RSS

Arhivele lunare: august 2020

În timp ce pentru unii oameni eşti nimic, pentru alții eşti totul

109558015_981812622263201_4545743495228594090_n

În timp ce unii calcă peste tine cu cea mai mare uşurință astfel încât să se înalțe ei, alții s-ar jertfi oricând pentru tine să te ştie bine.

În timp ce unii te disprețuiesc, alții te înconjoară numai cu bunătate şi alinturi.

În timp ce unii se roagă pentru tine să fii ocrotit, alții ar sări în sus de bucurie să te ştie în necaz.

În timp ce unii te evită şi te ignoră, alții abia aşteaptă să le ajungi în brațe.

În timp ce unii te privesc cu dispreț, alții îți zâmbesc cu o aşa căldură.

În timp ce unii consideră bunătatea ta ca fiind naivitate, alții ți-o privesc ca pe o virtute.

În timp ce pentru unii oameni eşti nimic, pentru alții eşti totul.

ELENA J.

 
7 comentarii

Scris de pe 18 august 2020 în ELENA J.

 

Presedintele din Ghana demasca planurile pandemiei mondiale

 
2 comentarii

Scris de pe 1 august 2020 în Uncategorized

 

Foametea care va veni, va fi pentru pedepsirea rautatii si a pacatului

Screenshot_2020-08-01-11-03-53-1

Urmează o mare foamete. Sioniştii cu programul lor înaintează spre a-i determina pe oameni să accepte cipul de nevoie. Dumnezeu va încerca credința în acest timp. Cel care va răbda şi va crede nu va deznădăjdui, se va scula dimineață şi va găsi pâinile pe masă dar pentru aceasta trebuie să se afle în căință şi împăcat cu Dumnezeu.

Vor supraviețui numai aceia care vor avea credință. Se zice că foametea va fi mai mare decât cea care a fost. Păcatele oamenilor acum sunt mai grele. La ora actuală este o pace relativă, demonul îi „hrăneşte” bine pe ai lui ca să fie obişnuiți cu mâncarea multă; atunci nici măcar o zi nu vor rezista fără mâncare şi vor muri.

Spunea părintele duhovnic, creştinii când nu vor mai putea rezista, îşi vor face semnul crucii pe stomac şi li se va potoli foamea. Alții cu o frunzuliță se vor sătura. Alții vor face bulgări din pământ însemnându-i cu semnul crucii, din profeția Sf. Matrona. Altora le va da vecinul care va avea, aşa a spus Sf. Paisie Aghioritul.

Se vor face minuni atât de mari pentru creştini cum nu au mai fost până acum. Spre exemplu, mulți sfinți întruchipați vor veni la casele creştinilor aducându-le mâncare şi ei vor şti despre aceasta, vor spune unii altora: „La mine a venit Sf. Gheorghe; la mine Sf. Varvara… Niciun creştin nu va suporta pierdere deoarece va fi atât de protejat încât şi el se va mira de unele lucruri care se vor petrece în chip minunat. Foametea va fi pentru pedepsirea răutății şi a păcatului.

(traducere Mariana Hatzimanoli)

Ἔρχεται μεγάλη πείνα… Ἀποκαλυπτικός, ὅσο ποτέ ἄλλοτε ὁ γέροντας ἀσκητής τοῦ Παγγαίου Ὄρους.

 
2 comentarii

Scris de pe 1 august 2020 în Uncategorized

 

Astazi: nu ai masca, nu poti intra in niciun magazin. Maine: nu te vaccinezi, nu mai ai dreptul la nimic

FB_IMG_1596268683912

Astăzi: nu ai mască? Nu mai poți întra în niciun magazin sau mijloc de transport public…

Mâine: fără card bancar nu mai poți plăti nimic. Banii cash nu o să mai fie acceptați…

Poimâine: nu ești vaccinat? Nu mai ai voie sa călătorești, nu mai poți fi angajat de nicio firmă, sa te miști liber sau să folosești mijloacele de transport public…

În viitorul apropiat: nu ai cip implantat sau nano-cip activat prin satelit? Atunci nu mai ai acces la absolut nimic!

Drepturile tale de om nu mai există….

Totul se mișcă după un plan bine stabilit și oamenii acceptă totul pas cu pas. Pentru că se întâmplă pas cu pas…

 
4 comentarii

Scris de pe 1 august 2020 în Uncategorized

 

Bunicile noastre – icoane vii

Bunica-taranca-fructe-mere-rural-batrana-pensionara-agricol-bio

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă sunt cele de care ne va fi mereu dor. Bunicile, care ne domoleau foamea cu lapte cu tocmagi, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă cu jumări, borș de fasole, cartofi prăjiți, mămăligă cu brânză și smântână… Bunicile, care ne așteptau, în vacanțele de iarnă, cu ceai de pojarniță și pâine cu magiun de prune, în timp ce ele mâncau mămăligă prăjită pe plită, că era post. Bunicile noastre, care nu se plângeau niciodată că nu mai știu ce să gătească.

Mergeau în grădină și-și umpleau pestelca cu fasole, morcovi, pătrunjel, ceapă, un ardei, vreo două roșii, pătrunjel, leuștean. Făceau o ciorbă adevărată, doar din legume, acrită cu borș proaspăt și nimeni nu întreba dacă mâncarea are destulă proteină, căci era bună și noi eram recunoscători că suntem sănătoși și o putem mânca.

Bunicile astea minunate care, de Paști și de Crăciun, frământau colaci și pâini… Aveau ele rețetele lor și, deși nu aveau cântare de bucătărie inteligente, cum avem noi, nu aveau nici roboți deștepți, cozonacii lor erau mereu bine crescuți, cu aluat dulce și umplutură de ținut minte o viață.

Înghit în sec. Bunicile astea ale noastre munceau ziua întreagă și nu-și luau niciodată liber. Doar duminica le era sfântă.

Atunci se așezau pe prispă și își trăgeau sufletul, atunci le veneau rude în vizită, atunci scoteau o garafă de vin rece, din beci, și puneau pe masă o plăcintă cu brânză.

Bunicile astea, multe dintre ele, nu și-au părăsit satul decât, poate, când au mers în vizită la copii, la oraș, sau în vizită la medic.

Femeile astea care ne-au luat cu ele pe dealuri, când mergeau la prășit, ne-au bătut la cap mereu să punem mâna pe carte, să învățăm, să avem o școală, să fim oameni la casele noastre, să nu ajungem la sapă. Care ne pupau pe ambii obraji, apăsat, uneori zgomotos, dar cu drag și cu dor. Și ne strângeau în brațe și uneori aveam impresia că nu vor să ne mai dea drumul.

„Vă iubește mămuca”, ne spuneau, iar noi, ca proștii, habar nu aveam să răspundem cu un „Te iubesc, bunică!”.

Bunicile astea enervante uneori, mai ales când ne puneau să adunăm gândacii de pe frunzele de cartofi din grădină. Și ne mai enervau când ziceau să nu mâncăm toate merele, prunele, perele, caisele înainte de coacere. Și ne mai enervau când ne chemau la masă fix când eram în plin elan cu ”Rațele și vânătorii”, ”Nouă pietre”,”Țțară, țară, vrem ostași” și alte minuni.

Bunicile astea ale noastre, care se purtau frumos cu animalele și le vorbeau, ”că doar și ele sunt suflete”, și de la care am învățat că, fără nicio excepție, și animalele sunt un fel de oameni. Care nu se supărau niciodată că nu le sunam mai des. Care tăiau mămăliga cu ață albă, în semnul crucii, că așa apucaseră de la mamele lor.

Femeile astea bune care, dacă făceau un blid de mâncare, nu-l țineau doar pentru ele, ci împărțeau. Unde mănâncă o gură, mai mănâncă una, zicea mămuca.

Țineau post miercurea și vinerea și nu numai fiindcă așa zicea preotul în biserică, ci fiindcă și stomacul mai are nevoie de câte o pauză, când și când, așa credeau. Mâncau mereu doar la masă și nu ronțăiau aproape niciodată nimic între, așa că nu au avut nevoie de vreo cură de slăbire.

Bunicile astea ale noastre sunt unele dintre cele mai prețuite comori și, dacă ne-am aduce aminte, din când în când, să ne întoarcem la ele și la lecțiile pe care ni le-au dat, tare bine ne-ar mai fi.

Oana Botezatu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 august 2020 în Uncategorized

 

Rasplata nu se cauta, ci va veni singura!

FB_IMG_1596268115268

Răsplata nu se caută, ci va veni singură! Fii zambetul ingerilor!

Să fii cu inima bună, să fii o veselie a tuturor, să fii milostivă.

Milostenia e ceva mult mai frumos, mai mare decât oricare dar şi talent care-ţi aduce satisfacţii văzute aici, adică pe loc.

Să arunci măcar un zâmbet de soră unui sărac, dacă nu ai un ban pentru pâinea lui atât de nesigură.

Pâinea aceasta se numeşte pâinea îngerilor şi deci zâmbetul îngerilor.

Personalitatea duhovnicească înseamnă ca tu să ştii de tine. Să ştii de ce se joacă piesa cu mustrări sau laude în faţa ta, pe seama ta. Să nu vinzi nimic din taină (tine) nici pentru mustrări nici pentru laude. E mai bine să nu fii nimic decât să fii eroul altora.

Ţine-te de înger şi-ţi vezi de treabă!

E bine să cobori cerul în realităţile mărunte în care păşeşti, decât să te consideri uitată pe undeva pe sus.

Dacă alții se consideră, și pe bună dreptate, vulturi, tu, deși poți avea putere și aripi de vultur, să te mulțumești să te arăți o mică ciocârlie veselă, care zboară vertical și cântă de zor, vestind și prevestind zorile.

Nu merge cu gândul după răsplata faptei tale bune.

Răsplata nu se caută, ci va veni singură.

Arhimandrit Arsenie Papacioc

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 august 2020 în Uncategorized

 

Din intelepciunea bunicii

Screenshot_2020-07-27-19-58-48-1

Bunica mea obișnuia să spună că atunci când o femeie se simte tristă, cel mai bine pentru ea e să își împletească părul; în acest mod durerea ar fi prinsă între șuvițele de păr și nu ar putea ajunge în corp.

Apoi adăuga că trebuie sa avem grijă ca tristețea sa nu-ți intre în ochi că ar putea să-ți curgă râuri de lacrimi, apoi ar fi putut ajunge pe buzele tale și te-ar forța să spui lucruri care nu sunt adevărate, care te-ar putea afecta, iar apoi ar putea ajunge în mâinile tale unde ar putea fi și mai rău: să faci pâinea necoaptă sau să afumi mâncarea. Iar astea toate se pot întâmpla pentru că tristeții îi place gustul amar.

Când te simți tristă copila mea, împletește-ți durerea în jur șuvițelor de păr și doar când va începe vântul de nord să sufle și să lovească puternic, abia atunci să-l despletești, să-l lași sa fluture în vânt și să îți risipească toată tristețea strânsă în el.

Părul nostru este o plasă capabilă să prindă totul, este puternic ca rădăcinile stejarului și moale ca spuma mării.

Nu te lăsa copleșită de melancolie, copila mea, chiar dacă inima ta este ruptă sau oasele tale sunt reci de atâta durere.

Nu lăsa tristețea să intre în tine prin părul tău pentru că va curge ca într-o cascadă prin canalele pe care luna le-a trasat în corpul tău și îți va invada fiecare celulă a ființei tale. Împletește-ți tristețea, spunea ea, întotdeauna împletește-ți tristețea….

Și mâine te vei trezi copila mea cu cântecul vrabiei, si vei găsi palid și estompat toată aceasta tristețe între șuvițele rebele ale părului tău….

Paola Klug

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 august 2020 în Uncategorized