A vorbi si a tacea

Să vorbeşti de dragul de a vorbi, este prostie.
Să taci când ar trebui să vorbeşti, este laşitate.
Să vorbeşti pentru a corecta, este o datorie.
Să taci la timp, este prudenţă.
Să nu vorbeşti despre tine, este o modestie.
Să nu spui cuvinte inutile, este o virtute.
Să vorbeşti pentru a apăra, este compasiune.
Să vorbeşti în faţa unei dureri, înseamnă a consola.
Să vorbeşti pentru a-i ajuta pe alţii, este milă.
Să vorbeşti cu sinceritate, este corect.
Să taci când iubirea te acuză, este eroism.
Să taci şi să-ţi arăţi iubirea, este dragoste.
Să nu spui propriile dureri, este sacrificiu.
Să taci în durere, este penitenţă.
Să vorbeşti despre tine, este vanitate.
Să vorbeşti pentru a restitui bunul renume, este onoare.
Să vorbeşti spunând bârfe, este prostie.
Să vorbeşti spunând minciuni, ţine de conştiinţă.
Să taci ca să te aperi, este nobleţe.
Să vorbeşti despre defectele altora, înseamnă să răneşti.
Să vorbeşti despre Dumnezeu, înseamnă credinţă.
Cel ce vorbeşte mult, răneşte mult.
Să taci la timp este înţelepciune.
Gândeşte înainte de a vorbi…sau taci la timp!

 

„Eu vreau pacatele tale!”

Se spune că fericitul Ieronim, pe când trăia în Palestina şi se nevoia la peştera de la Bethleem, unde S-a născut Mântuitorul nostru, a avut de Crăciun o vedenie minunată. I S-a arătat Domnul Iisus Hristos ca un prunc şi l-a întrebat: ”Ieronime, acum când toţi Îmi dăruiesc câte ceva, tu ce-Mi vei dărui?” “Virtutea şi rugăciunile mele!”, i-a răspuns fericitul Ieronim. “E foarte bine, dar altceva Îmi mai dăruieşti?” “Inima mea, sufletul meu şi chiar pe mine însumi!” “Şi aceasta o primesc, dar Eu doresc şi altceva de la tine!” “Ce altceva aş putea să-Ţi dau, Doamne?”, a întrebat nedumerit, iubitorul de Hristos. “Dăruieşte-Mi păcatele tale!”. Fericitul Ieronim, cu inima înfrântă, a început să plângă. El a întrebat printre lacrimi: “Şi la ce-Ţi trebuie, Doamne, păcatele mele?” “Vreau să le iau asupra Mea!”

Aţi auzit? “Dă-Mi păcatele tale!” Iisus Hristos doreşte păcatele noastre. Să I le dăm în Sfânta Taină a Spovedaniei şi El ni le va ierta! De multe ori încercăm să-I dovedim lui Dumnezeu că-L iubim prin diferite gesturi sau cuvinte … nu sunt greşite nici acestea, însă cea mai autentică dovadă am putea să o arătăm prin lăsarea de păcate şi ura faţă de păcat. 

 

Rugaciune de fiecare zi

Doamne, dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi. Învredniceşte-mă să mă dau întru totul voii Tale. În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi mă ajută în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă Voia Ta. În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine. Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni. Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet. Doamne, călăuzeşte-mi voia şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin !

întocmită de stareţii de la Optina

 

Poem pentru prieteni

Prietene, nu pot să-ţi ofer soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru orice îndoială şi temere, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău. Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău, dar pot să-ţi descopăr frumuseţea de a trăi în prezent. Nu pot să te opresc să nu te împiedici, dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să te ridici. Bucuriile, victoriile şi succesele tale, nu sunt ale mele, dar sunt foarte bucuros când te văd fericit. Nu judec deciziile pe  care le iei în viaţă, mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere. Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult. Nu pot evita să suferi când o durere îţi rupe sufletul, dar pot fi alături de tine şi pot suferi împreună cu tine. Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii …pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău. Îţi mulţumesc că exişti !

 

Dumnezeu ne iubeste cu gelozie

Un călugăr, care trecând printr-un sat al Egiptului, a văzut o fată foarte frumoasă, fiica unui eretic şi deodată s-a aprins de dragoste pentru ea. Atunci s-a dus la tatăl ei şi i-a cerut-o de soţie. Iar el răspunzând i-a zis: „Nu pot să ţi-o dau până nu întreb pe dumnezeul meu!” Dumnezeul lui era diavolul care stătea într-un idol. Mergând tatăl fetei, l-a întrebat pe diavolul care locuia în acel idol la care se închina el, zicându-i:
– Iată un călugăr a venit şi-mi cere pe fiica mea de soţie! Oare s-o dau pe ea ?! Şi a răspuns diavolul:
– Întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc. Întorcându-se ereticul către călugăr i-a zis lui:
– Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el a făgăduit că se leapădă. Îndată când a zis că se leapădă a vazut că a ieşit din gura lui şi a zburat la cer un porumbel frumos, alb, curat. Era Duhul Sfânt. Atunci s-a dus ereticul la diavol şi i-a zis:
– Iată, a făgăduit! Dar diavolul i-a răspuns:
– Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi venind iarăşi ereticul, a zis călugărului:
– Nu pot să ţi-o dau pe fiica mea că Dumnezeul tău este cu tine şi încă îţi ajută ţie!
Auzind călugărul unele ca acestea, s-a uimit şi a zis întru sine: „O, ticălosul de mine, câte bunătăţi am primit eu de la Dumnezeu şi m-am depărtat de Dânsul, de botez, de călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi nu s-a depărtat încă de la mine! Oare nu sunt eu dator să alerg la ajutorul Lui şi să nădăjduiesc tot la bunătatea Lui?!” Atunci plecând în pustie s-a dus la un duhovnic bătrân şi i-a povestit toată întâmplarea. Duhovnicul l-a oprit în peşteră spunându-i să postească trei săptămâni; în acest timp se ruga şi bătrânul duhovnic şi călugărul cu postire. După o săptămână l-a întrebat duhovnicul său dacă a văzut ceva iar el a răspuns:
– Am vazut un porumbel sus, la înălţimea cerului, în dreapta capului meu !
– Ia aminte şi roagă-te fiule! I-a zis duhovnicul. La a doua săptămână a văzut călugărul că porumbelul se apropia de capul lui iar la a treia săptămână de post şi rugăciune a văzut că a venit porumbelul şi a stat deasupra capului lui şi când a întins mâna să-l prindă, porumbelul a intrat în gura lui. Auzind acestea, duhovnicul i-a mulţumit lui Dumnezeu că a primit pocăinţa călugărului.

Iată cât de milostiv este Dumnezeu cu noi şi cât de mult doreşte mântuirea noastră. În Sfânta Scriptură (Exod 20:5) aflăm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos ! Ne dăm noi seama ce înseamnă aceasta ?! Ne iubeşte atât de mult încât vrea cu orice preţ să ne scape din ghiarele satanei fiindcă a pus în trupul acesta de lut al omului o comoară nepreţuită: sufletul nemuritor ! De aceea avem poruncă de la Dumnezeu să-L iubim din toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea noastră fiindcă şi El ne preţuieşte şi ne iubeşte cu gelozie !

 

Vreau sa iubesc !

Eu vreau să iubesc şi să fac bine, nu pentru că vreau să merg la cer – cerul în sine nu mă motivează suficient.
Eu vreau să iubesc şi să fac bine, nu pentru că mi-e teamă de a merge în iad – în iubire nu este frică.
Eu vreau să iubesc şi să fac bine, nu pentru că voi primi recompense pentru ceea ce fac – lăcomia nu mă poate manipula.
Eu vreau să iubesc şi să fac bine, nu pentru că voi primi înzecit faţă de ceea ce dau – lăcomia, bunăstarea şi prosperitatea, iarăşi, nu mă pot motiva.
Eu vreau să iubesc şi să fac bine, nu pentru ca să fiu numit un bun creştin – laudele de oameni nu mă motivează să fiu bun.
Eu vreau să iubesc şi să fac bine, deoarece … mi-a fost dat ceea ce eu nu merit. Am fost dat în mijlocul iubirii, aflându-mă în mijlocul ignoranţei mele, răzvrătit şi cu o inima rebelă. Am primit în schimb, iubire necondiționată şi infinită. Am primit totul. Eu vreau să iubesc şi să fac bine, pentru că am înţeles în sfârşit ce însemnă cu adevărat viaţa mea.

https://artaiubiri.wordpress.com/

 

Legea si Dragostea

Unde-i teamă, nu-i iubire.
Unde-s legi, nu-i fericire.
Legea dă ce se cuvine,
dragostea se dă pe sine.
Legea dă o zi din şapte,
dragostea le dă pe toate…

Unde-i teamă, nu-i cunună.
Unde-s robi, nu-i voie bună.
Legea dă viţei pe-altare,
dragostea dă tot ce are.
Legea dă a zecea parte,
dragostea le dă pe toate…

Unde-i teamă, nu-i iertare.
Unde-s legi, nu-i îndurare.
Legea iartă, dar vrea sânge,
dragostea pe ea se frânge.
Legea iartă prin dreptate,
dragostea le iartă toate…

Legea are zile sfinte,
dragostea-i mereu fierbinte.
Legea ţine slujbi divine,
dragostea tot anul ţine.
Legea-i trudă cu simbrie,
dragostea-i împărăţie.

Costache Ioanid

 

Doamne binecuvinteaza…

…pe cei ce mi-au dat viaţă
…pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc
…pe cei ce mă iubesc
…pe cei ce mă urăsc
…pe cei ce mi-au binevestit mie Cuvântul Tău
…pe cei ce mi-au luminat ochii sufleteşti
…pe cei ce m-au vindecat
…pe cei ce mă ocrotesc şi mă povăţuiesc
…pe cei ce se roagă pentru mine
…pe cei ce m-au ajutat în zile grele
…pe cei ce m-au învăţat ce este binele şi ce este răul
…pe cei ce mi-au dorit şi mi-au făcut mie bine
…pe cei ce mă binecuvintează.

Elena J.