RSS

Arhive pe categorii: IUBIREA

Dragostea cu durere

Candva am mers sa vizitez pentru prima oara un orfelinat impreuna cu mai multe persoane. Copiii simteau starea launtrica a fiecaruia dintre noi. „Domnul cutare este doar in trecere, domnul cutare a venit la noi ca sa nu stea degeaba, domnul cutare ne iubeste cu adevarat”. Vedeti cum dragostea vesteste launtric? Dragostea anuleaza distantele – Gheronda, cum comunica oamenii duhovnicesti de departe? – Scriu vreo scrisoare, fie prin telegraf, fie prin semnale morse. – Cum adica? – Pentru ca sa existe comunicare duhovniceasca intre oameni, trebuie ca ei sa lucreze pe aceeasi frecventa. Acest lucru nu pot sa-l prinda oamenii de stiinta. Iti amintesti de acea intamplare pe care o povestesc in Parintii aghiroti (Cuv. Paisie Aghioritul, Parinti aghioriti – Flori din Gradina Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2004, p. 9-10) ? Intr-o zi un monah urma sa mearga in vizita la un parinte din Kapsala si se gandea: „Ce sa-i duc oare de binecuvantare?”. A facut rost, asadar, de doi pesti si i-a curatat ca sa ii duca. Intre timp, celalalt primise instiintare de la Dumnezeu despre vizita lui si se gandea: „Acum ca va venim cu ce sa-l omenesc?”. Si, pe cand fratele curata pestele, a venit deodata un corb, i-a laut un peste si l-a dus la celalalt calugar din Kapsala, care se afla la o distanta de cinci ore si jumatate de mers. Intelegeti? Unul se gandea cum sa-l odihneasca pe celalalt si atunci corbul a facut pe intermediarul. Cand omul are Dragostea, pe Hristos, chiar si mut sa fie, se poate intelege cu milioane de oameni, de orice neam si varsta, caci fiecare varsta isi are limba ei. Pune doi oameni care nu au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca. Pune si alti doi care au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca nici ei. Cum se vor simti unii, si cum se vor simti ceilalti? Nici primii sa nu vorbeasca, nici ceilalti. Insa acestia din urma vor vorbi cu „tacerea”, fiindca va exista comunicare intre ei. Dimpotriva, ceilalti nu vor putea comunica, fiindca intre ei va exista „izolatie”. Cand nu exista dragoste, se poate ca doi oameni sa se afle aproape unul de celalalt, dar totusi sa fie departati.

Pr. Paisie Aghioritul

 

A sta langa femeia iubita este o arta

sot_si_sotie_0-590x412Nichita Stănescu spunea că „soldatul și artistul n-au viata personala”. E un foc care te arde, o patimă. Dar eu niciodată n-am fost egoist sa înlătur femeia de lângă mine, dimpotrivă, am atras-o spre mine, dar aici poate sa fie norocul sau ghinionul unui artist. Că poate găsi o femeie cum era soția lui Cézanne, care numai ea avea răbdare să-i pozeze, pentru că el picta atât de greu și-atât de mult, că-i fugeau toate modelele. Ea invita oameni la masă, sa spună cât e de genial, el nefiind recunoscut de critica vremii. Ea nu era un factor de decizie critic, dar îl iubea atât de mult, încât femeia devenea altar.

Când un artist are o asemenea șansă, feminitatea trăiește în registrul tainei, al unei maternități prelungite. Când nu are aceasta șansă și fiecare trage numai pentru el, apar frustrări, apar gelozii. Gelozia patologica este un lucru care omoară, care distruge, unul îl suspectează pe celălalt de lucruri la care nici măcar nu s-a gândit. Aceasta prea mare grijă de tine și negrijă față de ea sau de el duce la ceea ce se întâmplă acum. Nu pot sa generalizez, pentru ca oamenii sunt oameni, fiecare cu ale lui, dar, în ceea ce mă privește, știu că niciodată nu am pus arta mai presus de dragostea mea și poate că din cauza asta am avut de pătimit.

A sta lângă femeia iubită e o artă. Într-un fel, lucrul acesta face parte din afinitate. Știi cum se zice, „distanta pentru dragoste este ca vântul pentru foc. Dacă dragostea e mare, o întețește. Dacă nu, o stinge”. În clipa în care incep discuțiile, lucrurile nu mai sunt bune. Discuția, falsa terapie prin discuție e doar o amânare a sentinței. Psihologia este numai o înțelegere reductiva a omului. Ceea ce este frumos este spovedania în fața unui părinte duhovnic, spovedania în fața iubitei tale și reciproc. E o artă, un miracol și un risc pe care ți-l asumi.”

Dan Puric, webcultura.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Pe cine iubesc oamenii

AristotelPrieten este cel care se bucură de bunurile și reușitele cuiva și care suferă de pe urma suferințelor lui. Sunt prieteni cei care socotesc drept bune și rele aceleași lucruri și care sunt prieteni, respectiv dușmani ai acelorași oameni. Cel care nutrește pentru altul acele lucruri care le nutrește pentru sine îi este în mod evident prieten. Oamenii îi iubesc pe cei drepți, muncitori, curajoși și generoși. Pe cei care nu trăiesc de pe urma altora, ci din munca lor, cei care trăiesc din munca pământului, mai ales cei care muncesc cu propriile lor mâini. Și pe cei cumpătați fiindcă nu sunt nedrepți. Și pe cei care nu se ocupă cu treburile publice, din același motiv.

Oamenii îi iubesc pe cei care nu sunt iubitori de victorie și nici amatori de ceartă, căci toți oamenii de acest fel sunt combativi, iar cei care combat, par să nutrească dorințe contrarii alor noastre. Oamenii îi iubesc pe cei care sunt îngrijiți ca aspect, ca îmbrăcăminte, ca fel de viață în întregime. Și pe cei care nu sunt critici ai greșelilor oamenilor, pe cei care nu sunt ranchiunoși, defăimători și care nu vor să știe nici defectele vecinilor, nici pe ale noastre – căci astfel acționează un om virtuos. Și pe cei care sunt asemănători nouă și care au aceleași ocupații și care doresc aceleași lucruri. Și pe cei care își iubesc prietenii absenți în aceeași măsură ca și pe cei prezenți și pe cei care nu își abandonează prietenii la nevoie. Oamenii îi iubesc pe cei virtuoși mai cu seamă pe cei buni în a iubi. Pe cei care nu se prefac în fața noastră, mai ales pe cei care au încredere în noi și ne spun chiar propriile lor slăbiciuni.

ARISTOTEL

 
8 comentarii

Scris de pe 11 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA, SFATURI

 

Te iubim, Doamne!

kl (3)Te iubim, Doamne, pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi. Te iubim pentru că ne-ai dat viață când puteam să nu existăm. Te iubim pentru sănătatea pe care ne-ai dat-o în dar așa cum este ea. Te iubim pentru că nu trebuie să murim de foame și avem mai mult decât ne trebuie, cei mai mulți. Ne ierți când greșim și ai milă de slăbiciunile noastre, iată de ce Te iubim. Te iubim că ești alături de noi când ceilalți ne părăsesc iar când suntem singuri ne aduci aminte că ești acolo. Te iubim pentru că ne asculți rugăciunile și le împlinești când știi Tu că e bine nu când vrem noi. Te iubim că ne îndrepți ca să nu pierim odată cu lumea. Ne-ai pregătit un cer și o Împărăție în care să fim cu Tine. Te iubim pentru că Te îngrijești de fiecare lacrimă. Te iubim că ne-ai dat familii în care să ne bucurăm și de care avem grijă. Ne-ai așezat într-o țară bună, cu oameni cărora le pasă încă, Te iubim. Ești un Dumnezeu mare, frumos și suntem entuziasmați de Tine. Îți datorăm atât de multe încât dacă ne gândim atent rămânem înmărmuriți. Te iubim iubindu-i și pe ceilalți…

Alexandru F.

 

Dragostea presupune si ingaduinta

friganea-arsă-680x367Atunci când eram copil, îmi amintesc că mamei mele îi plăcea să gătească pentru mine și tatăl meu.  Într-o seară, pe când mama mea s-a întors de la o treabă obositoare, în vremea cinei a pus înaintea tatălui meu o farfurie o felie de pâine cu marmeladă și o friganea arsă. Eu așteptam ca tatăl meu să-i facă observație pentru acea friganea arsă. Acela însă a luat-o în mâini și în timp ce o mânca, m-a întrebat cum a fost ziua mea la școală. Nu-mi amintesc ce i-am răspuns în acea seară, dar îmi amintesc să am auzit-o pe mama cerându-și iertare de la tatăl meu pentru friganeaua arsă. Însă ceea ce nu voi uita niciodată a fost răspunsul lui:

– Draga mea, îmi plac mult când sunt arse!

Mai târziu, tot în acea seară, am mers să-l sărut pe tatăl meu pentru a merge la culcare și l-am întrebat dacă într-adevăr i-a plăcut atât de mult acea friganea arsă. Atunci el m-a cuprins în brațe și mi-a spus:

– Fiul meu, mama ta a avut o zi foarte grea la serviciu și era foarte obosită. Și în afară de aceasta, o friganea arsă nu a vătămat pe nimeni. Însă cuvintele aspre au amărât pe mulți.

Știți, viața este plină de lucruri nedesăvârșite și de oameni nedesăvârșiți. Nu sunt cel mai bun în ceva și uit zilele de naștere și sărbătorile, așa cum fac toți ceilalți. Însă ceea ce am învățat în acești ani este să fiu îngăduitor față de greșelile celorlalți și să apreciez felul lor diferit de a fi.

Este una dintre cele mai însemnate chei pentru crearea unei relații sănătoase și de lungă durată. Viața este prea scurtă, pentru a face ceva de care să ne căim mai târziu. De aceea iubiți-i pe oamenii din jurul vostru și arătați milostivire față de cei care nu o fac. Bucurați-vă de Viață! E păcat să o ratați…

marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 Mai 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Sa iubesti nu e simplu, dar merita!

Să iubești nu e simplu, dar e nobil și frumos. Iubirea nu e doar un gest de Crăciun, de zi de naștere sau de un eveniment special. Dragostea e vorba de fiecare zi, gândul frumos pe care nu-l știe nimeni, o surpriză dar și un sprijin la nevoie. Să iubești înseamnă disponibilitate. Adică și atunci când e ceva important pentru tine să fii gata să renunți pentru că e mai important pentru celălalt. Dragostea mai înseamnă să asculți, să înțelegi, să acționezi.Când iubești, nu urli, nu ameninți, nu manipulezi, nu ascunzi și nu minți. Iubirea înseamnă prietenie și nu e o obsesie. Ea fericește nu omoară psihic o persoană.

Dragostea nu înseamnă lucruri materiale. Oricât de tentant ar fi, nu poți iubi pe cineva pentru ce are ci pentru ce este. Iubirea materialistă nu este dragoste. Iubirea nu este indiferență. N-are cum să nu îți pese afară doar dacă nu iubești. Dragostea o poți scrie tu cu viața ta în fiecare zi. Tu îți poți face din familie un colț de rai sau tu îi poți pune cruce iubirii pentru totdeauna. Nu da vina pe alții. Dragostea se sacrifică, face tot ce poate. Tu faci tot ce poți? Să iubești nu e simplu, dar merită.

Alexandru F.

 
Un comentariu

Scris de pe 3 Mai 2017 în IUBIREA

 

Calitatea omului o descoperi din felul cum iubeste

iubire jertfaAdevărata dragoste înseamnă sacrificiu. Să  jertfești din timpul tău, din confortul tău, să jertfești din tine până te jertfești pe tine. Altfel, dacă dragostea nu presupune jertfă, nu se poate numi dragoste.

Dacă omul iubește condiționat, dacă iubește numai pe cei ce-l iubesc, dacă iubește numai pe timp de pace și fericire, dacă dragostea trebuie păzită, dacă face declarații numai în față, dar în lipsa persoanei dovedește contrariul, dacă iubește numai prin cuvinte, dar nu o și arată prin fapte, dacă așteaptă să fie văzut, lăudat, răsplătit, dacă nu caută la inimă, ci numai la trup, dacă dăruiește apoi regretă sau reproșează… aceste metode superficiale de a dovedi dragostea nu reprezintă nicidecum iubire adevărată.

Pe când, dacă omul iubește necondiționat, dezinteresat, dacă dăruiește cu lacrimi în ochi și nu așteaptă să primească înapoi, dacă simte bucurie mai mare atunci când dăruiește decât atunci când primește, dacă dăruiește chiar și atunci când el este în nevoie, dacă se pune pe sine pe locul doi, dacă are milă chiar și față de animalele aflate în suferință, dacă sacrifică din lucrurile sale salvându-le pe ale celuilalt, dacă jertfește din timpul său, din bunăstarea și sănătatea sa – se poate vorbi de o dragoste curată, adevărată, care nu are nevoie de multe cuvinte pentru a fi dovedită fiindcă este evidentă din fapte.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 Aprilie 2017 în ELENA J., IUBIREA