RSS

Arhive pe categorii: IUBIREA

Putine lacrimi, multa bucurie

hrisostom-filipescu-750x335Toată lumea râvnește la fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poți să ai curcubeu fără strop de ploaie. Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou.

Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce menit să fie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credință în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viața te poate surprinde oricând. Într-o clipă se termină totul și te trezești că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare.

În bucuria iubirii nu avem nevoie de măști. Este singurul loc curat și pur care nu are nevoie de interpretări, de roluri, de scenarii. Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o continuă lecție a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau restanțe la iubire.

Dacă oamenii și-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieții. Dacă iubești, ierți nu doar din vârful buzelor! Iubirea te iubește așa cum ești, căci în iubire eu sunt tu și tu ești eu. Vocația ființelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit. A fi în iubire înseamnă a fi și a locui în Dumnezeu.

Ieromonah Hrisostom Filipescu

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 16 Octombrie 2017 în IUBIREA

 

De ce nu ma iubeste cel pe care il iubesc eu

mintitDe ce nu mă iubeşte cel pe care îl iubesc eu?”. De ce? Pentru că nimeni nu răspunde la o pretenţie. Dacă pretinzi cuiva să te iubească pentru că tu îl iubeşti, e un abuz şi omul se apără cum poate. Iubirea nu se pretinde, ci se dăru­ieşte. Iar ceea ce ai numit adineauri iubire poate fi doar o pretenţie de a ţi se răspunde la dorinţele tale. Sun­tem cu toţii bolnavi de nevoia de iubire, dar nu ştim ce înseamnă iubire. Vom învăţa-o numai în clipa în care vom învăţa să respectăm creaţia lui Dumnezeu, să vedem pre­zenţa lui Dumnezeu în toate făpturile, să vedem în cel din faţa noastră taina lui Dumnezeu. Până nu vom vedea că acolo e o taină, o minune, nu avem cum să iubim.

De obicei, când doi tineri, doi copii sau doi adolescenţi se întâlnesc, aşteaptă să-şi împlinească toate frustrările pe care le-au avut: mama nu m-a înţeles, tata nu m-a iubit… Fiecare aşteaptă să i se răspundă la aşteptările lui. Aproape că nu-l vede pe celălalt. Proiectează pe el toate nevoile pe care le are şi asta aduce foarte multă sufe­rinţă.

Iubirea înseamnă, când te simţi atras de cineva, când îţi place cineva, să-L priveşti pe Dumnezeu prin acea icoană. Fiecare om este o icoană. Ce frumos se vede Dumnezeu prin tine!

Maica Siluana Vlad, doxologia.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 Septembrie 2017 în IUBIREA

 

Dragostea cu durere

Candva am mers sa vizitez pentru prima oara un orfelinat impreuna cu mai multe persoane. Copiii simteau starea launtrica a fiecaruia dintre noi. „Domnul cutare este doar in trecere, domnul cutare a venit la noi ca sa nu stea degeaba, domnul cutare ne iubeste cu adevarat”. Vedeti cum dragostea vesteste launtric? Dragostea anuleaza distantele – Gheronda, cum comunica oamenii duhovnicesti de departe? – Scriu vreo scrisoare, fie prin telegraf, fie prin semnale morse. – Cum adica? – Pentru ca sa existe comunicare duhovniceasca intre oameni, trebuie ca ei sa lucreze pe aceeasi frecventa. Acest lucru nu pot sa-l prinda oamenii de stiinta. Iti amintesti de acea intamplare pe care o povestesc in Parintii aghiroti (Cuv. Paisie Aghioritul, Parinti aghioriti – Flori din Gradina Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2004, p. 9-10) ? Intr-o zi un monah urma sa mearga in vizita la un parinte din Kapsala si se gandea: „Ce sa-i duc oare de binecuvantare?”. A facut rost, asadar, de doi pesti si i-a curatat ca sa ii duca. Intre timp, celalalt primise instiintare de la Dumnezeu despre vizita lui si se gandea: „Acum ca va venim cu ce sa-l omenesc?”. Si, pe cand fratele curata pestele, a venit deodata un corb, i-a laut un peste si l-a dus la celalalt calugar din Kapsala, care se afla la o distanta de cinci ore si jumatate de mers. Intelegeti? Unul se gandea cum sa-l odihneasca pe celalalt si atunci corbul a facut pe intermediarul. Cand omul are Dragostea, pe Hristos, chiar si mut sa fie, se poate intelege cu milioane de oameni, de orice neam si varsta, caci fiecare varsta isi are limba ei. Pune doi oameni care nu au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca. Pune si alti doi care au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbeasca nici ei. Cum se vor simti unii, si cum se vor simti ceilalti? Nici primii sa nu vorbeasca, nici ceilalti. Insa acestia din urma vor vorbi cu „tacerea”, fiindca va exista comunicare intre ei. Dimpotriva, ceilalti nu vor putea comunica, fiindca intre ei va exista „izolatie”. Cand nu exista dragoste, se poate ca doi oameni sa se afle aproape unul de celalalt, dar totusi sa fie departati.

Pr. Paisie Aghioritul

 

A sta langa femeia iubita este o arta

sot_si_sotie_0-590x412Nichita Stănescu spunea că „soldatul și artistul n-au viata personala”. E un foc care te arde, o patimă. Dar eu niciodată n-am fost egoist sa înlătur femeia de lângă mine, dimpotrivă, am atras-o spre mine, dar aici poate sa fie norocul sau ghinionul unui artist. Că poate găsi o femeie cum era soția lui Cézanne, care numai ea avea răbdare să-i pozeze, pentru că el picta atât de greu și-atât de mult, că-i fugeau toate modelele. Ea invita oameni la masă, sa spună cât e de genial, el nefiind recunoscut de critica vremii. Ea nu era un factor de decizie critic, dar îl iubea atât de mult, încât femeia devenea altar.

Când un artist are o asemenea șansă, feminitatea trăiește în registrul tainei, al unei maternități prelungite. Când nu are aceasta șansă și fiecare trage numai pentru el, apar frustrări, apar gelozii. Gelozia patologica este un lucru care omoară, care distruge, unul îl suspectează pe celălalt de lucruri la care nici măcar nu s-a gândit. Aceasta prea mare grijă de tine și negrijă față de ea sau de el duce la ceea ce se întâmplă acum. Nu pot sa generalizez, pentru ca oamenii sunt oameni, fiecare cu ale lui, dar, în ceea ce mă privește, știu că niciodată nu am pus arta mai presus de dragostea mea și poate că din cauza asta am avut de pătimit.

A sta lângă femeia iubită e o artă. Într-un fel, lucrul acesta face parte din afinitate. Știi cum se zice, „distanta pentru dragoste este ca vântul pentru foc. Dacă dragostea e mare, o întețește. Dacă nu, o stinge”. În clipa în care incep discuțiile, lucrurile nu mai sunt bune. Discuția, falsa terapie prin discuție e doar o amânare a sentinței. Psihologia este numai o înțelegere reductiva a omului. Ceea ce este frumos este spovedania în fața unui părinte duhovnic, spovedania în fața iubitei tale și reciproc. E o artă, un miracol și un risc pe care ți-l asumi.”

Dan Puric, webcultura.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Pe cine iubesc oamenii

AristotelPrieten este cel care se bucură de bunurile și reușitele cuiva și care suferă de pe urma suferințelor lui. Sunt prieteni cei care socotesc drept bune și rele aceleași lucruri și care sunt prieteni, respectiv dușmani ai acelorași oameni. Cel care nutrește pentru altul acele lucruri care le nutrește pentru sine îi este în mod evident prieten. Oamenii îi iubesc pe cei drepți, muncitori, curajoși și generoși. Pe cei care nu trăiesc de pe urma altora, ci din munca lor, cei care trăiesc din munca pământului, mai ales cei care muncesc cu propriile lor mâini. Și pe cei cumpătați fiindcă nu sunt nedrepți. Și pe cei care nu se ocupă cu treburile publice, din același motiv.

Oamenii îi iubesc pe cei care nu sunt iubitori de victorie și nici amatori de ceartă, căci toți oamenii de acest fel sunt combativi, iar cei care combat, par să nutrească dorințe contrarii alor noastre. Oamenii îi iubesc pe cei care sunt îngrijiți ca aspect, ca îmbrăcăminte, ca fel de viață în întregime. Și pe cei care nu sunt critici ai greșelilor oamenilor, pe cei care nu sunt ranchiunoși, defăimători și care nu vor să știe nici defectele vecinilor, nici pe ale noastre – căci astfel acționează un om virtuos. Și pe cei care sunt asemănători nouă și care au aceleași ocupații și care doresc aceleași lucruri. Și pe cei care își iubesc prietenii absenți în aceeași măsură ca și pe cei prezenți și pe cei care nu își abandonează prietenii la nevoie. Oamenii îi iubesc pe cei virtuoși mai cu seamă pe cei buni în a iubi. Pe cei care nu se prefac în fața noastră, mai ales pe cei care au încredere în noi și ne spun chiar propriile lor slăbiciuni.

ARISTOTEL

 
8 comentarii

Scris de pe 11 Iulie 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA, SFATURI

 

Te iubim, Doamne!

kl (3)Te iubim, Doamne, pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi. Te iubim pentru că ne-ai dat viață când puteam să nu existăm. Te iubim pentru sănătatea pe care ne-ai dat-o în dar așa cum este ea. Te iubim pentru că nu trebuie să murim de foame și avem mai mult decât ne trebuie, cei mai mulți. Ne ierți când greșim și ai milă de slăbiciunile noastre, iată de ce Te iubim. Te iubim că ești alături de noi când ceilalți ne părăsesc iar când suntem singuri ne aduci aminte că ești acolo. Te iubim pentru că ne asculți rugăciunile și le împlinești când știi Tu că e bine nu când vrem noi. Te iubim că ne îndrepți ca să nu pierim odată cu lumea. Ne-ai pregătit un cer și o Împărăție în care să fim cu Tine. Te iubim pentru că Te îngrijești de fiecare lacrimă. Te iubim că ne-ai dat familii în care să ne bucurăm și de care avem grijă. Ne-ai așezat într-o țară bună, cu oameni cărora le pasă încă, Te iubim. Ești un Dumnezeu mare, frumos și suntem entuziasmați de Tine. Îți datorăm atât de multe încât dacă ne gândim atent rămânem înmărmuriți. Te iubim iubindu-i și pe ceilalți…

Alexandru F.

 

Dragostea presupune si ingaduinta

friganea-arsă-680x367Atunci când eram copil, îmi amintesc că mamei mele îi plăcea să gătească pentru mine și tatăl meu.  Într-o seară, pe când mama mea s-a întors de la o treabă obositoare, în vremea cinei a pus înaintea tatălui meu o farfurie o felie de pâine cu marmeladă și o friganea arsă. Eu așteptam ca tatăl meu să-i facă observație pentru acea friganea arsă. Acela însă a luat-o în mâini și în timp ce o mânca, m-a întrebat cum a fost ziua mea la școală. Nu-mi amintesc ce i-am răspuns în acea seară, dar îmi amintesc să am auzit-o pe mama cerându-și iertare de la tatăl meu pentru friganeaua arsă. Însă ceea ce nu voi uita niciodată a fost răspunsul lui:

– Draga mea, îmi plac mult când sunt arse!

Mai târziu, tot în acea seară, am mers să-l sărut pe tatăl meu pentru a merge la culcare și l-am întrebat dacă într-adevăr i-a plăcut atât de mult acea friganea arsă. Atunci el m-a cuprins în brațe și mi-a spus:

– Fiul meu, mama ta a avut o zi foarte grea la serviciu și era foarte obosită. Și în afară de aceasta, o friganea arsă nu a vătămat pe nimeni. Însă cuvintele aspre au amărât pe mulți.

Știți, viața este plină de lucruri nedesăvârșite și de oameni nedesăvârșiți. Nu sunt cel mai bun în ceva și uit zilele de naștere și sărbătorile, așa cum fac toți ceilalți. Însă ceea ce am învățat în acești ani este să fiu îngăduitor față de greșelile celorlalți și să apreciez felul lor diferit de a fi.

Este una dintre cele mai însemnate chei pentru crearea unei relații sănătoase și de lungă durată. Viața este prea scurtă, pentru a face ceva de care să ne căim mai târziu. De aceea iubiți-i pe oamenii din jurul vostru și arătați milostivire față de cei care nu o fac. Bucurați-vă de Viață! E păcat să o ratați…

marturieathonita.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 Mai 2017 în DRAGOSTEA, IUBIREA