RSS

Arhivele lunare: Februarie 2015

Medicamentele homeopatice sunt incantate

Am adunat aici marturisiri din diverse surse din care reiese ca medicamentele homeopatice sunt concepute sub incantatii. De aceea crestinul ortodox nu are voie sa apeleze la homeopatie sau alte metode bioenergetice de vindecare.

Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale “substantei”). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie. Potrivit homeopatiei, efectul benefic al “medicamentului” se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism,  contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice. – Dr. Alexandru Anastasiu

Procesul de productie din laboratoarele Boiron este unul dubios: extractul initial este diluat si “dinamizat” prin lovire de niste suprafete tari, in mod ritmic, ca la un ritual,  homeopatii rostind si anumite incantatii. – Elena S, absolventa a Facultatii de farmacie

Modul de preparare a remediilor homeopatice, este unul de natura spirituala – new age – prin potentare, dinamizare, incarcarea cu „energii”, forta vitala, forta vietii, energia universala a vietii, energia cosmica toate acestea sunt minciuni. In remediile homeopatice, de la o anumita dilutie in sus, nu mai ramane nici o molecula de substanta activa. Ramane doar incarcatura spirituala, dinamizarea sau potentarea, de factura spirituala, asa cum afirma medicii homeopati. Este recunoscut ca de multe ori dilutiile homeopatice se fac dupa un anumit ritual, spunandu-se anumite incantatii si de cele mai multe ori intr-un remediu probabil ca nici nu mai exista substanta de origine. Cu toate astea, remediile opereaza, pentru ca – spune homeopatul – incarcatura lor este de factura spirituala si de fapt opereaza. – Dr. Ileana Radu

Persoanele care se bazează doar pe aceste produse şi refuză medicamentele îşi pun viaţa în pericol. În cazuri grave s-a ajuns chiar la deces. Homeopatia nu se bazează pe extracte din plante, cum greşit cred unii pacienţi. Practic, diluarea este atât de mare încât uneori în produs nu mai poate fi detectată nici măcar o moleculă din substanţa originală, astfel încât cercetătorii au observat că acele granule conţin deseori doar zahăr. În tratamentul homeopat, un remediu este considerat cu atât mai eficient cu cât este mai diluat. Chiar dacă la o asemenea diluţie nu mai există absolut nimic din substanţa activă, homeopaţii consideră că remediul păstrează o „memorie” a acelui ingredient şi astfel are efect.  Cu siguranţă aţi auzit şi poate chiar aţi folosit celebrul Oscillococcinum, remediu recomandat pentru răceală şi gripă, care ar conţine ficat şi inimă de raţă. Cercetătorii nu au găsit însă în granulele vândute de Boiron decât zahăr. Totuşi, doar acest remediu aduce companiei un venit anual de peste 20 de milioane de dolari. http://www.descopera.ro/stiinta/12462695-adevarul-despre-homeopatie-ce-risca-cei-care-se-trateaza-doar-cu-aceste-remedii

Medicina traditionala a fost definita ca o alternativa neconventionala de tratare, adesea folosindu-se plante medicinale intr-o maniera non-ortodoxa, precum si procesul de folosire a acestor plante, medii, preoti, vraci, diverse zeitati cautand o solutie pentru diverse boli. Medicina traditionala include medicamente pe baza de plante, fixarea oaselor, terapii spirituale, circumcizie, ingrijirea maternala, aromaterapie, homeopatie si multe altele. http://www.plantsjournal.com/vol2Issue6/Issue_nov_2014/4.1..pdf Pg.20

Traditia holistica din care vindecarea pe baza de plante a evoluat, a onorat nu numai puterea trupului de a vindeca, ci mai ales pe aceea a gandului sau spiritului. Rugaciuni, cantece, incantatii si alte forme ale ritualului sunt intalnite foarte des in prepararea si ingerarea plantelor. De multe ori, asemenea ceremonii sunt vazute ca fiind componente esentiale ale puterii divine a plantelor, fara de care procesul de vindecare nu ar avea loc. http://martikheel.com/pdf/healing-herbs-marti-kheel.pdf Pg.2

Medicina alternativă cuprinde: homeopatie, acupunctură, osteopatia ca şi chiropractică, masaj bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie, reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditaţia transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mişcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, magie albă, magnetoterapie, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru), dianetică, engramele minţii, orgonomie, spiritism, credinţa în puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanţă), reglaj de energie, reglaj al câmpului magnetic, energii Yin şi Yang, energii pozitive şi negative, diluţie şi/sau dinamizare homeopatică sau atingerea „esenţei dumnezeieşti a creaţiei” – idee care provine din erezia panteismului).” https://traianbadarau.files.wordpress.com/2013/01/indreptar-de-spovedanie-de-dat-la-pacienti.pdf Pg.1

Elena J.

 

Cinci categorii de oameni nu se ingroapa in cimitir

O fată căsătorită civil, dar nu şi în faţa Domnului, stă împreună cu soţul ei. Credeţi că este păcat să intre în biserică? Are iertare din partea Domnului?

Nu este vorba dacă este păcat sau nu, ci problema este că cinci categorii de oameni nu se îngroapă în cimitir: spânzuraţii, nebotezaţii, sectanţii (ereticii), ateii şi necununaţii. Pentru că a trăi necununaţi înseamnă a fi continuu cu sabia scoasă la Dumnezeu, iar de reţinut este că ucigaşii se îngroapă în cimitir. De ce? Nu ştie de ce a omorât, cum a omorât, a fost greşeala lui, păcatul lui, s-a spovedit sau nu s-a spovedit. El se îngroapă în cimitir. Biserica n-are oprelişti în cimitir pentru criminali, dar pentru necununaţi da. Ei nu se îngroapă în cimitir. De aici vedeţi cât este de grav păcatul necununiei. Problema cu intratul în biserică este altceva şi depinde de ce intrăm. Poate vrea să intre în biserică să se spovedească şi să pună început vieţii lui celei noi, deci atunci este foarte bine.

Pr. Nicolae Tănase, http://www.ganduridinierusalim.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 28 Februarie 2015 în DESFRÂNARE

 

Cumpar, cine-mi vinde ?

Cumpăr… -Cine-mi vinde , zarzăr înflorit,
Cer senin cu stele, soare răsărit…
Câmp cu turme albe… şi cu mieluşei
Şi din toata viaţa, primii ani ai mei?

Cumpăr. -Cine-mi vinde, cer de-azur şi lună,
Cântec de vioară… şi-o lume mai bună,
Iarbă-nmugurită şi livezi în floare…
Şi dintr-o iubire… prima sărutare?

Cumpăr. -Cine-mi vinde, răsărit de soare,
Ploi de stele noaptea, munţi bătrâni… şi-o mare!
Un luceafăr tânăr, să lucească viu
Şi copil la mama… iarăşi să mai fiu?

Cumpăr. – Cine-mi vinde, taina fericirii,
Trandafiri cu rouă, dulceaţa iubirii,
Stelele pe bolta nopţilor de-april…
Şi pământu-acesta, în zâmbet de copil?

Cumpăr. -Cine-mi vinde… zvâcnet de aripă,
Să ţin lume-n palmă, doar pentru o clipă,
Să aleg din toate… Rai pentru pământ,
Cumpăr.- Cine-mi vinde…cumpăr, pe cuvânt!

Mariana Adascalitei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Februarie 2015 în COPII, RAI

 

Vrajile nu se lipesc de cei spovediti si impartasiti

Ca să prindă vrăjile, trebuie ca cineva să dea drepturi diavolului. Adică să dea pricină serioasă și să nu se fi aranjat corect cu pocăința și spovedania.

De unul care se spovedește nu se prind vrăjile, de le-ai arunca cu lopata asupra lui. Pentru că, atunci când se spovedește și are inimă curată, vrăjitorii nu pot lucra împreună cu diavolii ca să-l vatăme. A venit odată la Colibă unul între două vârste cu niște aere… Cum l-am văzut de departe, am înțeles că are înrâurire diavolească. „Am venit să mă ajuți, mi-a spus. Roagă-te pentru mine, că fac un an acum de când am niște dureri înfricoșătoare de cap și medicii nu află nimic”. „Ai diavol, – i-am spus, – pentru că i-ai dat drepturi să intre în tine”. „Nu am făcut nimic”, – mi-a spus. „Nu ai făcut nimic? – îi spun. Nu ai înșelat o fată? Ei, ea s-a dus și ți-a făcut vrăji. Du-te și cere iertare de la fată, apoi spovedește-te și să-ți citească exorcisme ca să-ți afli sănătatea. Dacă tu nu-ți dai seama de greșala ta și nu te pocăiești, toți duhovnicii lumii de s-ar aduna și s-ar ruga pentru tine, diavolul tot nu va pleca”. Atunci când vin astfel de oameni, cu astfel de aere, le vorbesc deschis. Au nevoie de o zguduitură bună ca să-și revină.

Un altul mi-a spus că femeia lui are diavol. Stârnește mereu scandaluri în casă. Se scoală noaptea, îi scoală pe toți, le răstoarnă pe toate. „Tu te spovedești?” – îl întreb. Nu”, – îmi spune.Trebuie să fi dat drepturi diavolului, – îi spun. Nu s-a făcut asta din senin”. În cele din urmă am aflat că s-a dus la un hoge, care i-a dat ceva să stropească în casă pentru noroc și ca să-i meargă bine la servici, și nici măcar n-a dat vreo însemnătate acestui lucru. După aceea diavolul treiera prin casa lui.

-Părinte, dacă prind vrăjile, cum se dezleagă ele?

-Prin pocăință și spovedanie. De aceea trebuie ca mai întâi să se afle pricina pentru care au prins vrăjile, să-și înțeleagă omul greșala, să se pocăiască și să se spovedească. Câți nu vin acolo la Colibă chinuiți pentru că li s-au făcut vrăji, și-mi spun: „Fă rugăciune, ca să mă ușurez de chin!” Îmi cer ajutorul, fără să caute și să afle de unde a început răul, ca să-l îndrepte. Adică să afle în ce au greșit de au prins vrăjile, iar apoi să se pocăiască, să se spovedească, pentru ca să le înceteze chinul.

-Părinte, atunci când omul căruia i s-au făcut vrăji ajunge într-o astfel de stare încât nu se poate ajuta singur pe sine, nu se poate spovedi, etc, îl pot ajuta alții?

-Pot chema preotul acasă să-i facă Sfântul Maslu sau aghiazmă. Să-i dai să bea aghiazmă, ca să dea răul puțin înapoi și să intre puțin Hristos înlăuntrul lui. Așa a făcut o mamă cu copilul ei și l-a ajutat. Îmi spusese că fiul ei suferea mult, pentru că i se făcuseră vrăji. „Să se ducă să se spovedească” – i-am spus. Părinte, cum să meargă să se spovedească în starea în care este?” – mi-a spus. „Atunci spune-i duhovnicului tău – îi spun, – să vină acasă, să facă aghiazmă și să-i dea fiului tău să bea aghiazmă. Dar oare o va bea?”. „O va bea”, – îmi spune. „Ei, să începi de la aghiazmă, – îi spun, – și după aceea încearcă să-l faci pe copil să vorbească cu preotul. Dacă se va spovedi îl va arunca pe diavolul cât colo”. Și într-adevăr m-a ascultat și a fost ajutat copilul. După puțin timp s-a putut spovedi și s-a făcut bine.

O altă femeie, sărmana, ce a făcut? Bărbatul ei s-a încurcat cu niște vrăjitori și nici cruce nu voia să poarte. Ca să-l ajute puțin, a cusut pe gulerul sacoului său o cruciuliță. Odată, când trebuia să treacă pe un pod de cealaltă parte a unui râu, cum a călcat pe pod, a auzit o voce spunându-i: „Taso, Taso, scoate sacoul, ca să trecem împreună peste pod”. Din fericire era frig și el a spus: „Cum să-l scot? Mi-e frig!” „Scoate-l, scoate-l, să trecem” – a auzit aceeași voce. Măi, și diavolul acesta! Voia să-l arunce de pe pod în apă, dar nu putea pentru că avea cruciulița asupra lui. Totuși, în cele din urmă, l-a aruncat acolo într-un loc. Între timp ai lui l-au căutat toată noaptea și l-au găsit pe sărmanul acela” căzut pe pod. Dacă nu era frig și-ar fi scos sacoul și diavolul l-ar fi aruncat în mijlocul râului. L-a păzit crucea ce o avea pe reverul său. Credea și sărmana lui femeie. Dacă nu ar fi avut credință, ar fi procedat așa?

Cuviosul Paisie Aghioritul, http://www.ganduridinierusalim.com/

 
 

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni

Un tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:

– Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!

– Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare?

– Cum la ce? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!

– Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând?

– Nu! – a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere, însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraş la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţă mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut că nu mai am nimic şi m-am vindecat complet, m-a lăsat să plec.

– De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atâtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Dumneata poate că, văzând în fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tău, nici nu mai realizezi cât este de minunată această lume, cât este de uimitoare. Dar eu, eu o văd pentru prima oară şi, crede-mă, niciodată nu mi-am imaginat ceva atât de frumos.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul mi-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele. Dar, dacă tot ne-am întâlnit, spune-mi încotro găsesc o biserică, fiindcă vreau să aprind o lumânare şi să mulţumesc Domnului pentru minunea care a făcut-o cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a însoţit pe acesta până la bisericuța apropiată. Au intrat împreună, au aprins câte o lumânare şi au început să se roage încet, în faţa unei icoane. În sufletul său, omul necredincios până atunci, a înţeles că nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, toate erau minuni, dar el nu ştia să le vadă. Trecea pe lângă ele, fără să le observe.

Ce minune este mai frumoasă decât o floare ce se deschide, oferindu-şi parfumul? Poate cineva să-mi arate o minune mai mare decât dragostea şi devotamentul unei mame pentru copilul ei? Este cineva atât de crud, încât să nu simtă dragostea minunea minunilor? Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

 
Un comentariu

Scris de pe 25 Februarie 2015 în NECREDINTA

 

Scrisoare catre un militar

Fiului meu în Domnul, L.

Am primit scrisoarea de la tine şi am aflat că eşti soldat. Mă rog ca Bunul nostru Dumnezeu şi Maica Domnului să te păzească de cursele diavolului şi uneltirile oamenilor răi. Viaţa de soldat este foarte grea pentru unul care vrea să fie un bun creştin şi este bine să fie foarte atent şi serios. Să-i iubeşti pe toţi, dar să nu-ţi faci nici un prieten. Numai dacă vei vedea pe vreunul evlavios şi cu frică de Dumnezeu, să faci prietenie cu el, dar cu discernământ.

Aşa cum a ajuns lumea astăzi, numai în Dumnezeu poţi să-ţi pui nădejdea şi numai El te poate păzi. Nu este deloc greu să te îndeletniceşti cu rugăciu­nea „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Această mică rugăciune rostită neîncetat îl ajută foarte mult pe om în toate. Iar Dumnezeu va rândui în aşa fel lucrurile şi te va lumina astfel încât te vei păzi de toate cele rele cu multă uşurinţă. Pentru că atunci când spui rugăciunea, trebuie să crezi că Dumnezeu este lângă tine, îţi aude rugăciunea şi te ajută.

Cele pe care mi le-ai spus, toate sunt de la ispititorul. Poţi să devii un bun creştin? Adică să te măr­turiseşti regulat, să mergi la biserică şi la fiecare sărbătoare să te împărtăşeşti? Sau cel puţin la fiecare zece-cincisprezece zile? Poţi să ții posturile? În zilele de miercuri şi vineri poţi să mănânci fără untdelemn şi să nu iei parte la lucrurile vătămătoare de suflet: dansuri, distracţii, televizor… Dacă da, atunci mă voi ruga pentru tine din inimă şi se va bucura sufletul meu.

Se întristează sufletul meu şi plânge pentru halul în care sunteţi şi pentru neştiinţa voastră, pentru că vă îngrijiţi să plăceţi lumii, să fiţi la modă şi nu căutaţi să plăceţi lui Dumnezeu. Îți scriu aceste puţine sfaturi din care vei înţelege multe. Încearcă să placi lui Dumnezeu şi nu oamenilor. Mă voi bucura dacă voi afla că te-ai străduit să devii mai bun.

Cu binecuvântări părinteşti, Părintele Haralambie.

 
Un comentariu

Scris de pe 25 Februarie 2015 în SCRISOARE

 

Nimeni nu ma crede, nimeni nu ma-ntreaba

Nimeni nu mă crede, nimeni nu mă-ntreabă,
De ce plâng uscate, firele de iarbă?
De ce, stă pe-o cruce, scris numele mamei…
Ce dureri ascund, în căuşul palmei?

Vântul, de ce-i slobod şi ne- îngrădit.
De ce-i palid cerul, către asfinţit?…
Roua, de ce-i rece, timpul, de ce curge…
Dorul greu de mama, de ce, mă ajunge?

Pasărea când cântă, de ce, mă-nfioară…
Cum ar fi, să fie veşnic primăvară?
Cine ţine norul, plin de apă sus…
Copilul din mine, unde stă ascuns?

Cum adoarme pruncul, când il pui la sân
Şi, de ce copiii… copii nu rămân?
De ce floarea-n floare… şi se vestejeşte?
Când o strig pe mama, de ce, nu –mi vorbeşte?

De ce gându-mi umblă, prin văzduh, hoinar
Şi, orice speranţă, pare în zadar…
De ce, când se -nnoadă lacrimile-n barbă,
Nimeni nu mă crede, nimeni nu mă-ntreabă?…

Mariana Adascalitei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Februarie 2015 în SUFERINŢA