RSS

Arhive pe categorii: INTELEPCIUNE

Un text ce mi-a placut mult: secrete ce nu trebuie impartasite niciodata

Primul lucru care trebuie sa fie pastrat in secret, spun inteleptii, sunt planurile din viitorul indelungat. Pastrati tacerea, pana cand se realizeaza acest plan. Multe dintre ideile noastre pot sa nu fie perfecte si sa aiba unele lacune sau puncte slabe, asa ca deseori o influenta externa le poate distruge usor.

Al doilea lucru care este recomandat de intelepti, nu povesti despre lucrurile de binefacere. Binefacerea in zilele noastre este un lucru rar. Nu va laudati cu ea. Mandria aici nu isi are locul.

Al treilea lucru care ni se recomanda este austeritatea. Nu spune la stanga si la dreapta despre modul tau de mancare, somn, act sexual si asa mai departe.

In al patrulea rand, despre ce ar trebui sa taci este vorba despre curajul tau si eroism. Cineva trece peste momente grele in interiorul sau, cineva in exteriorul sau. Cineva devine popular si primeste recunostinta si medalii, dar cineva poate a avut curaj care nu l-a afisat in ochii lumii.

In al cincilea rand, ar trebui sa taci despre cunoasterea spirituala si nu conteaza la ce nivel. Prima greseala a cunoscatorului de adevar este dorinta de a se impartasi cu lucruri sufletesti prea inalte. In loc sa povestesti, pur si simplu incearca sa aduci bunatate oamenilor.

Al saselea lucru despre care ar trebui sa taci sunt discutiile despre conflicte personale, situatii familiare etc. Familia va fi mai puternica daca despre problemele ei vei sti doar tu.

Al saptelea lucru despre care trebuie sa taci, sunt discutii negative despre altii, de tipul ca cineva a venit cu pantofii murdari, sau alte barfe.

eustiu.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Februarie 2017 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Suntem cu adevarat binecuvantati

Astăzi am văzut într-un autobuz o copilă frumoasă cu părul de aur. Am invidiat-o… Era atât de bucuroasă… Și mi-am dorit să fiu și eu la fel de frumos. Când s-a ridicat să coboare, am văzut-o că pășea șchiopătând… avea un singur picior și mergea cu o cârjă. Dar așa cum mergea… am văzut un zâmbet ceresc pe chipul ei!

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu am două picioare. Lumea întreagă este a mea…

M-am oprit să cumpăr niște bomboane. Copilul care le vindea era atât de fericit. Am vorbit împreună cu el și am văzut că era foarte bucuros. Nu mai avea importanță că întârziasem deja la servici. „Vă mulțumesc. Sunteți atât de bun. Îmi place să vorbesc cu oameni ca dumneavoastră…Vedeți, eu sunt orb”.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu am doi ochi. Lumea întreagă este a mea…

Mai târziu, așa cum mergeam pe drum, am văzut un copil cu ochi albaștri. Stătea și mă privea, dar privirea se schimba foarte repede. Nu știa ce să facă. M-am oprit și i-am spus: „De ce nu mergi să te joci și tu?”. Copilul a continuat să mă privească, fără să vorbească, și atunci am înțeles că nu auzea.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng, căci eu aud. Lumea întreagă este a mea…

Am picioare care mă duc unde vreau, ochi cu care văd apusul de soare, urechi cu care aud toate.

Dumnezeul meu, iartă-mă când mă plâng. Sunt într-adevăr binecuvântat!

marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Ianuarie 2017 în BUCURII, INTELEPCIUNE

 

Multa lume, putini oameni

Esop fu trimis intr-o zi de stapanul sau sa vada daca este aglomerat la baia publica. Esop vazu ca toti cei care intrau in baie loveau cu piciorul un bolovan cazut in fata usii. Pana cand unul din cei ce se lovisera, a luat piatra si a aruncat-o mai intr-o parte. Esop s-a intors la stapan si i-a spus ca poate sa mearga la baie, ca nu e decat un singur om.

Ajungand stapanul la baie, vazu, insa, ca aceasta este foarte aglomerata si a vrut sa-l biciuiasca pe Esop. Acesta, insa, spuse: „Stapane, adevar zic tie ca fiecare ins care a intrat in baie s-a lovit cu piciorul de un bolovan, dar numai unul dupa ce s-a lovit l-a ridicat si l-a aruncat cat colo ca sa nu se mai loveasca si altii de el. Deci, numai unul din baie este om”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Ianuarie 2017 în INTELEPCIUNE

 

Ganduri frumoase

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

Dacă focul meu nu este mare, el este, totuşi, adevărat şi poate că unii îşi vor aprinde candela de la flacăra lui.

Dacă nu cunoşti prezenţa lui Dumnezeu în biroul tău, la fabrică, acasă, atunci Dumnezeu nu este nici la biserică atunci când te duci acolo.

Dacă nu poţi muri pentru Dumnezeu, atunci poţi trăi pentru El.

Creştinul modern, obişnuit, nu se aseamănă cu Hristos. El se grăbeşte să-şi apere defectele, slăbiciunile şi îngâmfările, roşu la faţă, cu o indignare aprinsă.

Nu pot să-I aduc lui Dumnezeu o închinare care să-i fie întru totul plăcută dacă ştiu că adăpostesc în viaţa mea lucruri pe care El le dezaprobă. Nu pot să mă închin cu adevărat şi bucuros lui Dumnezeu duminică, dacă nu mă închin şi luni.

Ar fi înţelept ca noi, cei care trăim în acest veac agitat, să medităm îndelung şi adesea la viaţa noastră şi la zilele noastre înainte de a da ochii cu Dumnezeu în pragul veşniciei. Căci noi suntem făcuţi pentru veşnicie la fel de sigur cum suntem făcuţi pentru timp şi, ca fiinţe morale responsabile, trebuie să ne preocupăm de amândouă.

Credinţa nu este un act săvârşit o singură dată, ci o neîntreruptă privire aruncată din inimă lui Dumnezeu.

Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti, fiindcă oamenii sunt ceea ce gândesc când sunt liberi să se gândească la ce vor.

Lucrul cel mai important pentru un om nu este ceea ce spune sau face la un moment dat, ci modul în care se raportează la Dumnezeu.

Caut părtăşia cu inimile care ard pentru Domnul – cu bărbaţi şi femei de pretutindeni care Îl iubesc într-atâta pe Mântuitorul, încât adorarea devine muzica sufletului lor şi ei nu mai au nevoie să fie momiţi cu alte lucruri pentru a se simţi bine şi a se amuza.

A-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a continua totuşi să-L cauţi –iată paradoxul dragostei sufletului, lucru luat în derâdere, ce-i drept, de cei satisfăcuţi mult prea uşor de formalismul religios, dar confirmat prin fericita experienţă a celor cu inima înflăcărată.

Dumnezeu cunoaște cele mai rele lucruri despre tine. Cu toate acestea El este Cel Care te iubește cel mai mult.

A. W. Tozer

 
Un comentariu

Scris de pe 23 Septembrie 2016 în INTELEPCIUNE, SFATURI

 

Curatia sufletului naste puterea de discernamant

Poruncile Domnului ne învaţă să folosim cu bună judecată lucrurile de mijloc [cunoştinţa şi adânca înţelegere „a raţiunilor divine din natură şi Scriptură”]. Căci întrebuinţarea cu bună judecată a celor de mijloc curăţeşte starea sufletului, iar starea curată naşte puterea de discernământ (dreapta socoteală). Puterea de discernământ, la rândul ei, naşte nepătimirea, din care se naşte dragostea desăvârşită.

„Lucrând cu răbdare, prin înfrânare cuprinzătoare şi prin cerere stăruitoare şi păzind prin dispreţuire de sine şi prin smerenie desăvârşită cele înfăptuite, aşteaptă după acestea, la vreme bine rânduită, harul nepătimirii, ca pe un liman de odihnă, după multă furtună şi tulburare.” (Sfântul Teognost)

„Pe când neîmpătimirea (apatheia) trupului, care se dobândeşte prin retragerea în singurătate, este deseori tulburată prin apropierea de lume, cea născută din ascultare rămâne pretutindenea fermă şi neclătinată.” (Sfântul Ioan Scărarul)

„Poruncile Domnului ne învaţă să folosim cu bună judecată lucrurile de mijloc [cunoştinţa şi adânca înţelegere «a raţiunilor divine din natură şi Scriptură»]. Căci întrebuinţarea cu bună judecată a celor de mijloc curăţeşte starea sufletului, iar starea curată naşte puterea de discernământ (dreapta socoteală). Puterea de discernământ, la rândul ei, naşte nepătimirea, din care se naşte dragostea desăvârşită.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„În fapt, păzirea poruncilor lui Dumnezeu naşte nepătimirea.” (Sfântul Talasie Libianul)

Mitropolit Hierotheos Vlachos

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Iunie 2015 în INTELEPCIUNE

 

Picaturi de intelepciune

Om minunat, nu uita să-ți faci primitoare inima, nu numai căminul. Nu uita să deschizi larg sufletul, nu numai ferestrele casei tale. Nu uita să fii generos cu toată lumea, nu numai cu cei pe care-i iubești. Nu uita să colinzi și casele mai singuratice, nu numai pe cele frumos laminate. Nu uita să aprinzi luminile din sufletele celor care te înconjor, nu numai pe cele din bradul de Crăciun. Nu uita să pui la masă cele mai frumoase și unice gânduri, pe lângă cele mai alese bucate. Nu uita să fii om, înainte de a fi gazdă. Acum, când încă-i mai avem pe parinti, nu le trecem pragul zile la rând. Nu le dăm un telefon să-i întrebăm măcar de sănătate. Nu mai avem timp pentru ei și nici răbdare să le ascultăm ofurile. Atunci când nu vor mai fi, ne vom dori ca ei să existe undeva, să-i putem vizita, să avem confortul psihic că suntem ai cuiva, că avem pe cineva extrem de drag care ne iubeşte şi ne preţuieşte mai mult decât oricine pe lumea asta. Ne vom dori șansa să le putem face o mică bucurie… Acum, când încă-i mai avem, nu ştim să apreciem câteva mere sau niște borcane cu dulceaţă pe care ei ni le dăruiesc cu atâta drag. Atunci când nu vor mai fi, ne va fi foarte dor de orice ne-ar mai fi putut ei oferi şi vom realiza că nimeni nu-i poate înlocui…

Irina Binder

 
2 comentarii

Scris de pe 30 Ianuarie 2015 în INTELEPCIUNE

 

Calculul lui Iisus

Cand ai o suta de parai
Si zece lei din ei ii dai,
Cu cat ramai din tot ce-ai dat?
Rosti bunicul apasat!…

Cu nouazeci…Rostira ei,
In cor hazlii prichindei!…
Caci daca zece lei ii dai
Doar nouazeci mai poti sa ai!…

Ei, mai copii – batranu-a spus.
In calculul pentru IISUS,
E diferit de ce-ar putea
Sa calculeze cineva…

Caci cat ai dat, cu-atat ramai !
In cer doar zece lei tu pui
Iar nouazeci ii cheltuiesti
Pe lucrurile pamantesti!…

Si tare s-au mai minunat
Copiii cand l-au ascultat
Cum calculeaza Dumnezeu
Cand faci un bine tu si eu!…

Dar ca s-avem in cer comori
Si sa nu facem nici erori,
Noi sa ne daruim mereu
Cu bani cu tot Lui Dumnezeu!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Decembrie 2013 în IISUS, INTELEPCIUNE, MILOSTENIE