RSS

Arhive pe categorii: TINERETE

Trecand prin moarte, vei sui spre gloria invierii

Daca materialistii nu vorbesc despre moarte, este pentru ca se tem de ea. Ei o trec sub tacere, asa cum trec sub tacere toate ideile care nu pot fi mistificate. Pentru ca moartea te obliga sa te gandesti la Dumnezeu, la viata pe care o duci, la responsabilitatea ta morala. Or, ei se tem de capacitatea ta de a intui adevarul metafizic, de libertatea ta spirituala, tot atat de mult ca si de moarte. Eu insa iti vorbesc despre ea ca despre singura ta posibilitate de a invinge. Caci fara inviere, atat moartea cat si viata devin un nonsens, o absurditate. Iubirea lui Dumnezeu este insa garantia invierii noastre, iar invierea este fundamentul credintei noastre in Dumnezeu si in Iisus Hristos, Fiul Lui. Ea este ocazia sublima si glorioasa a unei afirmari vitale; o invitatie la amnistierea trecutului, cum spunea un ziarist francez; o invitatie la incredere in viitor. „Sa iertam totul pentru inviere!”. Orice alta atitudine inseamna moarte. Cel ce a murit, Acela a si inviat, iar cei ce L-au vazut au marturisit si marturia lor este adevarata, fiinca au pecetluit-o cu suferinta si cu moartea lor. Nu ne putem indoi de adevarul spuselor lor. Cand se lumina de ziua, „in intaia a sambetelor”, „…iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada” (Matei 28, 1-3) Acesta este maretul tablou al Invierii Domnului, Cel ce a sfaramat lanturile mortii si a adus omenirii perspectiva nesperata a obstestii invieri. De acum, prietene, nu te mai teme de moarte, caci Hristos a inviat, fiind parga invierii noastre! Din clipa in care ai aflat acest adevar, viata ta a capatat un nou sens: ea nu se va sfarsi intre scandurile unui sicriu (fapt care ne-ar face viata derizorie si inutila), ci, trecand prin moarte, va sui spre gloria invierii. Mergi, tinere, si spune tuturor vestea aceasta! Sa straluceasca fata ta de inger intru lumina invierii, caci astazi ingerul din tine, pe care ti l-am descoperit la primul meu „Cuvant”, a biruit pamantul din tine. Spune-le celor ce ti-au oprimat pina acum sufletul tau divin: „ Cred in inviere!” si-i vei vedea inspaimantati, caci ii va birui credinta ta. Se vor zvarcoli si-ti vor striga cu disperare: „Tarana este paradisul tau si instinctele tale iti sunt cerul!”. Dar tu sa nu te opresti din calea ta, ci sa treci mai departe, stralucitor si pur, straluminand tuturor invierea cea din intaia a sambetelor! Tu, prietenul meu, esti unicul purtator al indumnezeirii tale in Iisus Hristos si ridici cu tine intreg neamul acesta romanesc spre culmile propriei sale invieri. Din moarte la viata si de pe pamant la cer. Ceva cu totul neasteptat: „au deschis portile, au deschis usa si am intrat din nou in biserica”. Asadar, „Iertarea” – cel de-al saptelea cuvant – avea sa se rosteasca in biserica.

Pr. Calciu, http://sfantulandrei.org/wp/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Iunie 2015 în INVIERE, MOARTE, TINERETE

 

Despre tineret

O fată s-a îndrăgostit de un băiat pe care l-a întâlnit în cine ştie ce locuri de petreceri şi nu după mult timp, pleacă fără ştirea părinţilor, să trăiască fără cununie, fără binecuvântarea lui Dumnezeu şi a părinţilor. Când aud părinţii ce a făcut fata lor, strigă îndureraţi, îi zic fel de fel de vorbe, o blestemă, o dă necuratului, şi amândoi uniţi îi trimit vorbă că n-are ce să mai caute în casa lor niciodată. Trece timpul şi, mai de dorul fetei, mai de milă, bieţii părinţii cedează şi-i trimit vorbă să se întoarcă.

Dar neascultarea se ţine lanţ. Părinţii îi îndeamnă pe copii să se cunune şi acceptă, dar când vor ei, mai târziu. Tocmesc întâi muzica, fac cheltuială mare şi neglijează preotul şi atunci, când ajung la acesta, află uimţi că ziua fixată de ei pentru cununie e oprită de canoane, fiind post sau din alte motive. Atunci oamenii noştri spun cu supărare: “Păi, ce să facem, părinte, că am tocmit muzica, am arvunit restaurantul, am făcut cheltuielile cu alimentele şi ni se strică?”

Preotul fiind şi el constrâns de aceste lucruri, ca şi părinţii lor, îi trimite la Episcopie ca să ceară dezlegare. Cei de acolo, văzând că deja trăiesc în păcatul desfrânării, le dă o hârtie la mână să poată preotul să-i cunune chiar dacă e post. Astfel, din neascultare în neascultare, se calcă legea, nu se mai ţine cont nici de canoane şi cad sub blestem dumnezeiesc. Vine apoi peste ei mânia lui Dumnezeu şi, când începe să trosnească biciul dreptăţii lui Dumnezeu în casa lor în diferite chipuri se întreabă uimiţi cu ce au greşit.

Vin asupra lor pagube mari, boli grele, ceartă şi bătaie, despărţiri, copii bolnavi, suciţi şi paralitici, îndrăciţi şi neascultători, mai rău ca părinţii lor şi tot aşa multe răutăţi. Ei se întreabă mereu cu ce vor fi greşit Domnului, dar iată ce au făcut: au pornit-o rău de la început, cu blestemul târâş.

PV

 
3 comentarii

Scris de pe 22 Aprilie 2015 în TINERETE

 

Cand parintii sunt necredinciosi …

Dacă spui că e păcat să te îmbeţi, să fumezi, să te ţii de tot felul de petreceri şi câte altele, imediat gura lumii spune că aceasta e învăţătură sectantă, fiindcă numai sectanţii nu se îmbată, nu fumează şi nu dansează. Prin urmare, ca să fii creştin ortodox, trebuie neapărat să te ţii de aceste păcate şi să le faci mereu, că te iartă Dumnezeu… Aşa s-a întâmplat cu un băiat tânăr care, având servici într-un oraş mare, a apucat pe căi rele, aşa cum se întâmplă cu mulţi tineri. Băiatul se îmbăta, fuma şi înjura. Cineva l-a adus la biserică şi atât de mult i-a plăcut că s-a hotărât să termine cu toate relele. Dar într-un concediu, s-a dus câteva zile pe-acasă. Acolo a povestit cu dragoste că el merge la biserică în fiecare duminică, că s-a lăsat de păcate şi se simte bine şi liniştit. Cum a auzit tatăl lui, i-a spus că s-a rătăcit şi că se spânzură dacă el se mai duce la biserică. Băiatul a făcut voia tatălui său şi s-a apucat de relele de mai înainte. Dar iată, fraţi creştini, de unde pleacă răutăţile. Iată care sunt autorii răului, la copii şi la tineret. Să nu vă înşelaţi, căci nu vă spunem din capul nostru. Citiţi cărţile bisericii şi vedeţi cum au trăit adevăraţii creştini ai Bisericii Ortodoxe.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Februarie 2015 în COPII, NECREDINTA, PACATE, TINERETE

 

Tanarul de astazi nu mai stie ce inseamna cu adevarat dragostea

Egoist și individualist, ghidat numai de propriile interese și plăceri, tânărul crescut în fața micului ecran este incapabil să se descurce singur în viață. În privința relației de dragoste, lucrurile stau cu mult mai rău. Cu toate că-și cheltuiește o mare parte a tinereții cu această problemă, nu știe mai nimic despre ce înseamnă cu adevărat dragostea, nu știe practic să iubească pentru că nu a învățat să rabde, să ierte, să se jertfească, să-l compătimească pe celălalt, să-i asume neputințele și să-l sprijine. Crezând că dragostea se reduce la povestea sentimentală încheiată cu o relație sexuală, la distracție și plăcere, acest tânăr este permanent deziluzionat de persoana celuilalt și de propria persoană. De fapt, aceasta este drama cea uriașă dintre pretențiile sau drepturile pe care televiziunea l-a învățat să și le revendice și capacitățile mentale, disponibilitățile emoționale, afective și abilitățile practice pe care tot televiziunea i le-a modelat.

http://www.aparatorul.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 3 Februarie 2015 în DRAGOSTEA, IUBIREA, TINERETE

 

Tanara necredincioasa

O tânără foarte necredincioasă şi hulitoare de cele sfinte a fost sfătuită de fetele cele credincioase, zicându-i: « Julieta, tu n-ai să sfârşeşti bine cu necredinţa ta, Dumnezeu te va pedepsi”. « Ba!”, răspunse ea cu obrăznicie. « Cine a venit din lumea de dincolo să-mi spună ce se petrece?!” După opt zile a fost găsită moartă cum nimeni nu s-a îndoit de moartea ei, o aşezară în sicriu şi o îngropară. A doua zi, groparul, făcând o altă groapă lângă mormântul ei, auzi zgomot şi o voce sufocată ce striga: « Ajutor, ajutor!” Au fost chemate autorităţile şi au deschis mormântul, constatând că Julieta a fost îngropată de vie. Cu părul în neorânduială şi faţa plină de sânge scoase un suspin adânc şi, deschizând ochii, a zis: « Dumnezeule îţi mulţumesc!” După ce se linişti puţin, povesti cum s-a trezit abia atunci când a fost îngropată, a început să strige, să lovească cu capul în sicriu, « iar când am văzut că totul e zadarnic şi vine moartea cu toate grozăviile ei, nu vă pot explica ce frică groaznică am avut! Abia acum am început să mă gândesc la pedeapsa dumnezeiască pe care o voi lua pe dreptate şi că mă voi duce direct în iad. O, bunătate dumnezeiască!, zise ea plângând, Ţi-am dispreţuit adevărurile credinţei, dar m-ai adus iar la viaţă să mă pocăiesc şi să mă îndrept, de acum vreau să trăiesc numai pentru Tine Dumnezeule, lumea-i moartă pentru mine, iar eu moartă sunt pentru ea, în inimă Doamne Sfinte numai Tu vei avea loc”. Aşa se vor trezi în iad, în iad nu în groapă, mulţi necredincioşi, mulţi desfrânaţi şi ticăloşi care nu vor să se întoarcă, dar va fi prea târziu atunci acolo, vor plăti fără iertare toate relele dimpreună cu necredincioşii şi cu toţi vrăjmaşii Bisericii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Noiembrie 2014 în NECREDINTA, TINERETE

 

Vei vrea atunci dar va fi prea tarziu

Unii vor ca la tinerețe să se distreze și abia la bătrânețe să se întoarcă la Dumnezeu, să se căiască, să se îngrijească de suflet. Toată vigoarea tinereţii o dau cui nu trebuie, iar bătrâneţea harbuită umblă să o dea lui Dumnezeu. Dar la bătrânețe de mai ajungi, vei vrea să te întorci la El dar nu mai ai puterile întregi.

Vei vrea atunci să mergi la biserică, dar nu vei putea din cauza bolii care te ține legat la pat. Vei vrea să zici și tu o rugăciune, dar gura ți-e încleștată, ochii nu mai văd bine, memoria te-a lăsat. Vei vrea să postești și tu atunci, dar stomacul tău îmbuibat cu cărnuri și băuturi în zilele oprite, nu te mai ține. Ții în schimb regimuri peste regimuri chiar de nu vrei, dar te obligă doctorul; de Dumnezeu n-ai vrut să asculți.

Vei vrea să faci și tu măcar câteva metanii, dar coloana ta susținută de cârjă nu-ți mai permite. Vei vrea atunci să chemi și tu un preot să te spovedească și să te împărtășească, dar ți-e rușine de păcatele tale, ți-e rușine de preot pentru că toată viața ai fugit de el, îi închideai ușa când venea cu agheasma. Vei vrea să faci și tu o milostenie, să dai bani la săraci, dar pensia ta mică nu-ți asigură decât medicamentele. Vei vrea atunci să-ți îndrepți copiii ce au apucat pe căi greșite, dar va fi prea târziu pentru că ei au crescut în aceeași necredință și nepăsare ca și tine.

Vei vrea atunci să rupi și să arzi toate cărțile și scrierile tale împotriva lui Dumnezeu, dar va fi prea târziu pentru că ele s-au răspândit în lume, și mulți ți-au urmat îndemnurile tale cele rele. Vei vrea atunci să dai timpul înapoi, să fii din nou tânăr, să-ți îndrepți trecutul păcătos, dar bătrânețea nu te iartă. Te uiți în urmă și-ți vezi trecutul ratat. Privești înainte și-ți vezi sufletul în mâinile dracilor.

Frate creștine, pe patul morții nimeni nu-ți garantează mântuirea. Tot ce-i făcut cu plăcere, se plătește cu durere. Ai tu vreo garanție că ajungi la bătrânețe? Ai tu vreun contract încheiat cu Dumnezeu? Lucrează, așadar, la mântuirea sufletului cât este ziuă, căci vine noaptea și atunci va fi prea târziu.

Elena J.

 

Tineretul si indrumarea lui

1 – Nu ne lãsa Doamne sã ne îngrijim pentru tinerii noștri mai întâi de nimic altceva decât de îndrumarea lor în cunoașterea Ta. Și nu-i lãsa nici pe ei sã caute mai întâi altceva decât Cuvântul Tãu și curãția cãrãrilor Tale. Cãci fãrã Tine toate le vor fi spre nefericire și blestem dar prin Tine toate le vor fi spre binecuvântare și nouã și lor.

2 – Ochii sãnãtoși sunt cel mai mare dar de la Dumnezeu pentru orice ființã. Vederea sãnãtoasã este cea mai mare binecuvântare de la Dumnezeu. Deschiderea ochilor este cea mai mare minune și fericire, dupã cum întunecarea luminii ochilor este nefericirea cea mai grea. Și ochii sãnãtoși sunt cei mai necesari, pentru îndrumarea tinerilor noștri.

3 – Dacã orbii trupești sunt atât de vrednici de plâns, deși orbia trupeascã poate fi și numai în parte, sau numai trecãtoare, – cât de amarã trebuie sã fie orbia sufleteascã, fiindcã ea când este, este de cele mai multe ori totalã și veșnicã! Și cum vor îndruma luminos pe fiii lor, niște pãrinți orbi?

4 – Orbia trupeascã poate fi ușuratã prin vederea sufleteascã, dar cea sufleteascã nu mai poate fi ușuratã prin nimic. Orbia trupeascã poate ține cel mult pentru viața aceasta, dar cea sufleteascã este și pentru cealaltã (2 Cor. 4, 4). Ochii tineretului sunt educatorii lui. Ce mare lucru este ca aceștia sã fie niște ochi curați și sãnãtoși!

5 – Dacã este o mare minune și o mare binefacere deschiderea ochilor trupului, pentru vederea lucrurilor materiale, desigur este o nespus mai mare minune și binefacere deschiderea ochilor sufletului, ale acelora care trebuie sã îndrume viitorul poporului în vederea lucrurilor celor duhovnicești, spre fericirea și mântuirea adevãratã a celor pe care îi iubim.

6 – Omul poate fi un împreunã-lucrãtor cu Dumnezeu, de un ajutor nespus de prețios în rãspândirea luminii pe pãmânt (Fap. Ap. 26, 17-18). Dupã cum poate fi și un slujitor al întunericului, închizând ochii oamenilor sã nu vadã, și întunecându-le mintea ca sã nu-L cunoascã pe Dumnezeu. Și una și alta, vor avea urmãri veșnice.

7 – Nu este o mai mare nevoie pentru orice om decît aceea de a i se deschide ochii sã vadã. De aceea oricine ajutã și orice ajutã la dobândirea și rãspândirea luminii, este mai necesar și mai prețios ca orice. Mai ales pentru cei tineri.

8 – Toate mãdularele sãnãtoase ale unui corp sunt necesare corpului, dar ochii sunt cei mai necesari. Toți fiii harnici ai unui popor sunt folositori poporului lor, dar cei care îl ajutã sã vadã adevãrul, adicã cei care îl îndrumã pe cãile cele bune, acei fii ai lui care-i lumineazã mintea și-l învațã credința și dragostea, cinstea și vrednicia – totdeauna aceștia sunt cei mai folositori.

9 – Toate dorințele bune și toate rugãciunile înțelepte, sunt de trebuințã fiecãruia dintre noi, dar ca sã i se deschidã ochii spre a vedea, aceasta este dorința cea mai bunã și rugãmintea cea mai înțeleaptã pentru orice om. Cãci mai înainte de orice altceva avem cea mai mare nevoie de luminã.

10 – Cu cât ți se deschid ochii sufletului mai atenți, cu atâta vezi mai adânc și mai înalt, mai curat și mai departe. Iar din toate tainele pãtrunse, lumina se revarsã tot mai fericit, coborând cerul pânã la cuprinderea sufletului și lãrgind sufletul pânã la cuprinsul cerului. De aici mai este doar o treaptã pânã la îngeri.

11 – Ce greu este totdeauna sã alegi calea cea mai bunã a lui Hristos când ea este cea mai greu de gãsit și cea mai puțin plãcutã oamenilor, pentru cã ea este cea mai puțin comodã pe pãmânt!
Tocmai de aceea – cea mai strãlucitã!

Traian Dorz din ”Poruncile iubirii”

 
5 comentarii

Scris de pe 4 August 2014 în SFATURI, TINERETE