RSS

Arhive pe categorii: TINERETE

Activismul prin disperare – Mircea Vulcanescu

vulcanescuActivismul prin disperare este atitudinea pe care o iau cei mai sănătoși dintre tineri. Sănătoși biologic, nu moral. Setoși de absolut, aceștia nu aspiră decât la faptă, indiferent de sensul ei. Ei se aruncă fără să știe clar în ce scop, în brațele unei credințe fanatice, la modă, pe care nu o mai discută, și unui șef căruia i se supun orbește. Se poate arunca oricând nebunește în orice faptă. Adoptă o disciplină militară. Aici își găsesc un prim fel de absolut: sprijinul turmei. Acest fanatism îi face uneori îndârjiți, alteori le răpește discernământul și câteodată omenia. Îi vezi încercând să creadă în Dumnezeu, silindu-se să se supună unei reguli, nu pentru că cred în ea ci pentru că vor să creadă. Pentru că le trebuie să creadă.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 Octombrie 2017 în ROMANIA, TINERETE

 

Misiunea tinerei generatii – Mircea Vulcanescu

vulcanescuCea dintâi misiune a tinerei generații este să asigure unitatea sufletească a românilor, să șteargă deosebirile regionale în măsura în care înseamnă altceva decât nuanțarea unui aceluiași suflet național.

A doua misiune a tinerei generații este să exprime în forme universale acest suflet românesc, să găsească formele autentice de viață cele mai potrivite acestui popor, în literatură, filosofie, artă, teologie și știință și să le strălucească în ochii lumii întregi.

Dacă tineretul acestei țări nu reușește să reducă idealurile omenești  centrifugate ale românilor din diferite colțuri ale țării într-un singur chip al omului românesc, unitatea politică a acestui neam mi se pare amenințată.

A treia misiune a tinerei generații este pregătirea pentru ceasurile grele care pot veni. Să înfăptuiască sufletește pentru apărarea neamului ceea ce generația predecesorilor ei a înfăptuit în atac. Să încerce să ocolească repetarea greșelilor din trecut și să fie gata să reziste pentru orice eventualitate, cu orice preț și în orice condiții. Misiune extrem de grea dată fiind configurația sufletească anarhică a tinerei generații și care nu va putea fi îndeplinită decât printr-o renunțare la lupta pentru autorealizare.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 August 2017 în ROMANIA, TINERETE

 

Misiunea culturala a tineretului – Mircea Vulcanescu

vulcanescuAstuparea prăpastiei dintre cele două Românii (România autohtonă şi autentică a satelor, şi România oraşelor, rupte una de alta prin aproape două secole de evoluţie divergentă) se poate face numai prin întoarcerea tineretului românesc spre sate, nu cu sentimentul de superioritate al parvenitului înstrăinat şi dispreţuitor faţă de nişte oameni înapoiaţi sub raportul civilizaţiei, ci cu sentimentul just al fiului risipitor, care se întoarce pocăit la casa părintească pe care a părăsit-o după ce a rătăcit cerşind pe la toate porţile sufletului. Trebuie să ne pătrundem de ideea că poporul românesc de la ţară, spre deosebire de cel de la oraşe, e un popor cult. Adică are o tradiţie şi o scară de valori colectivă, trăieşte o viaţă de obşte perfect ancorată în orizontul ei material, care poate da criterii şi principii de valorificare a existenţei oricui se apropie de ea cu înţelegere.

Toate valorile sufletului naţional vor trebui, astfel, trasnfigurate în creaţiunea noastră cultă. Tradiţiile poporului, cântecele lui, jocul lui, nevoile lui, munca lui, metafizica lui, criteriile lui vor trebui ridicate la rangul de universalitate. Pilda celor două culmi ale culturii româneşti, Creangă şi Eminescu şi alte multe pilde mai noi, pot fi orişicui călăuză. În aceeaşi direcţie, chiar statul politic românesc, legiuirile lui nu mai trebuie să fie copia unor forme împrumutate de aiurea şi fără legătură cu viaţa poporului românesc, ci trebuie să izvorască din cunoaşterea şi rezolvarea gândită a nevoilor şi problemelor reale ale acestuia. Aici tineretul trebuie să sprijine toate iniţiativele care merg în acest sens.

Tineretul trebuie să se pregătească din vreme sufleteşte pentru sacrificiul cel mare care s-ar putea să i se ceară. Când tineretul acestei ţări va fi gata să se jertfească pentru statul românesc ca pentru un adevărat bun al ei, şi când, ajutând acest stat să rodească cultural şi economic pentru românii de pretutindeni, aceştia vor ajunge să socotească acest stat ca un bun al lor, nu vom mai avea de ce ne teme. Pentru că vom şti că sufletul românesc s-a arcuit astfel, încât nu mai poate trăi fără el.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Iulie 2017 în ROMANIA, TINERETE

 

Iubirea egoista

Un cuplu tanar se indragosteste, un tanar si o tanara se indragostesc, si ce inseamna asta? Inseamna ca el a vazut in femeia asta o persoana care ii poate satisface lui toate emotiile si nevoile fizice, iar ea a vazut in barbatul asta o persoana cu care simte ca s-ar putea casatori, si asta a fost iubire; dar fiecare isi vede doar propriile nevoi. Nu este iubire pentru celalalt om, cealalta persoana devine un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi.

Iubirea exterioara nu-i ce urmeaza sa primesc, e ce urmeaza sa dau. Oamenii fac o mare greseala crezand ca le dai celor pe care ii iubesti, iar raspunsul, adevaratul raspuns, este ca-i iubesti pe cei carora le dai. Ideea e ca, daca eu iti dau tie ceva, am investit ceva din mine insumi in tine si, dat fiind ca iubirea de sine este neconditionata – toti oamenii se iubesc pe ei insisi – acum partea aceea din mine devine tu, exista o parte din mine in tine pe care o iubesc. Asadar, iubirea adevarata este iubirea de a da, nu iubirea de a primi.

Abraham Twerski

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, TINERETE

 

Trecand prin moarte, vei sui spre gloria invierii

Daca materialistii nu vorbesc despre moarte, este pentru ca se tem de ea. Ei o trec sub tacere, asa cum trec sub tacere toate ideile care nu pot fi mistificate. Pentru ca moartea te obliga sa te gandesti la Dumnezeu, la viata pe care o duci, la responsabilitatea ta morala. Or, ei se tem de capacitatea ta de a intui adevarul metafizic, de libertatea ta spirituala, tot atat de mult ca si de moarte. Eu insa iti vorbesc despre ea ca despre singura ta posibilitate de a invinge. Caci fara inviere, atat moartea cat si viata devin un nonsens, o absurditate. Iubirea lui Dumnezeu este insa garantia invierii noastre, iar invierea este fundamentul credintei noastre in Dumnezeu si in Iisus Hristos, Fiul Lui. Ea este ocazia sublima si glorioasa a unei afirmari vitale; o invitatie la amnistierea trecutului, cum spunea un ziarist francez; o invitatie la incredere in viitor. „Sa iertam totul pentru inviere!”. Orice alta atitudine inseamna moarte. Cel ce a murit, Acela a si inviat, iar cei ce L-au vazut au marturisit si marturia lor este adevarata, fiinca au pecetluit-o cu suferinta si cu moartea lor. Nu ne putem indoi de adevarul spuselor lor. Cand se lumina de ziua, „in intaia a sambetelor”, „…iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada” (Matei 28, 1-3) Acesta este maretul tablou al Invierii Domnului, Cel ce a sfaramat lanturile mortii si a adus omenirii perspectiva nesperata a obstestii invieri. De acum, prietene, nu te mai teme de moarte, caci Hristos a inviat, fiind parga invierii noastre! Din clipa in care ai aflat acest adevar, viata ta a capatat un nou sens: ea nu se va sfarsi intre scandurile unui sicriu (fapt care ne-ar face viata derizorie si inutila), ci, trecand prin moarte, va sui spre gloria invierii. Mergi, tinere, si spune tuturor vestea aceasta! Sa straluceasca fata ta de inger intru lumina invierii, caci astazi ingerul din tine, pe care ti l-am descoperit la primul meu „Cuvant”, a biruit pamantul din tine. Spune-le celor ce ti-au oprimat pina acum sufletul tau divin: „ Cred in inviere!” si-i vei vedea inspaimantati, caci ii va birui credinta ta. Se vor zvarcoli si-ti vor striga cu disperare: „Tarana este paradisul tau si instinctele tale iti sunt cerul!”. Dar tu sa nu te opresti din calea ta, ci sa treci mai departe, stralucitor si pur, straluminand tuturor invierea cea din intaia a sambetelor! Tu, prietenul meu, esti unicul purtator al indumnezeirii tale in Iisus Hristos si ridici cu tine intreg neamul acesta romanesc spre culmile propriei sale invieri. Din moarte la viata si de pe pamant la cer. Ceva cu totul neasteptat: „au deschis portile, au deschis usa si am intrat din nou in biserica”. Asadar, „Iertarea” – cel de-al saptelea cuvant – avea sa se rosteasca in biserica.

Pr. Calciu, http://sfantulandrei.org/wp/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Iunie 2015 în INVIERE, MOARTE, TINERETE

 

Despre tineret

O fată s-a îndrăgostit de un băiat pe care l-a întâlnit în cine ştie ce locuri de petreceri şi nu după mult timp, pleacă fără ştirea părinţilor, să trăiască fără cununie, fără binecuvântarea lui Dumnezeu şi a părinţilor. Când aud părinţii ce a făcut fata lor, strigă îndureraţi, îi zic fel de fel de vorbe, o blestemă, o dă necuratului, şi amândoi uniţi îi trimit vorbă că n-are ce să mai caute în casa lor niciodată. Trece timpul şi, mai de dorul fetei, mai de milă, bieţii părinţii cedează şi-i trimit vorbă să se întoarcă.

Dar neascultarea se ţine lanţ. Părinţii îi îndeamnă pe copii să se cunune şi acceptă, dar când vor ei, mai târziu. Tocmesc întâi muzica, fac cheltuială mare şi neglijează preotul şi atunci, când ajung la acesta, află uimţi că ziua fixată de ei pentru cununie e oprită de canoane, fiind post sau din alte motive. Atunci oamenii noştri spun cu supărare: “Păi, ce să facem, părinte, că am tocmit muzica, am arvunit restaurantul, am făcut cheltuielile cu alimentele şi ni se strică?”

Preotul fiind şi el constrâns de aceste lucruri, ca şi părinţii lor, îi trimite la Episcopie ca să ceară dezlegare. Cei de acolo, văzând că deja trăiesc în păcatul desfrânării, le dă o hârtie la mână să poată preotul să-i cunune chiar dacă e post. Astfel, din neascultare în neascultare, se calcă legea, nu se mai ţine cont nici de canoane şi cad sub blestem dumnezeiesc. Vine apoi peste ei mânia lui Dumnezeu şi, când începe să trosnească biciul dreptăţii lui Dumnezeu în casa lor în diferite chipuri se întreabă uimiţi cu ce au greşit.

Vin asupra lor pagube mari, boli grele, ceartă şi bătaie, despărţiri, copii bolnavi, suciţi şi paralitici, îndrăciţi şi neascultători, mai rău ca părinţii lor şi tot aşa multe răutăţi. Ei se întreabă mereu cu ce vor fi greşit Domnului, dar iată ce au făcut: au pornit-o rău de la început, cu blestemul târâş.

PV

 
3 comentarii

Scris de pe 22 Aprilie 2015 în TINERETE

 

Cand parintii sunt necredinciosi …

Dacă spui că e păcat să te îmbeţi, să fumezi, să te ţii de tot felul de petreceri şi câte altele, imediat gura lumii spune că aceasta e învăţătură sectantă, fiindcă numai sectanţii nu se îmbată, nu fumează şi nu dansează. Prin urmare, ca să fii creştin ortodox, trebuie neapărat să te ţii de aceste păcate şi să le faci mereu, că te iartă Dumnezeu… Aşa s-a întâmplat cu un băiat tânăr care, având servici într-un oraş mare, a apucat pe căi rele, aşa cum se întâmplă cu mulţi tineri. Băiatul se îmbăta, fuma şi înjura. Cineva l-a adus la biserică şi atât de mult i-a plăcut că s-a hotărât să termine cu toate relele. Dar într-un concediu, s-a dus câteva zile pe-acasă. Acolo a povestit cu dragoste că el merge la biserică în fiecare duminică, că s-a lăsat de păcate şi se simte bine şi liniştit. Cum a auzit tatăl lui, i-a spus că s-a rătăcit şi că se spânzură dacă el se mai duce la biserică. Băiatul a făcut voia tatălui său şi s-a apucat de relele de mai înainte. Dar iată, fraţi creştini, de unde pleacă răutăţile. Iată care sunt autorii răului, la copii şi la tineret. Să nu vă înşelaţi, căci nu vă spunem din capul nostru. Citiţi cărţile bisericii şi vedeţi cum au trăit adevăraţii creştini ai Bisericii Ortodoxe.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Februarie 2015 în COPII, NECREDINTA, PACATE, TINERETE