RSS

Arhivele lunare: Noiembrie 2012

Cea mai scurta cale catre rai: Nu judeca si nu vei fi judecat !

Trăiau undeva nişte oameni foarte păcătoşi, alături de alţii, foarte drepţi. A trecut multă vreme. Păcătoşii au murit, şi pentru că nu s-au pocăit, au mers în iad. Au murit şi cei drepţi. Şi pe ei Dumnezeu i-a trimis în iad. Păcătoşii au fost foarte miraţi când i-au văzut pe cei drepţi împreună cu ei, în locul de osândă. Şi i-au întrebat: „Noi am greşit şi nu ne-am pocăit şi din acest motiv ne aflăm în iad; dar voi, drepţi fiind, care n-aţi săvârşit faptele noastre, ce căutaţi aici?” Drepţii le-au răspuns: „Voi greşeaţi şi noi vă osândeam.”

Dacă nu am avea nici o greşeală, numai prin osândirea aproapelui suntem vrednici de gheenă, pentru că, în faţa lui Dumnezeu, osândirea, adică răpirea dreptului lui Dumnezeu, este un păcat foarte mare. Să nu ne grăbim să osândim, pentru că de multe ori vedem păcatul celui ce greşeşte, dar pocăinţa lui cea din ascuns nu o cunoaştem. Şi cât de cumplit este să osândeşti pe acela pe care chiar Dumnezeu l-a iertat şi l-a îndreptat.

Despre păcatul judecării preoţilor:

Cine venerează pe preot, va avea şi mai multă veneraţie faţă de Dumnezeu. Şi dacă preotul ar fi necurat, Dumnezeu, văzând că tu, din veneraţie pentru El, îl cinsteşti chiar şi aşa, nevrednic de cinste, Dumnezeu Însuşi îţi va răsplăti. Preotul este îngerul lui Dumnezeu. Oare grăieşte ceva de la sine? Dacă tu îl dispreţuieşti, nu pe el îl dispreţuieşti, ci pe Dumnezeu care l-a uns. Dar de unde, vei spune, e cunoscut că Dumnezeu l-a uns pe el? Dar dacă nu eşti convins de aceasta, deşartă este nădejdea ta. Dacă Dumnezeu nu săvârşeşte ceva prin el, atunci nici tu nu ai botezul, nici cu Sfintele Taine nu te împărtăşeşti, nici blagoslovenie nu primeşti, şi prin urmare, tu nu eşti creştin. Dumnezeu lucrează pentru mântuirea poporului prin toţi preoţii, chiar dacă ei s-ar arăta nevrednici. Sf. Ioan Gură de Aur aduce o lămurire importantă: Pe cel ce propovăduieşte nedreptatea, adică învăţătura cea eretică, să nu îl ascultaţi, chiar dacă ar fi şi înger; dar dacă cineva propovăduieşte dreapta învăţătură ortodoxă, să luaţi atunci aminte, nu la viaţa lui, ci la cuvintele lui. Dar de ce, vei spune, îmi vorbeşte mie, iar el nu împlineşte? Nu el îţi vorbeşte – lămureşte Sf. Ioan Gură de Aur – ţie îţi porunceşte Hristos.

Dacă trimiterea harului asupra credincioşilor ar fi atârnat de vrednicia preoţilor, atunci toţi creştinii care au păstori nevrednici, ar fi fost lipsiţi de el. Dar Dumnezeu trimite harul Său şi prin păstorii cei nevrednici ca să nu rămână păgubiţi cei ce însetează după mântuire. Oricât de păcătos ar fi preotul, Taina săvârşită de către el este mântuitoare pentru noi, pentru că el nu o săvârşeşte cu puterea sa, ci cu puterea harului lui Dumnezeu, dată lui prin hirotonie.

Arhimandrit Serafim Alexiev

 
5 comentarii

Scris de pe 24 Noiembrie 2012 în CLEVETIRE

 

Etichete:

Cea mai mare nenorocire

Un rege credincios al Franţei a întrebat odată pe trei învăţaţi din ţara lui să-i spună care e cea mai mare nenorocire din lumea aceasta. Unul dintre ei zise că bătrâneţea, iar altul sărăcia. Al treilea învăţat grăi tare şi răspicat: “Cea mai mare nenorocire e să ai moartea în faţă şi să ştii că ţi-ai cheltuit viaţa în ticăloşii şi în păcate şi că eşti nepregătit, adică nespovedit şi neîmpărtăşit. Aceasta e cea mai mare nenorocire din toate.” Regele îi spuse că are dreptate şi de atunci începu să sporească în viaţă duhovnicească, făcând mult bine, urând păcatele şi viciile, rugându-se şi trăind cât mai apropiat de Cuvântul lui Dumnezeu, pregătindu-se pentru viaţa de dincolo.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Noiembrie 2012 în MOARTE

 

Profetii despre Romania

Articol preluat de pe blogul „Moarte Lumii Noastre”: http://deveghepatriei.wordpress.com/2012/11/12/va-rugam-din-tot-sufletul-nu-va-speriati-si-nu-va-panicati/

Acum trei saptamani de zile am primit un mesaj de la o monahie, maicuta, din Romania, pana atunci nici macar nu aveam habar ca doamna respectiva ne citeste blogul de cateva luni de zile, nu incercase niciodata sa intre in legatura cu noi. Am discutat prin cateva mesaje si intr-un final ne-am intalnit cu dansa, are cam 60 de ani. La inceput am fost foarte suspiciosi, ne temeam sa nu fim inselati, dar monahia respectiva ne-a dat dat numarul de telefon de la manastire ca sa o putem verifica. Am sunat si totul a fost in regula.Am facut un legamant in fata dansei ca nu-i vom dezvalui identitatea si vom publica pe blogul nostru mesajul pe care il avea pregatit ( va marturisim sincer ca astazi regretam ca am mers la intalnirea respectiva, nu stim, habar nu avem daca aceste regrete sunt pacate mari in fata bunului Dumnezeu ).  Dupa cum stiti si dvs unul dintre administratorii blogului nostru locuieste in New York, Statele Unite ale Americii, asa ca la intalnirea respectiva am mers ceilalti baieti care ne ocupam de administrarea blogului.

Noi trebuia sa publicam acest mesaj in urma cu trei saptamani de zile, asa cum promisesem, dar din cauza tulburarilor sufletesti nu am putut sa facem asa ceva. Ne-am legat in fata monahiei respective sa nu discutam nici cu cei mai apropiati oameni de aceste lucruri, doar sa publicam mesajul pe blog. Cand am auzit despre ce este vorba ne-am speriat groaznic, ni s-au inumuiat picioarele de frica, eram foarte derutati si nu stiam cum sa procedam, nici in ziua de astazi nu stim de ce ne-a ales bunul Dumnezeu sa va spunem noi asa ceva, in fine…Monahia respectiva ne-a spus ca ramane la latitudinea noastra daca le spunem oamenilor despre aceste mesaj, sau tacem din gura si pastram totul pentru noi. Bunul Dumnezeu ne va judeca si El stie mai bine ca noi daca am procedat corect sau nu.

Despre ce este vorba:

Sus, ascuns in muntii Romaniei, traieste un monah batran care are viata pustniceasca de aproape 70 de ani. Pustnicul respectiv, odata la cateva sapatamani, o spovedeste pe monahia cu care ne-am intalnit noi, ea este singura lui legatura cu lumea pamanteasca, o spovedeste de peste 25 de ani. Ne-a spus in ce zona a tarii vietuieste pustnicul, care este numele de calugarie, si pentru ce s-a retras in viata pustniceasca, pustnicul o sa devina zavorat de anul viitor. Realizati si dvs ca nu va putem da detalii despre acest pustnic, va spunem doar ca vietuieste undeva in muntii Apuseni si  are o chilie sapata in pamant.

Pustnicul respectiv este inaintevazator cu duhul si stie extraordinar de bine ce se petrece la ora actuala in lume: razboaie, catastrofe, masonerie, indracirea oamenilor, ruperea de bunul Dumnezeu, satanism si masonerie, etc. Monahia respectiva ne-a spus ca pustnicul, cam de doua luni, are niste viziuni groaznice: tara noastra o sa fie lovita de un cutremur extrem de puternic, mult mai violent ca cel din anul 1977.  A vazut orase romanesti rase de pe suprafata pamantului, zeci de mii de oameni care alergau in bezna noptii si urlau de durere si chinuri, biserici transformate in mormane de fier si caramida, oameni de vaza din tara noastra vor pieri in acest cutremur violent. Nu ne-a spus nimic de o data exacta, ora, zi, ne-a spus ca o sa se petreaca undeva dupa miezul noptii. Dupa aceasta catastrofa este extrem de important sa nu ne rupem de bunul Dumnezeu, sa nu devenim hulitori si indraciti, sa avem putere sa ne plangem pacatele si sa-l rugam pe Tatal ca sa ne mai tina in viata.  Dupa aceasta catastrofa romanii isi vor schimba radical modul de gandire, unii dintre ei vor deveni cei mai indraciti oameni de pe suprafata pamantului, altii vor porni pe calea bunului Dumnezeu si vor incerca sa-i salveze si pe ceilalti. Ni s-a spus ca acest cutremur este doar inceputul, omenirea o sa treaca prin clipe cumplite…nemaivazut vreodata pe pamant.

Parintele Ilarion Argatu a avut o viziune de acest gen. De luni de zile facem apel la dumneavoastra: rugati-va, lasati in spate cele rele, iubiti, fiti iertatori, incercati sa renuntati la patimi, ca nu se stie cand vrea bunul Dumnezeu sa incheiem socotelile cu viata pamanteaca. Unii dintre dvs au inteles mesajul, altii se afunda in cele rele si nu vor deloc sa plece spre lumina…

http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/04/19/profetiile-parintelui-ilarion-argatu-despre-vremurile-de-pe-urma/

Va sintetizam in cateva puncte si restul mesajului primit:

– Antihrist este pe pamant si a inceput sa fie adulat de milioane de pamanteni, din cauza pacatelor nu ne putem da seama cine este.

– A spus ca pe tronul cel mare din tara noastra sta un om cu picioarele mancate de serpi vii care sufera cumplit ( nu avem mintea asa luminata sa va talcuim aceste lucruri ). Ori este presedintele tarii, ori Patriarhul Daniel, ori…nu stim ce sa va spunem.

– Tara noastra nu o sa mai fie asa cum o stim la ora actuala ( nu ni s-a spus mai mult ).

– Un om foarte important, in care romanii au fost mare incredere, o sa moara de mana straina.

– Singura noastra salvare o sa fie rugaciunea fierbinte catre bunul Dumnezeu, sa nu incercam sa hulim catre cer ca se va deschide pamantul sub picioarele noastre ( nici aici nu va putem talcui ).

– Tara noastra miroase a hoit si imputiciune, nu miroase a smirina si tamaie.

– Bolovani de piatra slujesc la altarele bisericilor ( din nou nu stim ce inseamna ).

– Undeva in lume o sa ploua cu mult sange ( ori ca este vorba de atentate si bombardate, ori nu realizam noi care este intelesul ).

Cu umilinta in suflete va rugam sa ne iertati daca v-am pricinuit tulburari sufletesti. Bunul Dumnezeu sa fie cu noi toti si ne duca la mantuire. Doamne ajuta si Mantuire !

 
13 comentarii

Scris de pe 19 Noiembrie 2012 în PROFETII

 

ORTODOXIA

Ortodoxia se supune
Poruncilor lui Dumnezeu,
Sinoadelor a toată lumea,
Nu celor de la CMB-eu.*

Ea-i calea cea mântuitoare
-Adusă nouă de Iisus
Prin jertfa de pe Sfânta Cruce-,
Nu-i în reforma din apus.

Că ea nu-şi schimbă după lume,
Nici după timp şi conjunctură
Şi nici sub sabia prigoanei,
Cereasca sa învăţătură.

Că n-a creat ortodoxia
Vre-un dumnezeu închipuit,
Ci Însuşi Dumnezeu ne-a dat-o
Pin Iisus Cel răstignit.

Ortodoxia ne aduce
Dreptatea sfântă şi iubirea
Şi-n tainele sfintei biserici
-Cât va fi lumea-, mântuirea .

Ea nu-i huleşte, nu-i respinge
Pe cei cu ,,traiul’’ reformat,
Dacă primesc în ea botezul
Şi crezul cel adevărat.

Şi nu se luptă ea să-L schimbe
În nici un fel pe Dumnezeu
După cum vor sau cum ne cheamă,
Cei adunaţi în CMB-eu.

Sinoadele a toată lumea
Ce-au hotărât rămâne sfânt
Şi erezia-i erezie,
Oricine-am fi noi pe pământ.

În CMB-eu nu-i nici trăirea
Nici duhul sfinţilor părinţi,
Ci noul dumnezeu al lumii
Care ne vrea sub el uniţi.

C-acolo nu se urmăreşte
Desăvârşirea prin credinţă
Ci planul de globalizare
Şi aggiornarea de credinţă.

Ortodoxia îi sfinţeşte
Pe-aceia care vin smeriţi
Şi se supun legii divine
În duhul sfinţilor părinţi.

La săptămâna rugăciunii
Ne cheamă oare Dumnezeu,
Sau planul mondializării
Supuşilor din CMB-eu ?

*CMB – Consiliul Mondial al Bisericilor

Nicolae Mirean

 
6 comentarii

Scris de pe 16 Noiembrie 2012 în ORTODOXIA

 

Iarta-ma, Doamne…

Iartă-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam să văd și nu am văzut!
-pentru tot ce puteam să aud și nu am auzit!
-pentru tot ce puteam să simt și nu am simțit!
-pentru tot ce aș fi putut să înțeleg și nu am înțeles!
-pentru tot ce puteam să conștientizez și nu am conștientizat!
-pentru iertarea pe care aș fi putut să o dau și nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care aș fi putut să o trăiesc și nu am trăit-o!
-pentru Lumina pe care aș fi putut să o primesc și nu am primit-o!
-pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o!
-pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru slava Ta, Doamne și a Împărăției Tale Divine!

Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Mila și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină!

Îți mulțumesc, Doamne:
-pentru toată frumusețea pe care am văzut-o izvorând din Tine!
-pentru muzica tăcută a Inimii Tale pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
-pentru tot ce am simțit bun și minunat în viața mea!
-pentru tot ce prin harul Tău am înțeles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
-pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
-pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
-pentru viața mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenței!
-pentru iubirea copleșitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun și frumos, aducând cu umilință laudă Împărăției Tale divine!

Pentru tot ce știu și nu știu că am primit, Ție, Doamne, care ești Milostivirea și Iubirea infinită, Îți mulțumesc, dăruindu-Ți inima mea!

Pr. Ilarion Argatu

 
6 comentarii

Scris de pe 16 Noiembrie 2012 în IERTARE, PACATE, RUGĂCIUNE

 

Ce este rugaciunea

A te ruga pentru cineva
înseamnă
a-i îmbrăca sufletul cu carnea ta
a-i încălzi inima cu suflarea ta
a-i hrăni fiinţa cu viaţa ta
a-l vizita în temniţa sa lăuntrică
a-l găzdui peste noapte în inima ta…
A te ruga pentru cineva
înseamnă
a-i oferi lui Dumnezeu trupul
cu care
să-l poată iubi…

 
6 comentarii

Scris de pe 13 Noiembrie 2012 în RUGĂCIUNE

 

E vremea pocaintei

În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare «că de acum vremea s-a scurtat», cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştându-i pe oameni şi lucrându-le de zor dărâmarea în întindere şi adâncime. Astfel, oamenii rătăcesc în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, în care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de bună credinţă, precum că aceea nu-i păcat. Dar fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile oamenilor – care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat – şi ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie şi rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea aceasta:

– Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ.

Drept aceea, ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17,39). Adică să vină la viaţa curată şi la învăţătura drept-măritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte.

Fragment extras din lucrarea Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 2.

 
4 comentarii

Scris de pe 11 Noiembrie 2012 în DESFRÂNARE, PACATE