RSS

Arhive pe categorii: IUBIREA

Iubirea e criteriu de judecata

Porunca iubirii e porunca cea mai mare, de aceea insistă Mântuitorul. Deci e o întrebare justificată; să ne-o punem toţi: „Iubesc sau nu iubesc?”, că e poruncă, dragă! Să nu credeţi că Mântuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Şi noi avem privilegiul că suntem creştini. Şi atunci sigur că nu o să-l urmăm pe Tutankhamon sau pe Budha. Noi Îl urmăm pe Hristos. Băgaţi de seamă, iubirea e criteriu de Judecată!

Pr. Arsenie Papacioc, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Martie 2017 în IUBIREA

 

Despre iertare si iubirea de aproapele – Pr. Proclu

„Să ierți și să iubești pe toată lumea și să te rogi pentru toți!”.
„Dacă ai milă de aproapele şi Domnul te va milui”.
„În măsura în care iertăm aproapelui, în acea măsură ne iartă și Dumnezeu”.
„Să folosim mila pentru aproapele și asprimea pentru noi”.
„Ai grijă să nu ai nimic cu nimeni și roagă-te pentru toți”.
„Iertarea aproapelui pe care nu-l suporți aduce pace și bucurii duhovnicești”.
„Dacă eu vreau să mă nevoiesc și nu iert pe aproapele, nimic n-am făcut”.
„Dacă vrei să te răzbuni pe cineva, să te răzbuni cu lacrimi”.
„Nu te grăbi să judeci, nu purta grija altuia ce face, poartă de grija ta”.
„În viață, cea mai importantă clipă este clipa în care ai învățat să ierți”.
„Este mai mare dragostea decât rugăciunea. Dacă am dragoste, crește rugăciunea”.

Revista Atitudini

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 Martie 2017 în IERTARE, IUBIREA

 

Oare iubesc destul?

Am fost foarte impresionat de răspunsul unui copil de la casa de copii care a fost întrebat „Cine te iubeşte pe tine?” Şi a zis: „Nu mă iubeşte nimeni”. Dacă pe noi ne iubesc alţii şi noi iubim pe alţii, suntem gata să-i iubim şi pe aceia pe care nu-i iubeşte nimeni sau pe cei care, dacă i-am întreba „Cine te iubeşte?”, am afla că nu-i iubeşte nimeni? Cuprindem noi în iubirea noastră pe oamenii de lângă noi, pe cei care au trebuinţă de iubirea noastră?

Noi ne întrebăm mereu: Oare postesc destul? Oare mă rog destul? Oare n-ar mai trebui să adaug ceva metanii? Oare îmi primeşte Dumnezeu ostenelile? Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr? Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.

Cea mai mare şi cea dintâi poruncă după iubirea faţă de Dumnezeu este iubirea faţă de aproapele. Cât ne gândim la aceasta, cât ne silim să realizăm ceea ce încă n-am realizat? Şi poate că de aceea este important să zicem mereu: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, pe mine care nu iubesc, pe mine care nu mă interesez, pe mine care nu caut binele altora, pe mine care sunt nepăsător faţă de alţii.

Arhim. Teofil Părăian, manastireasuruceni.ro

 
Un comentariu

Scris de pe 8 Martie 2017 în IUBIREA

 

Pentru a strange cineva toata lumea in inima lui, trebuie sa-si largeasca inima

-Gheronda, cum poate cineva sa stranga intreaga lume in inima lui? Cum poate imbratisa toata lumea, cand mainile lui sunt mici? Pentru a strange cineva toata lumea in inima lui, trebuie sa-si largeasca inima. Si cum se face lucrul acesta?

Cu dragoste. Dar nici aceasta nu ajunge. Este nevoie de dragoste de mama. Mama isi iubeste copiii mai mult decat pe ea insasi. Cine dobandeste aceasta dragoste ii iubeste nu numai pe cei care il iubesc, ci si pe cei care il vatama, caci asa cum mama le justifica pe toate, tot astfel si el gaseste intotdeauna circumstante atenuante pentru ceilalti si ia sarcina asupra sa. Chiar si atunci cand i se fura ceva, tot el simte mustrari de constiinta ca nu cumva hotul sa fie prins si bagat la inchisoare. Isi spune in sinea sa:<< Din cauza mea a fost bagat in temnita. Daca gaseam un mod de a-i da banii de care avea nevoie, nu ar fi furat si nu ar fi fost acum in inchisoare>>

Dragostea de mama pe toate le acopera, pe toate le sterge. Daca un copil face o paguba sau se poarta urat, mama lui il iarta indata, fiindca este copilul ei. Asa si tu, cand iti iubesti aproapele cu iubire de mama, ii justifici slabiciunile si nu-i vezi greselile; si chiar daca le vezi, le ierti. Atunci inima ti se umple de dragoste, fiindca devii urmator al lui Hristos, Care ne rabda pe toti.

 Pr. Paisie Aghioritul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 Februarie 2017 în IUBIREA, Uncategorized

 

Cand iubesti, nu socotesti

Când te uiți în jur, de peste tot ești încurajat să îți contorizezi finanțele, sentimentele, oamenii, situațiile. Chiar perioada aceasta mi s-a spus de câteva ori că ”nimic nu e gratis pe pământ”. Drept dovadă că lumea aceasta funcționează după un asemenea sistem este barterul. Adică eu îți dau ceva, ca tu să-mi dai altceva.

Însă dacă ne uităm la sistemul de valori a lui Dumnezeu, acesta spune așa: „Eu îți dau ceva pentru că te iubesc”. Nu pentru că mă aștept de la tine la ceva în schimb, nu pentru că am de câștigat ceva din asta, nu pentru ca tu să-mi dai altceva. Pur și simplu pentru că te iubesc. Oricum nu prea ai nimic ce să-mi oferi în schimb, pentru că tot ce ai, de la Mine ai. Însă Eu continui să-ți dau chiar și atunci când nu apreciezi, pentru că te iubesc.

Dacă trebuie să funcționăm după un sistem propriu, eu cred că acesta ar trebui să fie: „când iubești, nu socotești”. Să uităm de bartere, de schimb pe schimb, de îți dau ca să-mi dai. Pur și simplu când iubești cu adevărat nu socotești.

Nu socotești de câte ori ai iertat. ”Știi, eu te-am iertat de 5 ori, așa că acum e rândul tău să mă ierți tot de atâtea ori”. Iubirea nu cunoaște cifrele. Iubirea, în schimb, cunoaște iertarea.

Nu socotești de câte ori ai oferit. ”Știi, bine că eu ți-am dat ce-ai vrut. Acum și tu trebuie să-mi dai ce vreau eu.” Iubirea nu-l cunoaște pe ”dă-mi”. Iubirea, însă, îl cunoaște pe ”îți ofer”.

Nu socotești câte nopți nedormite ai, câte lacrimi au curs sau câte sacrificii ai făcut. Nu ții socoteală la câte mi-ai dat, ca să-ți dau tot atâtea. Să nu cumva să-ți dau în plus. Nu socotești câte drumuri ai făcut, pentru că dacă e nevoie, mergi un kilometru în plus. Chiar doi. Sau trei. Atâția cât e nevoie ca celălalt să fie bine.

Până când nu o să înțelegem că în iubire nu socotești, o să iubim egoist. O să așteptăm să ni se ofere mai mult decât să oferim. Să ni se slujească. Să ni se închine. Iubirea nu numără. Iubirea nu oferă ca să primească înapoi. Iubirea nu spune ”îți dau asta ca să-mi dai aia”. Iubirea din Dumnezeu oferă și iartă pur și simplu ”pentru că te iubesc”.

Alina Ilioi

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Septembrie 2016 în DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Copiii nostri

Azi am îngropat un pui de pasăre care a plecat în mâna Lui, din mâna mea…
Aţi privit vreodată o pasăre cum moare?
Cum din aripi să traiască dă a disperare,
Cum te priveşte cu ochii – gămălii?
Încearcă să ciripească…
Mai bine, nu privi!
Inima-i plăpândă, bate sacadat,
Apoi o lacrimă îi curge,
Atât i-a fost dat…
Unde eşti Tu, Tată? Ai uitat?
Şi puiul are o mamă, îl strigă neîncetat.
Chiar nu Ţi-e Milă?
Cum poţi privi?
Care e treaba cu “a fi şi a nu mai fi?”
Cine plânge puiul de pasăre,
Ce la amiaz’ sfârşitul şi-a găsit
Într-un căuş de palme iubitoare,
O mângâiere şi un sărut.
Rugăciune fierbinte către Tatăl se înalţă:
Mai dă-i o şansă,
Nu mi-l lua,
Să-l privesc cum zboară, să-mi mai spună ceva!
Potop de lacrimi se revarsă și un suspin:
Facă-se Voia Ta,
Precum în Cer aşa şi pe Pământ!
Eu, aici, te plâng,
Micuţa mea…
Ne vedem în Vis,
Să-mi cânţi ceva!

Milena Vasenciuc

 

La iubire se ajunge doar prin suferinta

Dumnezeu cheamă pe toţi. Dar nu toţi răspund chemării Lui. Cei ce au răspuns sunt greu încercaţi de către Dumnezeu, iar greul încercării Dumnezeu îl măsoară cu gradul credincioşiei şi dăruirii faţă de Dânsul. Cei ce iubesc pe Dumnezeu trec prin multe și grele ispitiri. Aş voi aici să ating o problemă cât se poate de însemnată , despre care totuşi nu ştiu deloc cum să mă exprim. Nu aflu nici cuvinte, nici căi de a lămuri această temă. De este cu putinţă, încercaţi să mă înţelegeţi din următoarele neputincioase cuvinte.

Cel ce iubeşte pe Dumnezeu trece prin astfel de suferinţe, pe care cel ce nu are o credinţă adâncă în Dumnezeu nu le-ar putea răbda, ci s-ar îmbolnăvi sufleteşte. Din credinţa adâncă şi din dragoste se naşte marea bărbăţie despre care vorbeşte Stareţul. Este bărbăţia ce izbăveşte omul de a se îmbolnăvi când întâlneşte lumea duhurilor rele.

Cel ce iubeşte pe Dumnezeu ştie aceste suferinţe, dar, în ciuda experienţei lor, nu numai că rămâne normal, adică îşi păstrează putinţa stăpânirii de sine, putinţa controlului de sine logic şi moral, şi tot ce se poate numi semn al normalităţii, ci câştigă în plus şi un neasemuit mai mare adânc şi subţirime a acestor putinţe decât se observă la omul de rând.

Cuviosul Siluan Athonitul, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Iunie 2016 în IUBIREA, SUFERINŢA