RSS

Arhive pe categorii: Uncategorized

Imnul tineretii legionare – Radu Gyr

images

Sfânta tinerețe legionară,
Cu piept călit de fier și sufletul de crin
Iureș ne-nfrânat de primăvară,
Cu fruntea ca un iezer carpatin,
Cu brațele suim în soare,
Catapetesme pentru veac;
Le zidim din stânci, din foc, din mare,
Si dârz le tencuim cu sânge dac…

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier
Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

Moartea, numai moartea legionară,
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți,
Pentru sfânta cruce, pentru țară,
Înfrângem codrii și supunem munți;
Nu-i temniță să ne-nspăimânte,
Nici chin, nici viforul dușman;
De cădem cu toți, izbiți în frunte,
Ni-i dragă moartea pentru Căpitan!

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier
Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

Sfânta tinerețe legionară,
Suim biserici, stăm viteji în închisori…
În prigoana orișicât de-amară,
Cântăm si ne gândim la Nicadori,
Purtăm în crivăț și în soare,
Lumini pentru biruitori,
Pentru cei viteji zidim altare,
Și-avem doar gloanțe pentru trădători!

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier
Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

https://razvratit.wordpress.com/2011/02/02/imnul-tineretii-legionare-versuri/

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în Uncategorized

 

Cuvantul Pr. Iustin Parvu

“Tot plang unii: ce va fi cand voi muri eu. Dar ce, mai, ma duc sa dorm?” “Chiar daca nu sunt aici, aici sunt cu inima. Indiferent unde am sa fiu, inima mea este cu voi.” “Va multumesc pentru dragostea voastra, toti cei ce cu inima curata sunteti ai mei, Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti!”

“Acum şi mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastra izbăvire – rugăciunea din inimă. Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor şi acolo trebuie să lucrăm. Până acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau înainte, nu va fi de ajuns. Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minţii. Astăzi mi se pare că nepăsarea este cel mai greu păcat. Nu mai simţim nimic la rugăciune, nu avem lacrimi de pocăinţă. Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simţi harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputinţă de ales între bine şi rău. Vor fi mari înşelări şi numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele.

Aşadar, rugaţi-vă, rugaţi-vă să nu cădeţi în ispita înşelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul lui Dumnezeu. Dacă nu ne rugăm şi perseverăm în lenevia şi nepăsarea noastră fără pocăinţă, atunci este posibil să pierdem instinctul îndreptării. Să ne ferească Dumnezeu să pierdem instinctul îndreptării! Vom avea nevoie să învăţăm rugăciunea lăuntrică, să ne putem stăpâni în aceste situaţii şi să nu ne părăsească harul lui Dumnezeu. Ei asta şi urmăresc – instaurarea anarhiei, ca astfel să ia amploare ura şi dezbinarea între oameni, până şi între creştini. Să ştiţi că întotdeauna bolile şi necazurile sunt consecinţa păcatului, de sus până jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu după răspunderea pe care o are – mică sau mare. Când am conştientizat că pentru păcatele mele sufăr, atunci m-a şi ridicat Dumnezeu. Toate sunt spre smerenia şi mântuirea noastră. Fără smerenie nu ne putem mântui.”

https://veghepatriei.wordpress.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în Uncategorized

 

Un nou film ortodox rusesc

 
2 comentarii

Scris de pe 18 Aprilie 2017 în Uncategorized

 

Pentru a strange cineva toata lumea in inima lui, trebuie sa-si largeasca inima

-Gheronda, cum poate cineva sa stranga intreaga lume in inima lui? Cum poate imbratisa toata lumea, cand mainile lui sunt mici? Pentru a strange cineva toata lumea in inima lui, trebuie sa-si largeasca inima. Si cum se face lucrul acesta?

Cu dragoste. Dar nici aceasta nu ajunge. Este nevoie de dragoste de mama. Mama isi iubeste copiii mai mult decat pe ea insasi. Cine dobandeste aceasta dragoste ii iubeste nu numai pe cei care il iubesc, ci si pe cei care il vatama, caci asa cum mama le justifica pe toate, tot astfel si el gaseste intotdeauna circumstante atenuante pentru ceilalti si ia sarcina asupra sa. Chiar si atunci cand i se fura ceva, tot el simte mustrari de constiinta ca nu cumva hotul sa fie prins si bagat la inchisoare. Isi spune in sinea sa:<< Din cauza mea a fost bagat in temnita. Daca gaseam un mod de a-i da banii de care avea nevoie, nu ar fi furat si nu ar fi fost acum in inchisoare>>

Dragostea de mama pe toate le acopera, pe toate le sterge. Daca un copil face o paguba sau se poarta urat, mama lui il iarta indata, fiindca este copilul ei. Asa si tu, cand iti iubesti aproapele cu iubire de mama, ii justifici slabiciunile si nu-i vezi greselile; si chiar daca le vezi, le ierti. Atunci inima ti se umple de dragoste, fiindca devii urmator al lui Hristos, Care ne rabda pe toti.

 Pr. Paisie Aghioritul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Februarie 2017 în IUBIREA, Uncategorized

 

Spala, Doamne, cu ploi calde!

Spală, Doamne, cu ploi calde
Ura care ne-a cuprins,
Că în inimile noastre
Focul dragostei s-a stins.

Doamne-aprinde iar iubirea
Ca să ardă cu văpăi
În sufletu-acelor oameni
Ce sunt împietriți și răi.

Liniște adu, Stăpâne,
Peste cei ce-s tulburați
Și așterne pacea sfântă
Între cei ce sunt certați.

Nimicește răutatea
Și-adu Raiul pe pământ,
Sau mai bine, pe toți ia-ne
Sus, în Cerul Tău cel Sfânt.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Februarie 2017 în ELENA J., Uncategorized

 

Trebuie sa sarbatorim ziua de nastere?

Cu toții cunoaștem ziua în care ne-am născut. Cunoaștem încă și amănunte: ora nașterii (de multe ori și minutul și secunda), locul (acum încă și cu coordonate geografice, cu ajutorul unui GPS), cunoaștem horoscopuri, cunoaștem horoscopul chinezesc și multe altele. Iar dacă noi înșine nu dăm foarte mare importanță la acestea, se îngrijesc alții – mai ales din mediul nostru familial/prietenesc – să ne informeze despre acestea, să ne facă petrecere și surprize cu torturi și lumânări…

Uneori ne deranjează dacă se întâmplă să ne uite, sau ne cuprinde nemulțumirea deoarece… creștem în vârstă, în timp ce de cele mai multe ori auzim cuvintele: „La ziua mea de naștere simt că mă cuprinde melancolia”.

Toate acestea arată limpede că sărbătorirea zilei de naștere are un caracter curat antropocentric, adică toate se fac pentru propria noastră îngâmfare și satisfacție și se depărtează mult de scopul venirii noastre în această viață.

Este un obicei care a venit din Occident, unde oamenii nu-i sărbătoresc pe Sfinții lor, ci sărbătoresc cu strălucire prisositoare zilele lor de naștere. Desigur, trebuie să clarificăm de la început că nu trebuie să fim sau să ne facem nesociabili sau să privim acest subiect în chip fariseic și să pierdem esența. Căci altceva este să nu sărbătorim (nu pricinuim această sărbătoare, nu o așteptăm cu nerăbdare, nu considerăm ziua noastră de naștere ca un eveniment unic etc.) și altceva să nu primim urări și să nu fim primitori de străini sau să devenim distanți.

Dar să vedem puțin ce numește, la ce se referă și ce sărbătorește Biserica noastră drept „zi de naștere”. Biserica noastră îi cinstește pe Sfinții ei, prin sărbătorirea zilei în care au mărturisit sau în ziua în care au adormit – au plecat din această viață. Ziua aceasta se numește „pomenirea Sfântului” sau „ziua de naștere” a Sfântului (a intrat – s-a născut în viața veșnică). Sfânta noastră Biserică a rânduit să se sărbătorească numai trei zile de naștere (adică să se sărbătorească nașterile lor): a Domnului nostru Iisus Hristos (25 Decembrie), a Maicii Domnului (8 Septembrie) și a Sfântului Ioan Botezătorul (24 Iunie).

De asemenea, fiindcă Biserica este unirea omului cu Dumnezeu, când pentru prima oară s-a descoperit Ziua Cincizecimii, această Zi (a Cincizecimii) este considerată ca zi de naștere a Bisericii, căci în această Zi, pentru prima dată, Biserica se arată în lume ca societate teantropică. Nici o altă referire la ziua de naștere nu există.

Așadar, fiecare dintre noi trebuie să sărbătorim pomenirea, adică „ziua de naștere” a Sfântului nostru, iar nu ziua de naștere a noastră. Noi ortodocșii în cinstim pe Sfântul nostru, îl avem ocrotitor, mijlocitor și ajutător. Ne nevoim să-l urmăm, trăind totdeauna și având în centru pe Dumnezeu-Omul Hristos, adică trăim teantropocentric.

În concluzie, a sărbători ziua noastră de naștere constituie o faptă egoistă, de vreme ce vine în directă contradicție cu smerenia despre care învață Hristos. Ceea ce trebuie să conștientizăm este faptul că odată cu nașterea noastră nu se întâmplă ceva deosebit, ceva care să fie vrednic de a fi sărbătorit, ci numai faptul că s-a mai adăugat un om la ceilalți, care este chemat și el să se lupte pentru mântuirea sa.

Dacă trebuie să sărbătorim și altceva, în afară de onomastica noastră, aceasta este ziua Botezului nostru, ziua în care primim Mirungerea, darurile Sfântului Duh. Într-adevăr, cât de frumoasă este acea zi, când în fiecare an trăim acel mare eveniment, săvârșind o prăznuire duhovnicească, participând la o Dumnezeiască Liturghie, împărtășindu-ne cu Preacuratele Taine, spunându-I și un „mulțumesc” preabunului Dumnezeu, căci tot ceea ce avem El ni le-a dat și tot ceea ce am izbutit Lui i-o datorăm. Să arătăm astfel că nu am uitat scopul Botezului nostru și că sufletul nostru este cu Hristos.

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu, marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Februarie 2017 în Uncategorized

 

Necazurile ne sunt trimise de Dumnezeu spre folosul nostru

Vrăjmășiile, scârbele și necazurile vieții par, la prima vedere, că îndepărtează de rugăciune. Acestea pot să îndepărteze însă doar pe cel slab legat de Dumnezeu. Pe acela care cu sinceritate Îl iubește și-L caută pe El, acestea pot încă și mai mult să-l facă lucrător în vremea unui necaz. Necazurile sunt precum vânturile – sting flăcările slabe și aprind focul puternic.

Răceala inimii, uitarea de sine, indiferența și toate plăcerile păcătoase și egoiste se arată dușmani de moarte ai rugăciunii. Am putea să exprimăm aceasta în următorul chip: greutățile în viață fac rugăciunea mai ușoară, iar ușurătatea vieții face rugăciunea mai grea. Pentru aceasta, Sfinții Părinți ne sfătuiesc să nu cârtim împotriva necazurilor în viață. Ele ne sunt trimise de Pronia lui Dumnezeu spre binele nostru. Iar noi trebuie să le folosim, ca să aprindem prin ele jarul rugăciunii în inima noastră.

Arhim. Serafim Alexiev, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Februarie 2017 în Uncategorized