Monahul se ingrijeste de mantuirea sa si de mantuirea celor din jur

Monahul se îngrijeşte de mântuirea sa şi de mântuirea tuturor celor vii şi morţi. Pentru monah, dragostea adevărată cea dumnezeiască se află înlăuntrul durerii pentru mântuirea sufletului său şi pen­tru mântuirea întregii lumi. Sufletul afierosit al mo­nahului contribuie nu numai la mântuirea casnicilor lui, ci chiar şi la cea a consătenilor lui. De aceea, în Asia Mică exista o tradiţie bună ca în fiecare neam să fie cel puţin un monah, ca să se roage pentru toţi. În Farasa, atunci când cineva se făcea monah, prăznuia tot satul. „Va ajuta tot satul”, spuneau ei.

Desigur că monahul nu va spune niciodată: „Să mântuiesc lumea”, ci se va ruga pentru mântuirea întregii lumi, precum şi pentru a sa. Iar când Bunul Dumnezeu va auzi rugăciunea lui şi va ajuta lumea, monahul nu va spune: „Eu am mântuit lumea”, ci „Dumnezeu a mântuit lumea”. Monahul trebuie să ajungă la o astfel de măsură, încât să spună: „Dumne­zeul meu, nu Te uita la mine, nu mă milui pe mine, ci lumea Ta”. Nu pentru că el n-ar avea nevoie de mila lui Dumnezeu, ci pentru că are multă dragoste pentru lume.

Cuviosul Paisie Aghioritul

 

Crestinismul si Yoga

In crestinism urmarim Intruparea lui Hristos in inimile noastre, asa cum El S-a intrupat de la Duhul Sfant in Fecioara Maria. NU PRIN EFORTUL NOSTRU, CI PRIN HAR – care este a-energetic. Hristos sta la inima fiecaruia si bate. Noi trebuie doar sa Ii deschidem.

In Yoga, prin tot felul de tehnici, constientizari, meditatii etc, se cauta PRIN EFORT PERSONAL contopirea cu „constiinta universala”. De fapt, tot ce se descopera sunt energii de creatie ale corpului.

In imaginea de mai sus vedeti chakrele si ce zeitati sau „entitati” le patroneaza. Daca dupa ce vedeti aceste zeitati mai puteti sa spuneti ca Yoga este compatibila cu crestinismul inseamna ca am inebunit de tot. Va atrag atentia ca orice asana (postura de practica yoga) activeaza o chakra si deci reprezinta o inchinare la zeitatea respectiva.

Pentru cei care inca cred ca Pr. Ghelasie era yoghin, redau un pasaj despre ce credea el cu privire la yoga. Pe mine personal m-a scapat de aceasta inselare – Yoga

„Fiule, este o mare nenorocire mistica „bolnăvicioasă” a energiilor Corpului. Nu demult am avut un caz nefericit de acest fel. Un tânăr, deja „psihopatizat” de diferitele practici oculte care circulă peste tot, a venit şi la mine să-l povăţuiesc în Practica Isihastă. Vorbea de viziuni, de mirosuri mistice, de visuri şi de ieşiri din Corp ca dedublări, de telepatii şi premoniţii, de tot felul de stări energetice în timpul aşa-zisei lui Rugăciuni. I-am spus clar că trebuie să renunţe total la acestea dacă vrea Isihasm, care are tocmai specificul de a „sări” peste toate energiile. Isihasmul creştin este Mistica directă a Sufletului a-energetic, a Duhului Cel cu totul dincolo de toate energiile. A început să se certe cu mine că sunt împotriva „darurilor mistice” (cum numea el energiile). I-am repetat că, de vrea sincer Practica Isihastă, să facă şi această modalitate strict specifică şi apoi se va convinge. Nu voia nicicum. Am auzit că peste puţin timp a înnebunit.

Aşa că, Fiule, pentru mine Neofit este cel mai indicat astăzi, când majoritatea sunt „debili mintal şi psihopatizaţi” de „hiperenergetismul” păcatelor. Majoritatea tinerilor fac desfrâu precoce, de la masturbare până la perversiuni, ce să mai vorbim de desfrâul feminin, încât doar „saltul” peste „energiile” Corpului mai poate readuce o „Spiritualizare”. Practicile oculte, ca Yoga şi altele, cultivă o şi mai mare „magie” energetică ce stimulează aparent o remediere, dar imediat face „ruptura” fatală la cei mai mulţi. Isihasmul este singura „Salvare” tocmai pentru că are specificul a-energetic, al Reîntoarcerii spre Sufletul Fiinţial. Mulţi nu înţeleg acest specific al Isihasmului şi fac, astfel, grave greşeli de „energetisme bolnăvicioase”. Icoana Mistică a lui Neofit este Taina „Locului miraculos” unde energiile se absorb într-o Suprareprezentare care pare înrudită cu energiile, dar este altceva”, unde totodată Duhul a-energetic, de asemenea poate fi Prezent, încât se face o Odihnă-Isihie reală, atât a Corpului, cât şi a Sufletului, în Acest Dincolo şi de Corp şi de Suflet – Taina Icoanei Euharistice.

Catalin Rusu – teolog

 

Pr. Serafim Rose – Simplitatea este singurul lucru ce ne poate mantui

Simplitatea este singurul lucru ce ne poate mântui. Ea ni se poate dărui dacă în inima noastră ne rugăm lui Dumnezeu să ne facă simpli; dacă nu ne mai credem chiar atât de înţelepţi. Să nu ne încredem în raţiunea noastră sau în concluziile minţii noastre logice. Dacă urmăm calea cea simplă – neîncrezându-ne în înţelepciunea noastră, folosindu-ne mintea cât putem de bine, înţelegând însă că mintea fără căldura inimii este o unealtă slabă – atunci va începe să prindă formă în noi o filosofie de viață ortodoxă.  Ducând o viaţă ortodoxă, sa nu credem că putem fi reci, împietriţi şi corecţi, şi să rămânem creştini. Corectitudinea este latura exterioară a creştinismului. Una importantă, dar nu de prima importanţă. De primă importanţă este inima. Inima trebuie să se înmoaie, inima trebuie să fie caldă. Dacă nu avem această inimă caldă, trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să ne-o dea şi trebuie noi înşine să încercăm să împlinim acele lucruri prin care o putem dobândi. Dar mai înainte de toate, trebuie să ne dăm seama că nu o avem – că suntem reci. Dacă facem aceasta, intrând în viaţa Tainelor Bisericii si primind harul lui Dumnezeu, Domnul Însuşi va începe să ne lumineze. Deci trebuie să vă opriţi neîntârziat şi să vă aduceţi aminte să nu judecaţi, să nu credeţi că sunteţi atât de înţelepţi încât ştiţi mai bine. Dimpotrivă, incercaţi să învăţaţi, chiar fară cuvinte, de la unii din oamenii pe care aţi putea sa-i criticaţi.

cuvantulortodox.ro

 

 

Cum se pot mantui crestinii traind in lume

Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare, zicând către mine: “Cum putem noi, care vieţuim în lume să ne mântuim’’? Acestora le-am răspuns: “Toate lucrurile bune pe care le puteţi face, faceţi-le: nu defăimaţi pe nimeni, nu furaţi de la nimeni, nu minţiţi faţă de nimeni, nu vă înălţaţi faţă de nimeni, nu urâţi pe nimeni, nu vă despărţiţi de adunările de la slujbele din biserică, pătimiţi împreună cu cei lipsiţi, nu pricinuiţi nimănui sminteală, de ce este al altuia să nu vă apropiaţi. De veţi face aşa, nu veţi fi departe de Împărăţia Cerurilor’’.

 Temelia cea bună are trei straturi şi trei stâlpi: nerăutatea, postul şi neprihănirea.

E un lucru bun a te minuna de ostenelile sfinţilor. Dar e un lucru pricinuitor de mântuire a râvni să faci la fel.

Pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viaţă.

Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii.

Negreşit, în cele ce vom cleveti pe aproapele, în acelea vom cădea şi noi.

Multa vorbire este catedra slavei deşarte.

Cel ce mângâie pe leu îl domesticeşte adeseori, dar cel ce mângâie trupul, îl sălbăticeşte şi mai mult.

În cei începători căderile se ivesc totdeauna din desfătare. În cei de la mijloc, din mândrie. Iar în cei ce se apropie de desăvârşire, numai din osândirea aproapelui.

Începutul iubirii de arginţi e motivul milosteniei. Capătul ei este ura faţă de săraci.

Tot cel iubitor de arătare este iubitor de slavă deşartă.

Începutul mândriei este sfârşitul slavei deşarte.

Când gândul nu se mai făleşte cu darurile fieşti, e semn că a început să se însănătoşeze.

Să ne fie în toate, după Dumnezeu, drept ţintă şi îndreptar, conştiinţa.

Numai cele agonisite cu multe cereri şi în timp îndelungat, ne rămân statornice.

Creşterea fricii de Dumnezeu pune început iubirii.

Sf. Ioan Scararul, http://www.ganduridinierusalim.com/

 

Fara spovedanie si fara ascultare de duhovnic nu ne putem mantui

Un fiu duhovnicesc l-a întrebat pe părintele Nicodim:

-Creştinul care are râvnă pentru faptele bune şi citeşte cărţile sfinte, dar nu se mărturiseşte regulat şi nu urmează sfatul duhovnicului său se poate mântui?

-De va avea cineva, a răspuns bătrânul, multe cărţi sfinte şi se va sili la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, fără spovedanie şi fără ascultare faţă de un duhovnic iscusit, nu se poate mântui. Acela este asemenea unui om bolnav ce intră să cumpere medicamente dintr-o farmacie, dar lipseşte farmacistul. Fără cel ce poate să-i dea medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca.

Duhovnicul este, pentru fiii săi duhovniceşti, doctor, dascăl şi părinte, model de trăire în Hristos, rugător, povăţuitor, garant înaintea Preasfintei Treimi, mijlocitor înaintea Fiului şi izvor prin care se revarsă harul Duhului Sfânt asupra ucenicilor săi. Prin mâinile lui i se dezleagă păcatele, prin cuvintele lui se învaţă cele sfinte şi prin rugăciunea lui se coboară peste el harul mântuirii. Mare rol are duhovnicul bun în viaţa creştinului! Mai zicea Părintele Nicodim:

-Fraţii mei, să iubim cartea sfântă, începând cu Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor şi cărţile de rugăciune şi să le dăm cu inimă deschisă şi altora spre folos şi mântuire. Banii daţi pe o carte sfântă este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor urma după ei.

După 55 de ani de aleasă slujire în Biserica lui Hristos, cunoscându-şi dinainte sfârşitul, părintele Nicodim şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, duminică, 6 iulie, în anul mântuirii 1975. Obştea maicilor din Agapia şi Văratec i-a aşezat trupul, până la a doua venire, lângă altarul bisericii pe care cu demnitate a slujit-o peste o jumătate de secol.

Arhimandrit Ioanichie Bălan, ganduridinierusalim.com

 

Iadul este plin de suflete care nadajduiau sa ajunga in Rai

Să nu ne amăgim că, dacă am făcut ceva milostenie, putem acoperi desfrâul, furtul, clevetirea sau lenevirea! Domnul Hristos, într-o Evanghelie, spune: „Acestea se cădea să le faceţi şi acelea să nu le lăsaţi”.

Iadul este plin de suflete care nădăjduiau să ajungă în Rai. Nădejdea aceasta fără fapte de pocăinţă este mincinoasă, şi aceasta este de la vrăjmaşul. Dumnezeu nu ascultă pe cineva care zice numai: „Doamne am greşit, iartă-mă”, căci pocăinţă înseamnă înfrânare şi smerenie. Deci Dumnezeu ne cunoaşte inima, şi dacă este înfrântă şi smerită se îndură de dânsa.

Fericitul Augustin a a afirmat despre David că a păcătuit o dată şi a plâns în toate zilele, şi tu păcătuieşti în toate zilele şi nu plângi niciodată. Dacă ai pierdut sufletul, le-ai pierdut pe toate. Dacă îl câştigi, toate le câştigi. Numai să tai legătura păcatelor tale cu sabia grozavă a unei sincere pocăinţe.

Arhim. Arsenie Papacioc, http://www.ganduridinierusalim.com/

 

Despre mantuire: motive si scuze

• Unii spun asa: Eu sunt prea pacatos ca sa ma mai pot mantui”.

Trebuie sa tinem cont de cuvintele Mântuitorului care a spus: Nu cei sănătoṣi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi… eu n-am venit să chem pe cei drepti, ci pe cei păcătosi la pocăintă” (Matei 9:12-13). „Dar Dumnezeu Îṣi arată dragostea Lui fata de noi prin aceea ea Hristos a murit cand noi eram înca păcătoṣi” (Romani 5:8). Multa nadejde ne dau ṣi cuvintele Sfantului prooroc Isaia: „Veniti sa ne Judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, ca zapada le voi albi, ṣi de vor fi ea purpura, ea lâna albă le voi face” (Isaia 1: 18).

• Sunt multi oameni care sunt cu mult mai răi decat mine …

Acestor credinciosi trebuie sa le spunem ca între oameni: „Nu este drept nici unul” (Romani 3: 10) ṣi că „Cine va păzi toata legea, dar va greṣi într-o singura poruncă, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2: 10). Aceasta afirmatie ca ei sunt mai buni decat altii este o lauda, este mandrie ṣi iata ce spune Sfantul Apostol Pavel despre aceasta: „Iar cel ce se leudă, în Domnul sa se laude. Pentru că nu cel ce se leudă, singur este dovedit bun, ci acela care îl laudă Domnul” (2 Corinteni 10:17-18).

• Eu am amanat de prea multe ori pocăinta … Sfantul Apostol Petru ne vorbeste despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu: Domnul… îndelung rebdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toti sa vina la pocăinţă” (2 Petru 3:9).

iar Sfantul Apostol Pavel este parca si mai încurajator: „La vreme potrivita te-am ascultat ṣi în ziua mântuirii te-am ajutat; iata acum vreme potrivită, iata acum ziua mântuirii” (2 Corinieni 6:2).

De aceea, precum zice Duhul Sfant: „Daca veṣi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoṣaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii” (Evrei 3:7-8).

• Inima mea este prea împietrită ca sa mă mai pot mântui .

“Deci, decii este cineva în Hristos, este faptură nouă; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi” (2 Corinteni 5:17). lar prin Sfantul prooroc lezechiel ne spune Domnul Dumnezeu: „Va voi da inima nouă si duh nou vă vo da, voi lua din trupul vostru inima cea de piatra si vă voi da inima de carne. Pune-voi înlauntrul vostru Duhul Meu ṣi voi face ca sâ umblaţi după legile Mele ṣi să păziţi ṣi să urmaţi rânduielile Mele” (lezechiel 36:26-27).

• Mă voi pocai mai tarziu, la batrâneţe …

„Nu te lăuda cu ziua de maine, ca nu stii la ce poate da nastere” (Pildele lui Solomon 27:1). „Cautati pe Domnul cat Îl puteţi gasi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi. Cel rău. să lase calea lui si omul nelegiuit vicleniile lui si sa se întoarcă spre Dornnul, căci El se va milostivi de dânsul” (Isaia 55:6-7).

• Îmi este teama ca îmi voi pierde prietenii dacă vor vedea ca vreau să mă mântuiesc. Domnul Iisus Hristos a spus: ” Voi suteţi prietenii Mei, decâ faceti ceea ce va poruncesc” (loan 15:14). “Nu stiţi ca prietenia lumii este duṣmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmaṣ lui Dumnezeu” (Iacov 4:4).

• Există oameni ca merg la Biserica ṣi totuṣi sunt răi ṣi păcătoṣi.

lata ce ne îndeamna Sfantul Apostol Pavel în Epistola catre Romani: ” … fiecare dintre noi va da seamă despre sine lui Dumnezeu. Deci sa nu ne mai judecem unii pe alţii, ci mai degrebă judeceti aceasta: Sa nu dati fratelui prilej de poticnire sau de sminteelii” (Romani 14:12-13).

lar Sfantul Evanghelist Matei zice: “Nu judecaţi, ca sa nu fiti judecaţi. Caci cu judecata cu care judecatii, veti fi judeceti si cu masura cu care masurati, vi se va masura, De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, si berna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întai berna din ochiul tău si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7:1-5). De aceea tuturor celor care sunt în înselare în ceea ce priveste scopul vietii noastre crestinesti trebuie sa le spunem ca:

Alta este viata decât aceea pe care în mod obisnuit ṣi-o închipuie oamenii;

Altul este omul însuṣi, decat acela ce se închipuie el;

Altul este adevarul, decât acela pe care ṣi-l închipuie mintea omenească.

https://orthomihail.wordpress.com

 

Stati in credinta ortodoxa pana la ultima suflare si va veti mantui

Straduiti-va sa mergeti la Bisericile lui Dumnezeu acum, cat ele sunt inca ale noastre. Va veni timpul cand nu le vom mai putea frecventa. Numai cei alesi vor intelege ce se intampla. Pe oameni ii vor obliga sa se duca la biserica apostata, insa nu trebuie sa mergem intr-acolo in niciun caz. Va rog, stati in credinta ortodoxa pana la ultima suflare si va veti mantui”.

Marturisirea a fost lucrul de capetenie al ascultarii parintelui Kuksa, si toti tindeau sa se marturiseasca la el si sa primeasca sfat si zidire sufleteasca. Staretul nu-i condamna niciodata pe cei pacatosi si nu-i indeparta, ci dimpotriva, compatimitor, ii primea intotdeauna pe acestia. El spunea: “Si eu sunt pacatos si iubesc pe cei pacatosi. Nu e om pe pamant care sa nu fi gresit. Numai Dumnezeu singur este fara de pacat, iar noi toti suntem pacatosi“.

Tinerilor lui duhovnicesti, parintele Kuksa le poruncea sa-si infraneze cu atentie simturile, mai ales vederea si le poruncea sa se roage astfel: “Maica Domnului, pazeste-ma pe mine in curatie sufleteasca si trupeasca”. El intotdeauna invata si prevenea sa se mearga pe calea de mijloc, “imparateasca”, mai ales sa nu se exagereze cumva, si sa nu se posteasca fara masura. Staretul spunea: “Trupul nostru este ajutator pe calea mantuirii. Va veni vremea cand vom vrea sa mancam si nu ni se va da. De aceea, daca am mancat, sa multumim lui Dumnezeu si daca am dormit, sa multumim lui Dumnezeu. Pentru toate sa multumim lui Dumnezeu!”

Ispitele intregii lui vieti, staretul le-a biruit amintindu-si de suferintele de pe cruce ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos si de datatoarea de viata Inviere a Lui. Monahiei Varvara, fiica lui duhovniceasca, ii spunea: “Cand te copleseste ceva, nu te intrista, ci totdeauna stai cu duhul la mormantul Mantuitorului, ca si mine: eu, si in inchisoare, si in deportare, am stat totdeauna cu duhul la mormantul Domnului!”. Cand batiuska vorbea despre vremurile de pe urma, spunea ca unii dintre fiii lui duhovnicesti vor trai pana in vremea Antihristului. Staretul zicea: “Au fost mucenici, si acum vor fi. Cei de pe urma vor fi mai mari ca cei dintai. Caci vor purta munci mai multe“.

“Domnul nu-i lasa pe ai Sai, numai ca e nevoie sa nu uitam ca toti umblam in fata Lui. Cei ce nadajduiesc in Dumnezeu nu se vor lipsi de tot binele“. Nadajduind in mila lui Dumnezeu catre el, staretul le-a spus fiilor lui duhovnicesti ca, dupa sfarsitul vietii sale, sa vina la mormantul sau si sa-i vorbeasca ca si in viata, varsandu-si toate supararile si nevoile. Si intr-adevar, toti cei care soseau cu credinta la locul de odihna al staretului, prin bineplacutele lui rugaciuni si prin mijlocirea lui, intotdeauna primeau mangaiere si lamurire in problemele cu care se confruntau. Parintele Kuksa a profetit ca de la mormantul lui multi vor veni sa ia pamant. Si intr-adevar, oamenii din Odessa, cat si cei care vin la manastire de departe, iau pamant de la mormantul parintelui. Cu acest pamant, atat ei, cat si cei apropiati ai lor, cu rugaciunile preacuviosului, primesc vindecare in boli si neputinte.

Sfântul Kukşa de la Odessa

 

Pentru cei ce zic ca nu se pot mantui in lume

Nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe fiecare, îl mântuieste, mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu. Că nu este ajutor nici din dregătoria cea cinstită, nici din locul cel sfânt, pentru cel ce nu face porunca lui Dumnezeu. Că, ce dregătorie este mai mare decât dregătoria lui Adam, cea fără de moarte, sau ce loc este mai frumos, decât Raiul, din care a fost izgonit Adam, prin călcarea poruncii lui Dumnezeu?

Si, dimpotrivă, ce este mai de ocară, decât gunoiul, pe care sezând Iov a păzit porunca lui Dumnezeu si în Rai s-a sălăsluit? Iar, Saul, la împărătie fiind si în palate de mult pret stând, si viata aceasta a pierdut-o si nici pe cealaltă n-a câstigat-o. Iar Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fără de lege, făcând poruncile lui Dumnezeu, s-a mântuit si cunună cu sfintii a luat. Si de va zice cineva, că nu se poate mântui în lume, cu femei si cu copii, unul ca acela, cu nebunie se înseală, că, pretutindeni, ne primeste pe noi Dumnezeu, dacă împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuieste, nici nu osândeste, ci, pe fiecare, faptele îl osândesc, sau îl mântuiesc.

Deci, măcar că în lume petrecem, o, fratilor, să nu ne deznădăjduim chiar de am si gresit cu ceva, ci, iarăsi, prin pocăintă, să alergăm la Dumnezeu, si să fim milostivi si darnici cu cei săraci si neputinciosi, din averile noastre. Căci, mai mult pentru unii ca acestia ti-a încredintat tie Dumnezeu averea, că ea cu nimeni nu s-a născut împreună. Pentru aceea, să dai milostenie singur, de bună voie, că de mult ajutor este sufletului tău, adică, a da cu mâna ta. Si să nu ai martori lângă tine, când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale, să nu le treci cu vederea. Mai întâi, pe cei din casa ta, si pe rudeniile tale, fără de grijă să-i faci, apoi, după acestia, si la altii să faci milostenie. Că este fătărnicie, ca, la săracii cei străini să împarti milostenie, iar neamul tău, sau cei din casa ta să fie goi, desculti si flămânzi. Deci, cum zici că te îngrijesti de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijesti? Cum, dar, îi vei duce pe dânsii la frica lui Dumnezeu, atâta timp cât îi necăjesc pe ei trupestile neajunsuri? O, câtă nepricepere si câtă inimă rea!

Au n-ati auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluieste sufletele robilor săi si nu-si lasă neamul său în nevoi”. Că de vei supăra pe ai tăi, iar pe altii vei milui, îti va zice tie Domnul: „Fătarnice, orbitule de răutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tău si atunci vei vedea să scoti si gunoiul fratelui tău. Deci, auzind acestea acum, asa, să miluiesti pe cei de aproape ai tăi si să te îngrijesti de hrana lor, ca să faci milostiv pe Dumnezeu fată de tine. A Căruia este slava în veci!

Sf. Ioan Gura de Aur

 

Parintele Justin Parvu: „Mantuirea este doar in Biserica. Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa”

Parinte, in unele din interviurile cu sfintia voastra luate de Dl Adrian alui Gheorghe, cuprinse in cartea „Semnele vremii, 7 intalniri cu Parintele Iustin Parvu”, vi se adreseaza o intrebare despre posibila mantuire a neortodocsilor. Din raspunsul din acea carte, nu reiese o opinie limpede. Si pentru a nu se crea tulburare si sminteala in randul celor ce va citesc, va rugam sa ne precizati parerea sfintiei voastre.

Eu nu imi amintesc sa fi spus asa ceva, dar poate era intr-un anume context. Sau datorita oboselii e posibil sa se mai strecoare unele greseli sau lipsuri, de aceea atunci cand apare o carte, ea trebuie bine cercetata inainte. Pe mine nu m-a consultat nimeni, ca as fi putut rectifica. Darpozitia mea referitoare la aceasta problema am zis-o in nenumarate randuri. Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni. Mantuitorul spune limpede: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Eu nu pot sa ma fac judecator in locul lui Dumnezeu, nu e in competenta mea sa spun cine se mantuieste sau nu, avem insa o randuiala stabilita de Sf. Parinti si niste sfinte canoane. Nu putem sa spunem noi altfel decat sfintele canoane. Pentru ca asa se face sminteala. Cadem sub anatema Bisericii daca indraznim din voia noastra sa adaugam la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iota, sau sa scoatem ceva. Eu am spus-o si o repet: Trebuie sa marturisim Adevarul si Ortodoxia dupa invatatura Cuviosului Parinte Iustin Popovici, ca sa ne putem mantui in aceste vremuri, cand ecumenismul vrea sa distruga Singurul Adevar Ortodox. Sfantul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene. … Fara sa tinem seama de calea Apostolilor si Sfintilor Parinti, fara a urma Apostolilor si Sfintilor Parinti dupa Acela care este singurul si adevaratul Dumnezeu in toate lumile, si fara de inchinarea inaintea singurului, si adevaratului, si vesnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului si Mantuitorului Hristos, este neindoielnic ca omul se va afunda in marea moarta a civilizatelor inchinari europene la idoli, si, in locul viului si adevaratului Dumnezeu, se va inchina idolilor mincinosi ai veacului acestuia, intru care nu este mantuire, nici inviere, nici indumnezeire pentru fiinta cea nenorocita care se cheama om”[1].

Mantuirea este asadar doar in Biserica, si nu in afara ei sau in vreo alta pseudo-biserica. Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa. Faptele bune ale neortodocsilor pot sa ii ajute sa cunoasca Adevarul ortodox, dar nu sunt suficiente spre mantuire. Fara Botezul in numele Sfintei Treimi, a unei Treimi marturisite in Crezul ortodox, si nu cel ratacit, catolic, nu este mantuire. Dar este vreme de pocainta pentru fiecare si ii asteptam cu bratele deschise catre Sfanta Ortodoxie pe toti cei rataciti pe cale.

Asa cum cantam si la taina calugariei: „Bratele parintesti, sarguieste de le deschide mie, ca in desfranari am cheltuit viata mea, spre bogatia cea necheltuita a indurarilor Tale, cautand acum Mantuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea saracita pentru ca Tie, Doamne, cu umilinta strig: gresit-am, Parinte, la cer si inaintea Ta”. Aceasta este pozitia poporului nostru. Este un popor „calugarit”, care se roaga neincetat la Dumnezeu: Parinte, am gresit la cer si inaintea Ta: primeste-ne si pe noi ca pe o jertfa curata inaintea sfintirii si a preamaririi Tale. Amin!

[1] Sfantul Iustin Popovici, BISERICA ORTODOXA SI ECUMENISMUL, Traducere din limba sarba de Adrian Tanasescu, Manastirea Sfintii Arhangheli – Petru Voda.

Fragment din interviul „Părintele Justin Pârvu: Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş”, aparut in revista ATITUDINI, realizat de Monahia Fotini