RSS

Arhive pe categorii: IUBIREA

Te iubim, Doamne!

kl (3)Te iubim, Doamne, pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi. Te iubim pentru că ne-ai dat viață când puteam să nu existăm. Te iubim pentru sănătatea pe care ne-ai dat-o în dar așa cum este ea. Te iubim pentru că nu trebuie să murim de foame și avem mai mult decât ne trebuie, cei mai mulți. Ne ierți când greșim și ai milă de slăbiciunile noastre, iată de ce Te iubim. Te iubim că ești alături de noi când ceilalți ne părăsesc iar când suntem singuri ne aduci aminte că ești acolo. Te iubim pentru că ne asculți rugăciunile și le împlinești când știi Tu că e bine nu când vrem noi. Te iubim că ne îndrepți ca să nu pierim odată cu lumea. Ne-ai pregătit un cer și o Împărăție în care să fim cu Tine. Te iubim pentru că Te îngrijești de fiecare lacrimă. Te iubim că ne-ai dat familii în care să ne bucurăm și de care avem grijă. Ne-ai așezat într-o țară bună, cu oameni cărora le pasă încă, Te iubim. Ești un Dumnezeu mare, frumos și suntem entuziasmați de Tine. Îți datorăm atât de multe încât dacă ne gândim atent rămânem înmărmuriți. Te iubim iubindu-i și pe ceilalți…

Alexandru F.

 

Dragostea presupune si ingaduinta

friganea-arsă-680x367Atunci când eram copil, îmi amintesc că mamei mele îi plăcea să gătească pentru mine și tatăl meu.  Într-o seară, pe când mama mea s-a întors de la o treabă obositoare, în vremea cinei a pus înaintea tatălui meu o farfurie o felie de pâine cu marmeladă și o friganea arsă. Eu așteptam ca tatăl meu să-i facă observație pentru acea friganea arsă. Acela însă a luat-o în mâini și în timp ce o mânca, m-a întrebat cum a fost ziua mea la școală. Nu-mi amintesc ce i-am răspuns în acea seară, dar îmi amintesc să am auzit-o pe mama cerându-și iertare de la tatăl meu pentru friganeaua arsă. Însă ceea ce nu voi uita niciodată a fost răspunsul lui:

– Draga mea, îmi plac mult când sunt arse!

Mai târziu, tot în acea seară, am mers să-l sărut pe tatăl meu pentru a merge la culcare și l-am întrebat dacă într-adevăr i-a plăcut atât de mult acea friganea arsă. Atunci el m-a cuprins în brațe și mi-a spus:

– Fiul meu, mama ta a avut o zi foarte grea la serviciu și era foarte obosită. Și în afară de aceasta, o friganea arsă nu a vătămat pe nimeni. Însă cuvintele aspre au amărât pe mulți.

Știți, viața este plină de lucruri nedesăvârșite și de oameni nedesăvârșiți. Nu sunt cel mai bun în ceva și uit zilele de naștere și sărbătorile, așa cum fac toți ceilalți. Însă ceea ce am învățat în acești ani este să fiu îngăduitor față de greșelile celorlalți și să apreciez felul lor diferit de a fi.

Este una dintre cele mai însemnate chei pentru crearea unei relații sănătoase și de lungă durată. Viața este prea scurtă, pentru a face ceva de care să ne căim mai târziu. De aceea iubiți-i pe oamenii din jurul vostru și arătați milostivire față de cei care nu o fac. Bucurați-vă de Viață! E păcat să o ratați…

marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 Mai 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Sa iubesti nu e simplu, dar merita!

Să iubești nu e simplu, dar e nobil și frumos. Iubirea nu e doar un gest de Crăciun, de zi de naștere sau de un eveniment special. Dragostea e vorba de fiecare zi, gândul frumos pe care nu-l știe nimeni, o surpriză dar și un sprijin la nevoie. Să iubești înseamnă disponibilitate. Adică și atunci când e ceva important pentru tine să fii gata să renunți pentru că e mai important pentru celălalt. Dragostea mai înseamnă să asculți, să înțelegi, să acționezi.Când iubești, nu urli, nu ameninți, nu manipulezi, nu ascunzi și nu minți. Iubirea înseamnă prietenie și nu e o obsesie. Ea fericește nu omoară psihic o persoană.

Dragostea nu înseamnă lucruri materiale. Oricât de tentant ar fi, nu poți iubi pe cineva pentru ce are ci pentru ce este. Iubirea materialistă nu este dragoste. Iubirea nu este indiferență. N-are cum să nu îți pese afară doar dacă nu iubești. Dragostea o poți scrie tu cu viața ta în fiecare zi. Tu îți poți face din familie un colț de rai sau tu îi poți pune cruce iubirii pentru totdeauna. Nu da vina pe alții. Dragostea se sacrifică, face tot ce poate. Tu faci tot ce poți? Să iubești nu e simplu, dar merită.

Alexandru F.

 
Un comentariu

Scris de pe 3 Mai 2017 în IUBIREA

 

Calitatea omului o descoperi din felul cum iubeste

iubire jertfaAdevărata dragoste înseamnă sacrificiu. Să  jertfești din timpul tău, din confortul tău, să jertfești din tine până te jertfești pe tine. Altfel, dacă dragostea nu presupune jertfă, nu se poate numi dragoste.

Dacă omul iubește condiționat, dacă iubește numai pe cei ce-l iubesc, dacă iubește numai pe timp de pace și fericire, dacă dragostea trebuie păzită, dacă face declarații numai în față, dar în lipsa persoanei dovedește contrariul, dacă iubește numai prin cuvinte, dar nu o și arată prin fapte, dacă așteaptă să fie văzut, lăudat, răsplătit, dacă nu caută la inimă, ci numai la trup, dacă dăruiește apoi regretă sau reproșează… aceste metode superficiale de a dovedi dragostea nu reprezintă nicidecum iubire adevărată.

Pe când, dacă omul iubește necondiționat, dezinteresat, dacă dăruiește cu lacrimi în ochi și nu așteaptă să primească înapoi, dacă simte bucurie mai mare atunci când dăruiește decât atunci când primește, dacă dăruiește chiar și atunci când el este în nevoie, dacă se pune pe sine pe locul doi, dacă are milă chiar și față de animalele aflate în suferință, dacă sacrifică din lucrurile sale salvându-le pe ale celuilalt, dacă jertfește din timpul său, din bunăstarea și sănătatea sa – se poate vorbi de o dragoste curată, adevărată, care nu are nevoie de multe cuvinte pentru a fi dovedită fiindcă este evidentă din fapte.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Aprilie 2017 în ELENA J., IUBIREA

 

Iubirea e criteriu de judecata

Porunca iubirii e porunca cea mai mare, de aceea insistă Mântuitorul. Deci e o întrebare justificată; să ne-o punem toţi: „Iubesc sau nu iubesc?”, că e poruncă, dragă! Să nu credeţi că Mântuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Şi noi avem privilegiul că suntem creştini. Şi atunci sigur că nu o să-l urmăm pe Tutankhamon sau pe Budha. Noi Îl urmăm pe Hristos. Băgaţi de seamă, iubirea e criteriu de Judecată!

Pr. Arsenie Papacioc, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Martie 2017 în IUBIREA

 

Despre iertare si iubirea de aproapele – Pr. Proclu

„Să ierți și să iubești pe toată lumea și să te rogi pentru toți!”.
„Dacă ai milă de aproapele şi Domnul te va milui”.
„În măsura în care iertăm aproapelui, în acea măsură ne iartă și Dumnezeu”.
„Să folosim mila pentru aproapele și asprimea pentru noi”.
„Ai grijă să nu ai nimic cu nimeni și roagă-te pentru toți”.
„Iertarea aproapelui pe care nu-l suporți aduce pace și bucurii duhovnicești”.
„Dacă eu vreau să mă nevoiesc și nu iert pe aproapele, nimic n-am făcut”.
„Dacă vrei să te răzbuni pe cineva, să te răzbuni cu lacrimi”.
„Nu te grăbi să judeci, nu purta grija altuia ce face, poartă de grija ta”.
„În viață, cea mai importantă clipă este clipa în care ai învățat să ierți”.
„Este mai mare dragostea decât rugăciunea. Dacă am dragoste, crește rugăciunea”.

Revista Atitudini

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Martie 2017 în IERTARE, IUBIREA

 

Oare iubesc destul?

Am fost foarte impresionat de răspunsul unui copil de la casa de copii care a fost întrebat „Cine te iubeşte pe tine?” Şi a zis: „Nu mă iubeşte nimeni”. Dacă pe noi ne iubesc alţii şi noi iubim pe alţii, suntem gata să-i iubim şi pe aceia pe care nu-i iubeşte nimeni sau pe cei care, dacă i-am întreba „Cine te iubeşte?”, am afla că nu-i iubeşte nimeni? Cuprindem noi în iubirea noastră pe oamenii de lângă noi, pe cei care au trebuinţă de iubirea noastră?

Noi ne întrebăm mereu: Oare postesc destul? Oare mă rog destul? Oare n-ar mai trebui să adaug ceva metanii? Oare îmi primeşte Dumnezeu ostenelile? Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr? Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.

Cea mai mare şi cea dintâi poruncă după iubirea faţă de Dumnezeu este iubirea faţă de aproapele. Cât ne gândim la aceasta, cât ne silim să realizăm ceea ce încă n-am realizat? Şi poate că de aceea este important să zicem mereu: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, pe mine care nu iubesc, pe mine care nu mă interesez, pe mine care nu caut binele altora, pe mine care sunt nepăsător faţă de alţii.

Arhim. Teofil Părăian, manastireasuruceni.ro

 
Un comentariu

Scris de pe 8 Martie 2017 în IUBIREA