RSS

Arhivele lunare: august 2019

31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMANE

CARTE

Dragii mei români din țară,
Eu nu vreau să par ușoară,
Rogu-vă, mă folosiți
Ori de câte ori doriți
Să vă exprimați corect
Pe oricare subiect.
Vă rog, nu mă mai stâlciți
Când scrieți sau când vorbiți,
Nu mai prescurtați cuvinte,
La reguli luați aminte:
Cratima, când despărțiți
Fiindcă ea, așa cum știți
Chiar dacă este un minus,
Reprezintă un mare plus.
Puneți semn de exclamare
Dacă-i vorba de-o mirare.
Iar atunci când întrebați
Și vreun răspuns așteptați
Puneți semnul de-ntrebare
La orice utilizare.
Virgula în apoziții
Și corect în propoziții
Punctul când finalizați,
Aveți grijă, nu uitați!
Insistent eu vă repet
Să mă folosiți corect!

ELENA J.

 
Un comentariu

Scris de pe 30 august 2019 în ELENA J., ROMANIA

 

UN AMERICAN CATRE ROMANI

un-americanLimba voastră-i foarte grea,
Nicicum n-o pot învăța.
Ce-i cu-atâtea căciulițe,
Liniuțe, virgulițe?…
Ce-i cu-atâtea conjugări,
Terminații, declinări?
Voi, negații folosiți
În enunț câte doriți.
Aici, însă, nu se-acceptă,
Limba noastră se respectă.
Și-adjectivul de la voi
Mi se pare chiar greoi,
Că forma de singular
Nu-i la fel ca la plural,
Iară genul feminin
Diferă de masculin.
La voi e prea dificil,
La noi e mult prea facil –
Doar o formă folosim
Pentru toate când vorbim.
Așadar, sunt liniștit,
Ba mai mult, chiar fericit
Fiindcă sunt american
O, Doamne, și nu… ROMAN.
Acolo dacă aș fi,
Eu cu teamă aș trăi
Să nu fiu considerat
Analfabet, ne-nvățat.
Deci, Doamne, Îți mulțumesc
Că acolo nu trăiesc.

ELENA J.

 
2 comentarii

Scris de pe 30 august 2019 în ELENA J., ROMANIA

 

Psalm in miez de noapte

69470030_713802082397591_7829792579666313216_n

Doamne, Tu Care poți totul şi din uscat verde faci,
Din prăpastie mă scoală şi-n speranță să mă-mbraci.
Tu Care-nviezi din moarte sufletul cel amorțit,
Nu lăsa a mea nădejde s-ajungă la asfințit.
Tu cunoşti a mea durere ce mă roade ‘ncet, ‘ncet,
Până când mă laşi, Stăpâne, să tot strig, să tot aştept?…
Psalm înalț eu din adâncul nesfârşit ce m-a cuprins,
Să-mi alini cumplitul zbucium şi oftatul meu nestins.
Dă-mi un semn, mă miluieşte când Te chem în nopți târzii,
Şterge-mi lacrima amară pe care doar Tu mi-o ştii.
Eu cunosc că Tu vrei, Doamne, să mă faci mai strălucit,
Vreau să lupt să iau cununa, însă, Doamne, am obosit…

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 august 2019 în ELENA J., RUGĂCIUNE

 

Sa iubesti neconditionat

40897061_1789804817764637_285886419224756224_n.jpg

Să iubeşti necondiţionat, fără răspuns, să iradiezi lumina spiritului tău până peste marginile lumii, să hrăneşti cu pâinea bunătăţii, să creşti şi să ajuţi în tot felul, fără să ai teama insuccesului sau a loviturii pe la spate. Să înalţi cântece de laudă vieţii, să vindeci rănile fraţilor tăi de suferinţă chiar şi atunci când te hulesc, să-i urci pe creste până la locul unde privirea lor ameţeşte.

Să creşti florile de foc ale dragostei, să umbli drumul greu sfârşit de osteneală pentru a purta lumina altora, a tuturor, a celor buni şi a celor răi, să suferi pentru ei în candoare şi măreţie.

Când eşti bun, darnic şi luminat, când serveşti şi suferi pentru alţii, când iubeşti prea mult, nu te aştepta la recunoştinţă, ci la răscumpărare. Când arăţi tuturor calea înţelepciunii şi virtuţii şi-ncerci să-i deprinzi cu adevărată omenie, pregăteşte-te pentru sgomotosul alaiu al răstignirii. S’a spus că-n lumea noastră, când calci pasul ascensional al umanităţii, nu ai decât un drept: să suferi şi să mori chinuit de acei pe care îi iubeşti. Ghimpe al plăcerilor uşoare şi al conştiinţei alterate, ei nu te pot considera om normal, om bun, decât poate după cântarea cea din urmă.

Cel ce osteneşte cu rodnicie, cel ce seacă isvoarele plânsului ce ne sfârşeşte pe noi oamenii, cel ce alungă pustiul întâmplător, numai acela urcă muntele vieţii, numai el cucereşte spaţiul spiritual al lumii. Acolo în creste totul pare făcut să lase ochilor noştri imaginea unei lumi mai bune, a lumii adevărate care întruchipează bunătatea, adevărul şi frumuseţea deplină.”

Ernest Bernea

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 august 2019 în IUBIREA

 

Fabula furnicii

57311573_583847562098479_3601091621111726080_n.jpg

Se spune că era odată o furnică ce venea în fiecare dimineață veselă la muncă. Îi plăcea ce făcea, muncea cu drag și spor și, mai ales, era fericită. Șeful, Leul, era suprins că furnica lucrează așa de bine fără să fie supravegheată. I-a venit o idee: dacă furnica producea așa de mult singură, fără să fie supravegheată sigur va produce și mai mult dacă va avea un șef direct.

Așa a fost angajat Gândacul. Acesta avea experiența în supravegherea muncitorilor și era cunoscut pentru faptul că scria niște rapoarte excelente. Prima decizie a Gândacului a fost să instaleze un ceas de pontaj. Apoi, și-a dat seama că avea nevoie și de o secretară ca să-l ajute să scrie rapoartele lui minuțioase. Astfel, a angajat pe Păianjen. Păianjenul avea grijă de arhive și răspundea la telefon.

Leul era foarte mulțumit de munca Gândacului, rapoartele lui erau excelente, așa că i-a spus că și-ar dori și rapoarte de producție și analize ale trendului pentru a le putea folosi în ședințele viitoare. Gândacul și-a luat munca în serios, așa că i-a cerut Leului un computer de ultimă generație, imprimantă modernă și un angajat care să se ocupe de departamentul de IT. Așa a fost angajată Musca.

Între timp, Furnica care demult venea la muncă cu plăcere și era tare productivă a ajuns să semneze tot felul de rapoarte zilnice și să participe la ședințe lungi și plictisitoare care îi luau cea mai mare parte din timpul de lucru. Leul a considerat că mai are nevoie de o persoană care să se ocupe de departamentul unde lucra Furnica. Astfel a fost angajată Cicada.

Cicada, în prima zi de lucru și-a cumpărat un scaun ergonomic și un covor pentru biroul ei nou. A doua zi a cerut un computer și un asistent personal pentru a putea face planul de optimizare a muncii și bugetului. Departamentul unde lucra Furnica a ajuns un loc extrem de trist. Nimeni nu mai lucra cu drag și spor, iar stresul afecta productivitatea.

Leul a observat că în departamentul unde lucra Furnica a scăzut productivitatea așa că a angajat Bufnița, un expert ce va veni cu soluții ce creștere a productivității. Bufnița a analizat ce a analizat și la sfârșit a ajuns la concluzia că departamentul furnicii are prea mulți angajați.

Ghiciți pe cine a concediat Leul? Pe furnică! Pentru că era un angajat cu o atitudine negativă și îi lipsea motivația.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 august 2019 în SFATURI

 

De ce se indracesc oamenii?

Omul trăieşte într-un mediu social. Gândurile, dorinţele, faptele, viziunea asupra lumii îi sunt definite într-o măsură uriaşă de influenţa mediu­lui care îl înconjoară. Ştiţi că, dacă un om sănătos se află multă vreme lângă un bolnav de tubercu­loză şi respiră acelaşi aer cu acesta, se molipseşte şi el. La fel ne molipsim şi de la bolnavii de gripă.

Aşa se întâmplă şi în viaţa duhovnicească. Dacă omul trăieşte în atmosfera mulţimii duhuri­lor răutăţii care sunt sub ceruri, în mijlocul smin­telilor, al unor exemple grave de necredinţă şi de dezmăţ, într-o atmosferă de patimi omeneşti ne­înfrânate, dacă trăieşte într-o atmosferă de pros­tie şi de vulgaritate, această atmosferă nu are cum să nu-i molipsească sufletul. El respiră zi de zi acest aer otrăvit, unde mișună duhurile răutății care sunt sub ceruri. Și se molipsește nefericitul suflet, și se face el însuşi locuință a dracilor.

Şi atunci, ce să facem? Unde să fugim de aceas­tă atmosferă apăsătoare, încărcată cu primejdii de moarte? Unde este scăparea noastră? Unde este pavăza noastră în faţa dracilor, a duhurilor răutăţii care sunt sub ceruri? La toate întrebările, grele să căutaţi totdeauna răspuns, în Sfânta Scriptură.

Uitaţi-vă în Psalmul 61, şi acolo veţi afla răs­punsul: De la Dumnezeu vine răbdarea mea, că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Spri­jinitorul meu… în Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea. Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu.

Iată unde este scăparea noastră, iată unde e antidotul otrăvii ce intră în noi din mediul care ne înconjoară.

Când sufletul este bolnav, Dr. Dimitri Aleksandrovici Avdeev, doxologia.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 august 2019 în SFATURI

 

Eminescu avea preferinte la studiu, iubea lectura, nu insa si scoala

eminescu-desen.jpgAflăm din viața lui Eminescu că el avea preferințe la studiu, iubea lectura, nu însă și școala. Nu-i plăcea să-și învețe lecțiile și de aceea lua note rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să și le pregătească se suia pe casă. În primul rând nu se împăca cu matematicile și de aceea se învoise cu Const. Ștefanovici care a și devenit pofesor de matematici, ca acesta să-i facă temele, iar el să-i spună povești – avea un dar deosebit de a povesti încă din copilărie. Așadar, lectura a rămas pasiunea lui dintâi. De multe ori, își lua un teanc de cărți, câțiva covrigi și dispărea pentru câteva zile, refugiindu-se în codru, lângă izvor unde citea și scria, nemaisimțind nevoia de nimic altceva.

 
3 comentarii

Scris de pe 9 august 2019 în MIHAI EMINESCU