RSS

Arhive pe categorii: MIHAI EMINESCU

Eminescu avea preferinte la studiu, iubea lectura, nu insa si scoala

eminescu-desen.jpgAflăm din viața lui Eminescu că el avea preferințe la studiu, iubea lectura, nu însă și școala. Nu-i plăcea să-și învețe lecțiile și de aceea lua note rele. De dragi ce-i erau, uneori, ca să și le pregătească se suia pe casă. În primul rând nu se împăca cu matematicile și de aceea se învoise cu Const. Ștefanovici care a și devenit pofesor de matematici, ca acesta să-i facă temele, iar el să-i spună povești – avea un dar deosebit de a povesti încă din copilărie. Așadar, lectura a rămas pasiunea lui dintâi. De multe ori, își lua un teanc de cărți, câțiva covrigi și dispărea pentru câteva zile, refugiindu-se în codru, lângă izvor unde citea și scria, nemaisimțind nevoia de nimic altceva.

Reclame
 
3 comentarii

Scris de pe 9 august 2019 în MIHAI EMINESCU

 

Astazi se implinesc 130 de ani de la moartea lui Eminescu

descărcare

Tu, Maestre al peniței ce-ai pictat cu litere,
Dând culoare poeziei alegând cuvintele,
Ai cântat Patria Mumă ce-ai iubit-o cu mult dor,
Ai cinstit limba și graiul străvechi al Românilor.

Ai cântat dorul în șoapte și Luceafărul cel blând,
Florile de tei și luna și pe Dumnezeu Cel Sfânt.
Ai cântat codrul și ploaia, susurul izvorului,
Stelelor celor aprinse, ai cântat și plopului.

Ai cântat iubirea-n rime și femeia cu mult dor,
Ai cântat și veșnicia pentru omul muritor.
Acum, tocul tău cel falnic s-a tocit și s-a uscat,
Dar, Maestre, la mormântu-ți, azi, de toate ești cântat.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 iunie 2019 în ELENA J., MIHAI EMINESCU

 

Un adevar mai putin cunoscut despre marele poet Mihai Eminescu

26815300_389944094783393_9147614999669541716_n

Cu durere în suflet trebuie să recunoaştem că tinerii din ziua de azi nu mai pun preţ pe adevăratele valori strămoşeşti, naţionale, creştineşti. Nu mai cunosc ce înseamnă jertfa pentru un ideal, dragostea de adevăr, dragostea de dreptate, de ţară, care nu sunt altceva decât dragostea de Dumnezeu. Înainte, cei mai buni români erau şi cei mai buni creştini. Strămoşii noştri şi-au vărsat sângele şi şi-au jertfit libertatea tocmai pentru ca noi să trăim azi în libertate şi să-L iubim mai mult pe Dumnezeu. Însă, ce-am făcut noi cu această libertate? Am vândut-o pe lucruri de nimic şi ne-am transformat în sclavii propriilor patimi. Iată că înţelegând greşit această libertate, am ajuns să ne deplângem singuri soarta pe care noi înşine ne-am făurit-o. Aceasta este recunoştinţa noastră faţă de jertfa strămoşilor şi martirilor noştri? Cât de scump au trebuit să plătească, iar noi trăim tot în nepăsare şi-n păcate. Numai noi suntem de vină, nu Dumnezeu şi nimeni altcineva. E dureros şi faptul ca prin şcoli nu se prezintă adevărata faţă a lucrurilor, suntem îndoctrinaţi cu fel de fel basme, minciuni, de teorii inutile şi concepţii anticreştine şi de aceea nu se mai cunoaşte adevărul sacru. Chiar şi despre poetul nostru român, Mihai Eminescu, tinerii sunt învăţaţi să creadă că a fost un nebun, însă care este de fapt adevărul?

Corupţii vremii de atunci, împotriva cărora a scris Eminescu, au tăbărât mai la urmă asupra lui şi l-au băgat în spitalul de nebuni de la Socola, din Iaşi. Acolo, un doctor l-a injectat cu o doză puternică, cu un medicament nociv, în urma căruia, la scurt timp i-a venit sfârşitul. Cam aşa se întâmplă cu toţi aceia care au curajul să mărturisească adevărul şi să demaşte minciuna…Preţul adevărului este moartea!

Şi un lucru mai puţin cunoscut am citit într-o carte: „Părintele Arsenie a deplâns viaţa marelui poet Mihai Eminescu, înzestrat de Dumnezeu cu atâta talent. Dacă şi concepţia poetică ar fi unit-o cu concepţia de viaţă creştină, ar fi suferit mai puţin în lumea aceasta şi nu ar fi trecut atâţia ani prin iad, era de părere Părintele Arsenie. Dar prin evlavia pe care a avut-o la Maica Domnului, se mângâia şi uneori se refugia la mănăstire, cu prietenul lui de suflet, scriitorul Ion Creangă, care avea seminarul de teologie de la Mănăstirea Neamţ. Şi totuşi, Eminescu, prin Maica Domnului, a avut parte înainte de moarte de Sfânta Împărtăşanie, după însemnarea care a rămas pe o carte veche de cult. Voi publica în continuare versurile scrise de Mihai Eminescu, închinate Maicii Domnului:

Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor
Din valul ce ne bântuie
Ne apără, ne mântuie!
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Noi, ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Fii scut de izbăvire
Şi zid de mântuire!
Din neguri te arată,
Senină, dulce clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Iată încă o perlă de duh creştin din poeziile marelui Eminescu: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată…” Regretatul preot Constantin Galeriu, care a fost şi întemniţat pentru credinţă, i-a alcătuit marelui Eminescu, din preţuire, un Acatist. Părintele Nicodim Bujor s-a rugat pentru sufletul lui Eminescu şi i s-a arătat marele poet, în chilia lui, şi i-a zis zâmbind: „Acum văd faţa Maicii Domnului în ceruri.” Aceasta pentru că a preamărit-o pe pământ…” (Pr. Arsenie Boca “Mărturia mea” Pr. Petru Vamvulescu)

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 ianuarie 2019 în ELENA J., MIHAI EMINESCU

 

Domnului Eminescu

cfilmulluceafarulproiectatlamuze-1452429755.jpg

Tu, Maestre al peniței
Ce-ai pictat cu litere,
Dând culoare poeziei
Alegând cuvintele…

Ai cântat Patria Mumă
Ce-ai iubit-o cu mult dor,
Ai cinstit limba și graiul
Străvechi al Românilor.

Ai cântat dorul în șoapte
Și Luceafărul cel blând,
Florile de tei și luna
Și pe Dumnezeu Cel Sfânt.

Ai cântat codrul și ploaia,
Susurul izvorului,
Stelelor celor aprinse,
Ai cântat și plopului.

Ai cântat iubirea-n rime
Și femeia cu mult dor,
Ai cântat și veșnicia
Pentru omul muritor.

Acum, tocul tău cel falnic
S-a tocit și s-a uscat,
Dar, Maestre, la mormântu-ți
Azi, de toate ești cântat.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 ianuarie 2019 în ELENA J., MIHAI EMINESCU

 

Omagiu lui Eminescu

35188948_1655094521254354_3747839697154473984_n.jpg

Tu, Maestre al peniței ce-ai pictat cu litere,
Dând culoare poeziei alegând cuvintele,
Ai cântat Patria Mumă ce-ai iubit-o cu mult dor,
Ai cinstit limba și graiul străvechi al Românilor.

Ai cântat dorul în șoapte și Luceafărul cel blând,
Florile de tei și luna și pe Dumnezeu Cel Sfânt.
Ai cântat codrul și ploaia, susurul izvorului,
Stelelor celor aprinse, ai cântat și plopului.

Ai cântat iubirea-n rime și femeia cu mult dor,
Ai cântat și veșnicia pentru omul muritor.
Acum, tocul tău cel falnic s-a tocit și s-a uscat,
Dar, Maestre, la mormântu-ți, azi, de toate ești cântat.

ELENA J.

129 de ani de la moartea lui Eminescu

 
Un comentariu

Scris de pe 14 iunie 2018 în ELENA J., MIHAI EMINESCU

 

Un adevar mai putin cunoscut despre marele poet Mihai Eminescu

26815300_389944094783393_9147614999669541716_nCu durere în suflet trebuie să recunoaştem că tinerii din ziua de azi nu mai pun preţ pe adevăratele valori strămoşeşti, naţionale, creştineşti. Nu mai cunosc ce înseamnă jertfa pentru un ideal, dragostea de adevăr, dragostea de dreptate, de ţară, care nu sunt altceva decât dragostea de Dumnezeu. Înainte, cei mai buni români erau şi cei mai buni creştini. Strămoşii noştri şi-au vărsat sângele şi şi-au jertfit libertatea tocmai pentru ca noi să trăim azi în libertate şi să-L iubim mai mult pe Dumnezeu. Însă, ce-am făcut noi cu această libertate? Am vândut-o pe lucruri de nimic şi ne-am transformat în sclavii propriilor patimi. 

Iată că înţelegând greşit această libertate, am ajuns să ne deplângem singuri soarta pe care noi înşine ne-am făurit-o. Aceasta este recunoştinţa noastră faţă de jertfa strămoşilor şi martirilor noştri? Cât de scump au trebuit să plătească, iar noi trăim tot în nepăsare şi-n păcate. Numai noi suntem de vină, nu Dumnezeu şi nimeni altcineva. E dureros şi faptul ca prin şcoli nu se prezintă adevărata faţă a lucrurilor, suntem îndoctrinaţi cu fel de fel basme, minciuni, de teorii inutile şi concepţii anticreştine şi de aceea nu se mai cunoaşte adevărul sacru. Chiar şi despre poetul nostru român, Mihai Eminescu, tinerii sunt învăţaţi să creadă că a fost un nebun, însă care este de fapt adevărul?

Corupţii vremii de atunci, împotriva cărora a scris Eminescu, au tăbărât mai la urmă asupra lui şi l-au băgat în spitalul de nebuni de la Socola, din Iaşi. Acolo, un doctor l-a injectat cu o doză puternică, cu un medicament nociv, în urma căruia, la scurt timp i-a venit sfârşitul. Cam aşa se întâmplă cu toţi aceia care au curajul să mărturisească adevărul şi să demaşte minciuna…Preţul adevărului este moartea!

Şi un lucru mai puţin cunoscut am citit într-o carte: Părintele Arsenie a deplâns viaţa marelui poet Mihai Eminescu, înzestrat de Dumnezeu cu atâta talent. Dacă şi concepţia poetică ar fi unit-o cu concepţia de viaţă creştină, ar fi suferit mai puţin în lumea aceasta şi nu ar fi trecut atâţia ani prin iad, era de părere Părintele Arsenie. Dar prin evlavia pe care a avut-o la Maica Domnului, se mângâia şi uneori se refugia la mănăstire, cu prietenul lui de suflet, scriitorul Ion Creangă, care avea seminarul de teologie de la Mănăstirea Neamţ. Şi totuşi, Eminescu, prin Maica Domnului, a avut parte înainte de moarte de Sfânta Împărtăşanie, după însemnarea care a rămas pe o carte veche de cult. Voi publica în continuare versurile scrise de Mihai Eminescu, închinate Maicii Domnului:

Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor
Din valul ce ne bântuie
Ne apără, ne mântuie!
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Noi, ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Fii scut de izbăvire
Şi zid de mântuire!
Din neguri te arată,
Senină, dulce clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară, Marie.

Iată încă o perlă de duh creştin din poeziile marelui Eminescu: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată…” Regretatul preot Constantin Galeriu, care a fost şi întemniţat pentru credinţă, i-a alcătuit marelui Eminescu, din preţuire, un Acatist. Părintele Nicodim Bujor s-a rugat pentru sufletul lui Eminescu şi i s-a arătat marele poet, în chilia lui, şi i-a zis zâmbind: „Acum văd faţa Maicii Domnului în ceruri.” Aceasta pentru că a preamărit-o pe pământ… (Pr. Arsenie Boca “Mărturia mea” Pr. Petru Vamvulescu)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 ianuarie 2018 în MAICA DOMNULUI, MIHAI EMINESCU

 

Domnului Eminescu

cfilmulluceafarulproiectatlamuze-1452429755

Tu, Maestre al peniței
Ce-ai pictat cu litere,
Dând culoare poeziei
Alegând cuvintele…

Ai cântat Patria Mumă
Ce-ai iubit-o cu mult dor,
Ai cinstit limba și graiul
Străvechi al Românilor.

Ai cântat dorul în șoapte
Și Luceafărul cel blând,
Florile de tei și luna
Și pe Dumnezeu Cel Sfânt.

Ai cântat codrul și ploaia,
Susurul izvorului,
Stelelor celor aprinse,
Ai cântat și plopului.

Ai cântat iubirea-n rime
Și femeia cu mult dor,
Ai cântat și veșnicia
Pentru omul muritor.

Acum, tocul tău cel falnic
S-a tocit și s-a uscat,
Dar, Maestre, la mormântu-ți
Azi, de toate ești cântat.

ELENA J.

 
Un comentariu

Scris de pe 14 ianuarie 2018 în ELENA J., MIHAI EMINESCU