Atîta vreme cît stau împreună, sufletul cu trupul, natura îi prescrie acestuia din urmă să slujească şi să se supună, iar celuilalt să poruncească şi să stăpînească. In lumina asta tu ce crezi, care din ele e asemănător cu divinul, care cu ce e muritor? Nu ţi se pare că stă în natura divinului să poruncească şi să cîrmuiască şi în a pieritorului să fie rob supus?
CEBES: Ba da.
SOCRATE: Iar sufletul, cu care dintre acestea două seamănă el oare?
CEBES: Socrate, este limpede că sufletul cu ce este divin, iar trupul cu ce este pieritor.
SOCRATE: Atunci gîndeşte-te, iubite Cebes, dacă din tot ce am spus pînă acum putem să tragem următoarea încheiere: că sufletul seamănă cît se poate de mult cu ceea ce este divin, nemuritor, inteligibil, cu o unică formă, indisolubil şi mereu neschimbător în identitatea cu sine şi că, dimpotrivă, trupul seamănă cît se poate de mult cu ceea ce este omenesc, muritor, cu forme multiple, neaccesibil gîndirii, supus disoluţiei şi niciodată identic cu sine. Putem noi oare, Cebes, opune acestei încheieri un fel de a vedea care să o dezmintă?
CEBES: Nu putem.
SOCRATE: Şi atunci, nu urmează că trupul este menit unei grabnice disoluţii, iar sufletului îi revine să fie ori absolut indisolubil, ori aproape aşa? In schimb, sufletul care şi-a petrecut viaţa în curăţenie şi cumpătare este deja statornicit în locul care-i revine după merit.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 Noiembrie 2017 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Din intelepciunea indiana

73951Atunci când ești fericit, vrei să afle o lume întreagă. Deși fericirea, după cum se știe, crește bine doar în liniște, departe de ochii invidioșilor. Există un proverb care spune: “Cu ce te vei lăuda, aceea vei pierde.”  Pe lângă fericire, mai există și alte câteva lucruri despre care trebuie să tăcem:

Faptele bune. În creștinism se spune că orice faptă bună trebuie făcută în ascuns și atunci vei primi răsplata. Cel care spune tuturor că face fapte bune și e gata să sară mereu în ajutor, nu atrage asupra lui admirație, ci dispreț. Chiar și cele mai bune fapte devin pentru el doar hrană pentru propriul ego. Înțelepții indieni spun că nimic nu ucide binefacerea, la fel ca mândria.

Bărbăția și eroismul. Încercările interioare pe care le trăiești sunt la fel de importante ca și cele exterioare. Cele exterioare pot fi aflate de toți, însă cele interioare nu trebuie spuse nimănui. De ce trebuie ținute în secret? Pe de o parte, ai primit o distincție în formă de înțelepciune și experiență, pe de altă parte, aceasta te păzește de surplusul de mândrie. Se spune că sună ce este gol în interior.

Cunoștințele duhovnicești. Ceea ce cunoști tu nu este pentru fiecare. Nu trebuie să te lauzi. Oricum ceea ce este în interiorul tău se va vedea în exterior.

Problemele de familie. Dacă ești soție, nu vorbi despre neajunsurile soțului în fața prietenelor și rudelor. Dacă ești soț, nu spune nimic rău despre soția ta. În acest fel nu vei rezolva conflictele dintre voi. Apropiații pot să-și schimbe părerea despre tine. Familia este puternică atunci când totul rămâne în interiorul ei.

Faptele altora. Poți să-ți murdărești încălțămintea, dar poți să-ți murdărești și sufletul. Sufletul devine murdar de la bârfe, de la povestirile despre nereușita cuiva, de la judecarea altora, de la cuvinte urâte. Dacă ești martorul unor astfel de discuții, lasă aceste gânduri negative să se stingă în sufletul tău în liniște. Nu le transmite  mai departe. Tăcerea este bună, sigură și frumoasă.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Dostoievski – Alfabetul dragostei

dostoievski1Feodor Mihailovici Dostoievski este unul dintre cei mai mari scriitori rusi. Opera sa, profunda influentata de spiritul ortodox insuflat din copilarie de mama sa, nu isi propune sa releve misterele divinitatii cat ridica intrebari noi asupra conditiei umane si relationarea omului cu Dumnezeu.

Adevar – Omul are o asemenea predilectie pentru sisteme si deductii abstracte incat e capabil sa distorsioneze intentionat adevarul, sa nege evidenta propriilor simturi doar ca sa-si justifice logica.

Amintire – Nimic nu-i mai de pret pe lume pentru om decat amintirea copilariei petrecute in caminul parintesc, daca dragostea si buna intelegere salasluiesc cat de cat in casa.

Bucurie – Iubeste animalele: Dumnezeu le-a dat gandire rudimentara si bucurie netulburata. Nu le deranja bucuria, nu le hartui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra impotriva intentiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mandri cu superioritatea fata de animale; ele nu au pacat, dar tu, cu maretia ta, pangaresti pamantul prin existenta ta si iti lasi urmele prostiei dupa tine – aceasta, e adevarata pentru aproape fiecare dintre noi!

Compromis – Vreau sa traiesc pentru nemurire, iar compromisuri si jumatati de masura nu voi accepta.

Cuvant – Adeseori, intalnim oameni, chiar straini intru totul, care ne intereseaza de la prima vedere, dintr-o data, fara a fi nevoie sa fie spus vreun cuvant.

Diavol – Viata e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar campul de batalie sunt eu.

Dumnezeu – Prin ce chinuri groaznice am trecut, cat m-a costat si cat ma costa inca aceasta sete de a crede, care e cu atat mai puternica in sufletul meu, cu cat se gasesc mai multe argumente potrivnice. Si cu toate acestea, Dumnezeu imi trimite uneori momente in care sunt cu desavarsire linistit. In aceste momente eu ii iubesc pe altii si gasesc ca si altii ma iubesc pe mine.

Egalitate – Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.

Entuziasm – Pasiunea este marturia entuziasmului pe care il trezeste un anumit tel, precum si revolta impotriva imprejurarilor vitrege exterioare care impresoara acest tel.

Fantastic – Fantasticul este tot una cu realul; fara real nu exista fantastic.

Idee – Ideea nu e un ordin.

Inima – Acolo unde mintea vede numai rusine, inima descopera frumosul!

Iubire – Daca iubirea ta nu naste iubire, daca tu, ca barbat care iubesti, nu te faci iubit, iubirea ta e neputincioasa, iubirea ta e nefericire.

Iubire – Am ajuns pana acolo incat acum ma gandesc ca uneori iubirea consta in dreptul de a-l tiraniza pe cel iubit, drept pe care el ti-l da de bunavoie. In visurile mele de taina, nici nu puteam sa-mi imaginez iubirea altfel decat ca pe o lupta, ea incepea mereu cu ura si se incheia cu o supunere morala, dar mai apoi nici nu mai puteam sa-mi imaginez ce sa fac cu obiectul supus.

Jignire – Se compara, uneori, cruzimea oamenilor cu cea a animalelor salbatice; comparatia este jignitoare pentru acestea din urma.

Liniste – Apele linistite sunt adanci.

Mediocritate – Vremurile noastre sunt vremea mediocritatii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultura, a lenei, a incapacitatii de a te apuca de treaba si a dorintei de a avea totul de-a gata.

Mister – Omul este un mister. Trebuie sa aduci acest mister la lumina zilei, si daca am sa-mi dedic toata viata acestui tel, n-am sa consider ca am pierdut timpui degeaba: eu ma concentrez asupra acestui mister, pentru ca vreau sa fiu om.

Nebunie – Cei mai buni oameni sunt toti nebuni. O duc bine numai mediocrii si cei lipsiti de talent.

Om – Da, rezistent mai este omul! Este singura fiinta care se poate adapta la orice si aceasta-i fara doar si poate cea mai buna definitie a lui.

Patima – Dorinta mea e sa iert si sa imbratisez pe toata lumea, nu vreau sa mai patimeasca nimeni.

Pedeapsa – Daca ai vrea intr-adevar sa strivesti, sa distrugi un om, sa-i dai pedeapsa cea mai ingrozitoare, astfel incat si cel mai aspru criminal sa se cutremure la gandul acestei pedepse si sa se sperie de ea dinainte, atunci ar fi suficient sa-i conferi muncii un caracter de inutilitate totala, completa, de absurditate.

Prostie – A te mira de toate este, desigur, o prostie, si a nu te mira de nimic e mult mai frumos si, cine stie de ce, este recunoscut de bonton. Dar e prea putin probabil sa fie asa in realitate. Dupa parerea mea, a nu te mira de nimic e o prostie mult mai mare decat a te mira de toate. Pe deasupra, a nu te mira de nimic e aproape acelasi lucru cu a nu stima nimic. De fapt, prostul nici nu stie sa stimeze.

Rai – Daca vrei sa vezi raiul pe pamant, priveste in ochii unui copil.

Rautate – Nu numai ca nu sunt rau, dar chiar nu am reusit sa ajung nicicum: nici rau, nici bun, nici ticalos, nici om cinstit, nici erou, nici o gaza.

Razbunare – Jur ca nu sunt un om care nu poate uita o jignire si abia asteapta sa se razbune. Nu incape indoiala ca dintotdeauna doream sa ma razbun pe cei care ma jignisera, dar jur ca nici nu concepeam alta razbunare decat sa-i umilesc prin marinimia mea. Voiam sa le rasplatesc raul prin bine si mi-era destul ca ei sa simta marinimia mea, s-o inteleaga, ca sa ma socotesc razbunat.

Speranta – Omul care se ineaca se agata si de un pai.

Suferinta – Suferinta? Dar este singura cauza a constiintei.

Taina – Iubirea e o taina dumnezeiasca si trebuie sa fie ascunsa de ochi straini, orice s-ar intampla. Astfel e mai sfanta, mai buna.

Ticalosie – Numai ticalosilor le vine usor sa minta in toate imprejurarile.

Tristete – Ma simt cuprins cateodata de o tristete, de o melancolie atat de sfasietoare!… Pentru ca, in acele momente, incep sa cred ca niciodata nu voi mai fi in stare sa traiesc o viata adevarata, ca am pierdut de mult orice masura, orice senzatie a concretului, ca nu mai am simtul realitatii; pentru ca, in sfarsit, m-am blestemat de atatea ori eu insumi, pentru ca, dupa noptile mele fantastice, imi revin la momentele de luciditate, care sunt ucigatoare.

Umanitate – Compasiunea este principala, poate chiar unica lege a existentei pentru intreaga umanitate.

Visator – Visatorul nu este propriu-zis om, ci, cum sa spun, un fel de fiinta hibrida. In general, el se aciuiaza undeva, intr-un ungher izolat, de parca s-ar ascunde acolo si de lumina zilei, iar odata instalat astfel, e tot asa de nedezlipit de barlogul sau ca si un melc, sau semanand cel putin in aceasta privinta cu acel interesant soi de vietate care este si faptura, si casa la un loc, si care se numeste broasca testoasa.

Zori – Nopti intregi de nesomn se scurg ca o clipa, scaldate intr-o bucurie si o fericire de nesecat, iar cand zorile trandafirii isi trimit primele raze, revarsandu-se in odaia sumbra si invaluind-o cu draperii fantastice de lumina indoielnica, cum se intampla la noi la Petersburg, visatorul nostru vlaguit, stors de puteri, se arunca in pat si adoarme in voia spiritului sau bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durere coplesitor de dulce in inima.

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/06/21/dostoievski-alfabetul-dragostei-va-rog-mult-sa-salvati-acest-articol-la-un-moment-veti-avea-nevoie-de-el/

 

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Iunie 2017 în DRAGOSTEA, INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Un text ce mi-a placut mult: secrete ce nu trebuie impartasite niciodata

Primul lucru care trebuie sa fie pastrat in secret, spun inteleptii, sunt planurile din viitorul indelungat. Pastrati tacerea, pana cand se realizeaza acest plan. Multe dintre ideile noastre pot sa nu fie perfecte si sa aiba unele lacune sau puncte slabe, asa ca deseori o influenta externa le poate distruge usor.

Al doilea lucru care este recomandat de intelepti, nu povesti despre lucrurile de binefacere. Binefacerea in zilele noastre este un lucru rar. Nu va laudati cu ea. Mandria aici nu isi are locul.

Al treilea lucru care ni se recomanda este austeritatea. Nu spune la stanga si la dreapta despre modul tau de mancare, somn, act sexual si asa mai departe.

In al patrulea rand, despre ce ar trebui sa taci este vorba despre curajul tau si eroism. Cineva trece peste momente grele in interiorul sau, cineva in exteriorul sau. Cineva devine popular si primeste recunostinta si medalii, dar cineva poate a avut curaj care nu l-a afisat in ochii lumii.

In al cincilea rand, ar trebui sa taci despre cunoasterea spirituala si nu conteaza la ce nivel. Prima greseala a cunoscatorului de adevar este dorinta de a se impartasi cu lucruri sufletesti prea inalte. In loc sa povestesti, pur si simplu incearca sa aduci bunatate oamenilor.

Al saselea lucru despre care ar trebui sa taci sunt discutiile despre conflicte personale, situatii familiare etc. Familia va fi mai puternica daca despre problemele ei vei sti doar tu.

Al saptelea lucru despre care trebuie sa taci, sunt discutii negative despre altii, de tipul ca cineva a venit cu pantofii murdari, sau alte barfe.

eustiu.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Februarie 2017 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Suntem cu adevarat binecuvantati

Astăzi am văzut într-un autobuz o copilă frumoasă cu părul de aur. Am invidiat-o… Era atât de bucuroasă… Și mi-am dorit să fiu și eu la fel de frumos. Când s-a ridicat să coboare, am văzut-o că pășea șchiopătând… avea un singur picior și mergea cu o cârjă. Dar așa cum mergea… am văzut un zâmbet ceresc pe chipul ei!

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu am două picioare. Lumea întreagă este a mea…

M-am oprit să cumpăr niște bomboane. Copilul care le vindea era atât de fericit. Am vorbit împreună cu el și am văzut că era foarte bucuros. Nu mai avea importanță că întârziasem deja la servici. „Vă mulțumesc. Sunteți atât de bun. Îmi place să vorbesc cu oameni ca dumneavoastră…Vedeți, eu sunt orb”.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu am doi ochi. Lumea întreagă este a mea…

Mai târziu, așa cum mergeam pe drum, am văzut un copil cu ochi albaștri. Stătea și mă privea, dar privirea se schimba foarte repede. Nu știa ce să facă. M-am oprit și i-am spus: „De ce nu mergi să te joci și tu?”. Copilul a continuat să mă privească, fără să vorbească, și atunci am înțeles că nu auzea.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu aud. Lumea întreagă este a mea…

Am picioare care mă duc unde vreau, ochi cu care văd apusul de soare, urechi cu care aud toate.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng. Sunt într-adevăr binecuvântat!

marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Ianuarie 2017 în BUCURII, INTELEPCIUNE

 

Multa lume, putini oameni

Esop fu trimis intr-o zi de stapanul sau sa vada daca este aglomerat la baia publica. Esop vazu ca toti cei care intrau in baie loveau cu piciorul un bolovan cazut in fata usii. Pana cand unul din cei ce se lovisera, a luat piatra si a aruncat-o mai intr-o parte. Esop s-a intors la stapan si i-a spus ca poate sa mearga la baie, ca nu e decat un singur om.

Ajungand stapanul la baie, vazu, insa, ca aceasta este foarte aglomerata si a vrut sa-l biciuiasca pe Esop. Acesta, insa, spuse: „Stapane, adevar zic tie ca fiecare ins care a intrat in baie s-a lovit cu piciorul de un bolovan, dar numai unul dupa ce s-a lovit l-a ridicat si l-a aruncat cat colo ca sa nu se mai loveasca si altii de el. Deci, numai unul din baie este om”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Ianuarie 2017 în INTELEPCIUNE