RSS

Arhive pe categorii: Uncategorized

In fiecare minut cineva paraseste lumea

45087132_300835120643828_2801905482724278272_n.jpgÎn fiecare minut, cineva părăseşte lumea. Nu e nici o vârstă. Adevărul e că suntem cu toţii în șir fără să recunoaştem. Nu ştim câţi oameni sunt în faţa noastră, nu putem da buzna înăuntru, nu putem lăsa pe nimeni să intre. Ceea ce este de neschimbat este că nu poţi evita șirul în care ai fost introdus și din care faci parte.
Atâta timp cât suntem în șir, sunt multe lucruri importante pe care le putem face pentru a deveni mai buni și pentru a oferi bunătate celor din jurul nostru.
• Bucură- te de fiecare moment
• Fă o diferență între lucrurile utile și inutile
• Stabilește priorități
• Fă- ți timp pentru tine şi pentru cei dragi ţie
• Zâmbește.
• Încearcă să alungi conflictele din viaţa ta cât mai mult posibil.
• Uită-te după pace chiar şi atunci când este foarte dificil
• Spune-le celor de care îți pasă cât de mult îi iubeşti. Șirul se mişcă, iar tu nu ştii unde stai.

Adaptat după Dr-Danyi Gyula

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 19 noiembrie 2018 în Uncategorized

 

Femeilor, supuneti-va sotilor, dar nu va injositi!

26166845_1765206576843581_5773526399164555422_n

Am observat că în familiile în care soţul îşi bate soţia aceasta din urmă a permis cândva o foarte mare greşeală: când a început totul, n-a luat măsuri, şi în consecinţă şi-a pierdut demnitatea de femeie. Desigur, aceasta nu-l justifică pe soţ, câtuşi de puţin! Să bată o femeie poate numai un bărbat foarte slab, care nu e capabil să ţină piept unuia puternic.

Unora dintre femeile oropsite li se pare că o asemenea supunere slugarnică le place mult „domnilor şi stăpânilor” lor. De fapt, nimeni n-are nevoie de o femeie care şi-a pierdut demnitatea, care este frântă moral. Înfăţişarea soţiei care stă în genunchi şi îi sărută, literalmente, picioarele stârneşte într-un astfel de bărbat sentimentul de dezgust, nu de milă.

Altfel spus, femeile pot fi sfătuite: „Să nu vă pierdeţi pe voi înşivă, să nu vă pierdeţi propria demnitate!”. Da, bărbaţilor le place atunci când sunt ascultaţi, când femeia li se supune, dar nu când se înjoseşte în faţa lor. Există lucruri care nu trebuie răbdate și îndurate fără cârtire: bătăile, infidelităţile, alcoolismul și narcomania. Asta nu înseamnă că soţia trebuie să se ia la bătaie cu soţul, ci că trebuie să se lupte pentru el. Indiferenţa vă va distruge şi pe voi, şi pe el.

Pr. Pavel Gumerov, doxologia.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 noiembrie 2018 în Uncategorized

 

Cat costa?

fara rost

Sunt oameni care ar putea manca pe nerasuflate sapte portii de mancare, dar se opresc, cu greu, la una. In timp ce altii reusesc cu greutate sa termine una. Aceeasi portie de mancare – ce pret de vointa pentru un om, ce pret -mult mai mic- pentru altul. Cat costa sa nu fumezi atunci cand simti ca innebunesti de pofta si cat costa atunci cand nu suporti fumul? Cat costa sa te abtii dupa ce te lupti vitejeste cu patimile si cat costa sa fii cuminte atunci cand nu ai cunoscut nici una? Cat costa o secunda atunci cand nu ai timp si cat costa atunci cand ai tot timpul din lume? Cat costa un dar cand ai jertfit totul, ramanand fara nimic si cat costa atunci cand nici n-ai simtit ca ai oferit? Cat costa ramanerea cand ai un milion de alte optiuni, poate mai placute si cat costa atunci cand oricum nu aveai altceva mai bun de facut? Cat costa tacerea atunci cand te smeresti sau te jertfesti si cat costa atunci cand oricum nu ai nimic de spus? Cat costa renuntarea atunci cand lasi cu adevarat ceva in urma ta si cat costa cand nu ai avut oricum mare lucru? Cat costa o alegere atunci cand te cheama o mie de alte optiuni care mai de care mai imbietoare si cat costa atunci cand ceilalti te-au alungat? Cat costa sa ridici pe altcineva atunci cand esti sus si cat costa atunci cand esti jos? Cat costa abtinerea atunci cand plange inima in tine si iti tremura carnea de durere si cat costa atunci cand oricum esti ca o planta?

Cat costa o imbratisare dupa ce ai fost strivit? Cat costa camasa pe care o daruiesti dupa ce ti s-a luat totul? Cat costa aruncarea in apa pentru a-l salva pe celalalt cand nu stii sa inoti si ti-e teama de apa? Cat costa iertarea dupa ce ai fost torturat? Cat costa zambetul nascut din suvoaie de lacrimi? Cat costa mangaierea celui pe care tocmai l-ai ranit? cat costa poezia ce a fost scrisa cu sange?

Am invatat sa apreciez tot ceea ce primesc. Insa de multe ori privesc in spatele a ceea ce se vede, la pretul ascuns ochilor si inimilor grabite, sa vad cat a costat cu adevarat. Caci tindem sa trecem de multe ori cu vederea pretul adevarat, fara sa pretuim la justa valoare ceea de primim. Si sa nu ne dam seama ca intr-o simpla imbratisare putem primi uneori, nevazuta, chiar inima unui om.

Am invatat ca inainte sa judec sa privesc dincolo de ce se vede. La pretul corect al gestului ce-mi sta in fata, ispitindu-ma sa il judec, fara sa stiu cat a costat de fapt cu adevarat. Cine stie cate imbratisari simple aruncam dispretuitori la gunoi, fara sa stim ca in vreuna dintre ele statea poate asezata, cu multe jertfe, dupa multe chinuri, lacrimi si dureri, inima unui om.

Si inima unui om nu are pret…

Alexandra Svet

 
2 comentarii

Scris de pe 28 octombrie 2018 în SFATURI, Uncategorized

 
Imagine

Ilie Serbanescu: „Oamenii au votat impotriva lui Dumnezeu. Sa ne asteptam la urgia Lui”

ilie-serbanescu-ghimpele1-630x462

 
4 comentarii

Scris de pe 11 octombrie 2018 în Uncategorized

 

Votez DA la Referendum – Elena J.

COPERTA

Votez DA la Referendum fiindcă vreau pe viitor
Să ducem viață normală – eu și tu, și-al meu popor.
Votez DA la Referendum fiindcă România mea
E Grădina Maicii Sfinte, nu spurcata Sodoma.
Votez DA la Referendum fiindcă sunt normal, firesc,
Nu vreau să schimb Legea Sfântă ce-a lăsat-o Cel Ceresc.
Votez DA la Referendum fiindcă sunt creștin și eu –
Ortodox precum strămoșii cu teamă de Dumnezeu.
Votez DA la Referendum să n-am teamă să trăiesc
Liber, vesel, drept și sacru pe-al meu Pământ Românesc.
Votez DA la Referendum fiindcă vreau c-ai mei copii
Să trăiască-n libertate, să fie-n credință vii.
Votez DA la Referendum fiindcă nu vreau să asist
La parade travestite unde-i duhul ateist.
Votez DA nu doar c-am dreptul, dar sunt și îndatorat
Să îmi apăr țara sfântă cum strămoșii s-au luptat.
_____________________________________
Iară tu care stai astăzi fără griji, indiferent,
Ori susții și tu Sodoma, ori ești prea inconștient;
Nu uita că România la care poate visezi,
Are șanse să-nvieze numai dacă DA votezi.

ELENA J.

 
7 comentarii

Scris de pe 28 septembrie 2018 în ELENA J., Uncategorized

 

Rugaciunea scolarului

Înger, îngeraşul meu
Ce-mi eşti dat de Dumnezeu,
Mâine-ncepe școala, da…
Aşadar, te rog ceva:
Orele ce sunt la şapte
Pune-le la nouă, toate!
Fă aceasta dacă poți
Pentru noi, elevii toți.
Apoi, patru ore-n zi
Cel mai bine cred c-ar fi,
Să putem să ne jucăm
C-avem timp să învățăm.
Suntem mici, o ştii şi tu,
Nu cred că-mi vei spune nu.
Şi-n vacanțe, eu am zis,
Fără teme, fără scris!
Mai mult, eu am auzit
Doi adulți ce au vorbit
Că au studiat chiar mult
Dar şomeri acum ei sunt,
Că nu prea le-a ajutat
Ce prin şcoal-au învățat.
Aşadar, aş învăța,
Dar pentru un scop ceva –
Învăț să mă realizez,
Nu şomer să figurez!
Apoi, stau şi mă întreb
Ce-obiect ar fi s-aleg.
Nu toate îmi folosesc
Atunci când va fi să cresc.
Vreo trei-patru aş păstra,
La restul aş renunța.
Aşadar, îngerul meu,
Mai ia, te rog, puțin din greu!

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 9 septembrie 2018 în Uncategorized

 

Despre renuntarea la obiceiurile lumesti

feofanzSocietatea crestina are duhul sau propriu, principiile sale proprii si propriile sale reguli si trebuie sa ne impotrivim patrunderii si intaririi obiceiurilor pagane, care ii sunt straine si pentru ca acestea sunt injositoare pentru crestini si jignitoare pentru Domnul

Data trecuta v-am vorbit despre cat de rau au intampinat unii la noi Anul nou. Dupa aceea aud ca multora nu li s-a parut ca asa ar sta lucrurile, iar unii comenteaza: “Ce sa mai vorbesti impotriva a ceea ce este in obicei? Nu mai faci nimic, oricat ai mustra sau felicita”. Despre primul fapt, adica faptul ca unora nu li s-a parut, fiecare face cum vrea, insa adevarul trebuie spus si ceea ce este nedrept trebuie indreptat. Iar cel de-al doilea il propun judecatii voastre: oare este adevarat ca daca a patruns un obicei rau nu avem temeiuri pentru a ne inarma impotriva lui? Ca nu mai putem face nimic? Ca nu putem birui, de vreme ce duhul societatii este acesta sau cerinta societatii este aceasta?

Mi s-a parut ca aceasta este o idee foarte ciudata. Reiese ca daca a patruns un obicei rau, nu trebuie sa ne mai atingem de el: n-are decat sa se intareasca si sa atraga un numar tot mai mare de crestini, pana ce va pune stapanire pe toti. Va patrunde un alt obicei rau, nici de acela sa nu ne atingem; vine un al treilea, nici de el sa nu ne atingem. Ce inseamna asta?! Societatea crestina este, oare, un fel de groapa pe care o putem umple cu orice?! Si in felul acesta ne napadesc toate aiurelile, asa incat in cele din urma nici nu mai poti sa iti dai seama daca societatea este crestina sau te miri ce…

Nu, nu este asa. Ca orice societate, si societatea crestina are duhul sau propriu, principiile sale proprii, propriile sale reguli, care trebuie sa slujeasca drept masura a relatiilor reciproce dintre membrii ei si a relatiilor tuturor acestora cu cei din afara. Ea nu poate si nu trebuie sa primeasca nimic potrivnic duhului sau si regulilor sale fara sa se injoseasca singura si sa se faca singura de rusine. Asemenea reguli si obiceiuri proaste nu se pot vari in ea atata timp cat ea se cunoaste bine pe sine insasi si intelege bine ce ii este propriu si ce nu-i este. Ma rog, sa zicem ca din nebagare de seama se poate strecura ceva de felul acesta, insa indata ce arati ca lucrul cutare si cutare nu se potriveste crestinilor, toti crestinii sinceri, care au ingaduit anumite lucruri fara sa le cerceteze cu de-amanuntul, le vor parasi cu dispret, fara intarziere, ca pe ceva care Il jigneste pe Hristos Domnul, pe care ei il iubesc si este injositor pentru numele de crestin, care pentru ei e pretios. In aceasta nadejde m-am si adresat voua cu un cuvant de mustrare, fiind incredintat ca toti crestinii de buna credinta si cu coloana vertebrala nu vor pune la spate cuvintele adevarului. Atunci cand vorbim nu va poruncim, doar, nu va silim la nimic, ci descoperim constiintelor voastre voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si sfanta. Si oricine este de la Dumnezeu ne asculta. Cel care este de partea lui Dumnezeu iubeste tot ce este dumnezeiesc, care isi pleaca auzul catre indemnurile potrivite cuvantului lui Dumnezeu, acela, bineinteles, isi va misca voia si pofta spre implinirea povetelor bune.

Asadar, totul sta in vointa. Nu vrei, sigur ca nu faci nimic. Dumnezeu Insusi nu sileste libera alegere omeneasca, ci propune totul vointei ei. Insa cum spune? Daca veti intra si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar daca nu veti vrea si nu Ma vei asculta, sabia va va manca (Is. 1, 19-20). Traiesti cum doresti, cine te tine legat? Insa ia seama si la urmari, si la roadele vietii pe care o vei alege si fii gata sa le intampini.

Din acest punct de vedere, adica in privinta dispozitiilor sufletesti, daca te vei uita la toate vointele, vor iesi la iveala, bineinteles, o seama de suflete invartosate in obiceiuri lumesti.Acestora ce sa le mai spui? I-a zis Dumnezeu lui Moisi: Loveste cu toiagul in piatra. Moisi a lovit si a curs apa. Iar in aceste suflete daca Dumnezeu Insusi va lovi cu cuvantul Sau si sabia acestui cuvant va sari din ele intr-o parte, cu un zanganit dureros. Acestea trebuie lasate sortii lor. Sunt, insa, si suflete neputincioase, sovaitoare, care si de fagaduintele crestinesti se tem sa se lipseasca, si sa se lase de obiceiurile trupesti nu gasesc putere. Catre unii ca acestia este nevoie de cuvant si cuvantul nu va ramane neroditor in ei.

Ei zic de obicei: “Am vrea, dar sunt multe piedici; asa s-au impletit imprejurarile, ca ne e greu sa ne lasam”.

Greu… Mie mi-e insa greu sa inteleg de ce e asa de greu. Greu e sa faci ceva, iar sa nu faci – unde-i greutatea? Greu e sa implinesti obiceiurile lumesti si acestea chiar ca sunt grele, iar a te lepada de ele nu este nicio greutate. Doar un cuvant sa zici si sezi linistit. De pilda, in noaptea despre care era vorba, cata osteneala si cate batai de cap au fost in casele unde s-a adunat lume si la persoanele la care s-a adunat – si asta vreme de doua sau de trei zile! Iar cei care s-au lepadat de obiceiul cu pricina s-au desfatat de odihna trupeasca si de pace sufleteasca. La fel si cu ceea ce a fost in unele case in noaptea noului An, dinspre 1 spre 2 – cat deranj si cate griji! Am in vedere ca unii s-au impopotonat ca la carnaval si toata noaptea au alergat pe la casele oamenilor, iar altii au facut pregatiri pentru aceasta si le-au deschis casele. Aceasta este culmea nechibzuintei si a necuviintei! Si ce greutate era sa preintampinati una ca aceasta? Tu nu te impopotona ca la carnaval, iar tu nu fa pregatiri ca sa primesti. Doar nu te sileste nimeni.

Veti spune: “Noi nu vorbim despre osteneala aceasta, pe care o cer obiceiurile lumesti, ci despre faptul ca ne este greu sa renuntam, ne este greu sa incalcam obiceiul. Daca renuntam, ce-o sa zica lumea?”

Dar trebuie, fratilor, sa dovediti si putina barbatie. Fara taria aceasta a duhului, fara a fi gata sa va luati la lupta cu orice piedica intalniti in calea implinirii hotararilor celor bune, nu veti putea avea nicio reusita. Asta ar insemna sa va dati robi imprejurarilor si sa alergati incotro va trag ele. Nu! Ci trebuie sa va insufletiti si, odata ce v-ati dat seama care sunt cerintele crestinismului, sa renuntati cu barbatie la tot ce nu se potriveste cu el. In primele timpuri ale crestinismului, cand el era inca in curs de raspandire, crestinii trebuiau sa renunte nu la te miri ce obiceiuri, cum este cazul la noi, ci sa se lepede cu hotarare de tot,pentru ca toate obiceiurile paganesti erau patrunse de duhul paganismului, care este potrivnic Duhului lui Hristos. Totusi, in pofida acestui fapt, ei nu stateau pe ganduri si nu sovaiau, ci indata ce gustau cat de bun este Domnul, rupeau dintr-o lovitura toate legaturile cu cele dinainte si intrau intr-o noua oranduiala de viata. Si hotarand aceasta la inceput, nu isi mai calcau nicicand hotararea. Erau defaimati, prigoniti, chinuiti, dar stateau necliniti intr-ale lor. Nu voiau nicidecum sa se incline iarasi spre cele ce sunt potrivnice Domnului Iisus, pe Care ei Il iubeau. Iata model pentru voi, ca sa-l urmati totdeauna!

Ca odata ce v-ati dat seama ce nu se potriveste cu Duhul lui Hristos, sa renuntati scurt la ele. Lumea n-are decat sa zica ce vrea. O sa va tiranizeze gurile rele. N-au decat: indurand asta cu rabdare si neclintire, va veti face partasi nevointei mucenicesti ale celor dintai crestini. Atunci, tirani ai crestinilor erau imparatii sa capeteniile, pe cand acum postul acesta e ocupat de opinia publica… Si cine nu stie oare cat de bine isi face aceasta datoria? Opinia publica de acum prigoneste cu hotarare tot ce e crestinesc. Si indata ce incepe cineva sa aiba ravna pentru lucrurile dumnezeiesti, ea se ridica impotriva lui si cu limba si cu fapta. Lucrul acesta nu e ascuns de noi, si voi il cunoasteti. Trebuie sa pricepeti, insa, ce reprezinta aceasta opinie si sa va insufletiti cu barbatie impotriva ei, stiind ca ea nu este corecta, nu e statornica, nu-i de nadejde, ca e vremelnica si ca exista si o alta opinie, formata in cercul smeritilor robi ai lui Dumnezeu, care circula lin si fara zarva printre ei, care se ridica la cer, si acolo este primita de toti cei care au placut lui Dumnezeu si este pecetluita de Insusi Domnul nostru. Amandoua aceste opinii vor sta candva – una impotriva celeilalte – inaintea intregii fapturi. Si noi stim dinainte ca opinia lumii pacatoase nu va sta in picioare la judecata, pe cand opinia robilor lui Dumnezeu se va indreptati si se va arata biruitoare.

Aceasta tinand in cuget, fratilor, sa va imbarbatati si sa se intareasca inima voastra. Nu va lasati prada fricii si sovaielii, gandindu-va la ce va spune lumea cand veti lua hotararea cea buna de a renunta la obiceiurile lumesti, ce sunt patrunse de duhul paganesc si potrivnice Duhului lui Hristos. Spun asta avand in vedere nu doar ce s-a facut la noi de Anul nou, ci toate obiceiurile proaste, indeobste, atat in straturile de sus, cat si din cele de jos ale societatii. Nu le mai amintesc acum, insa cand va fi nevoie nu voi tacea. Unora doar sa le zici, si vor inceta; altii poate ca nu inceteaza deodata, ci se mai lupta, dar tot vor inceta.Tocmai din aceasta pricina nu trebuie sa las nemustrate obiceiurile voastre rele, pentru ca altfel cine stie unde puteti ajunge? Asa ca rabdati-ne, daca din dragoste de voi rostim cateodata si cuvant de mustrare.

Sf. Teofan Zavoratul, cuvantulortodox

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 4 septembrie 2018 în Uncategorized