RSS

Arhivele lunare: Martie 2015

Ce chinuri sa mai existe si pentru acestia ? …

Pentru cei ce asupresc pe văduve, orfani, săraci, neputincioși, luându-le banii pe nedrept, bani munciți cu sudoare și cumpărându-și pentru ei a doua casă, a treia mașină? Pentru cei ce mint prin procese pentru a câștiga părtinitor ce nu li se cuvine? Pentru cei ce batjocoresc lucrurile sfinte, Crucea lui Hristos, icoanele, biserica? Pentru cei ce ucid pentru bani, doctorii prin avorturi, pentru a obține funcții, pentru a îngropa adevărul? Pentru cei ce creează viruși în laboratoare, îi răspândesc printre oameni, îi îmbolnăvesc, îi omoară? Pentru cei ce vând alimente otrăvite cu bunăștiință cu scopul exterminării populației? Pentru cei ce fac vrăji spre distrugerea și pieirea altora cauzându-le o viață de chin? Pentru cei ce înșală oamenii cu vicleșug redându-le sănătatea prin diverse metode înșelătoare și superficiale, prin bioenergie sau alte practici necreștine?

Elena J.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Martie 2015 în ELENA J.

 

Rugaciunile nu sunt primite celor necununati

În comuna Belceşti, judeţul Iaşi, doi soţi au trăit necununaţi 38 de ani şi au născut câţiva copii. Amânând mereu cununia religioasă, nu li se primeau slujbele la biserică şi nu puteau fi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, căci trăiau în desfrânare. Într-o noapte, însă, i s-a arătat femeii în vis o împărăteasă îmbrăcată în alb, cu cunună pe cap, care desigur era Maica Domnului, şi i-a spus cu asprime: „Dacă nu vă cununaţi şi trăiţi mai departe în desfrânare, o să vă pedepsească Dumnezeu şi o să vă ia două suflete dintre cele mai dragi!”. Ei însă n-au luat în seamă aceste cuvinte şi au rămas necununaţi. După aproape un an de zile de aşteptare i-a ajuns mânia Domnului, căci le-au murit două fete în accident, împlinindu-se astfel cele vestite prin vedenie de la Maica Domnului. Cutremuraţi de păcatul făcut şi de pedeapsa care i-a ajuns, s-au trezit ca din somn şi s-au cununat imediat la biserică, înainte de înmormântarea fiicelor lor, spovedindu-şi păcatele şi căindu-se cu multe lacrimi de fărădelegile lor.

Arhimandrit Ioanichie Bălan

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Martie 2015 în DESFRÂNARE

 

Care va fi sprijinul credinciosilor la sfarsitul veacurilor ?

– Care va fi sprijinul credincioşilor zilelor noastre când, după cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, la sfârşitul veacurilor nu vor mai exista povăţuitori? – Nu cred că vor fi mai puţini decât au fost sub comunişti. Vom apela desigur la scrierile Sfinţilor Părinţi, întotdeauna vom face acest lucru, dar cred că Dumnezeu va trimite oameni, va avea grijă de noi. Dumnezeu va rândui cumva, ca la sârbi, va fi o trezire spirituală, va fi o întoarcere la credinţă, aşa cum a fost după comunism. Dumnezeu totdeauna îl va ridica pe credincios din cădere, îi va ridica pe preoţi şi pe ierarhi din cădere şi se vor naşte întotdeauna noi duhovnici şi noi episcopi.

Pr. Gheorghe Calciu

 
2 comentarii

Scris de pe 30 Martie 2015 în SFATURI

 

Fiecare vede in ceilalti ceea ce are in inima sa: curatie sau pacat

Celor care nu cunosc nepătimirea, ci trăiesc la nivelul patimilor, slobozirea minţii de toate impulsurile trupeşti şi de toate înţelesurile lucrurilor li se pare de neconceput. Pentru cei care trăiesc după Dumnezeu însă, ceea ce lumea consideră „firesc” este nefiresc, deoarece ei se mişcă în lumea suprafirescului – lume care le-a devenit întru totul firească.

Confruntat cu acuzele privitoare la imposibilitatea ca oamenii să vieţuiască potrivit ordinii suprafireşti şi învrednicindu-se de slobozirea de patimile trupeşti, Sfântul Simeon Noul Teolog replica: „Cel ce n-a ajuns nepătimitor nu ştie ce este nepătimirea, ba nici nu poate crede că este cineva astfel pe pământ”. Aceasta este o reacţie absolut normală, deoarece „fiecare judecă din starea ce o are el şi pe cele ale aproapelui, fie că e vorba de virtute, fie de păcate”.

Fiecare om judecă potrivit modului său de a trăi şi de a gândi. Pentru cei ce au experienţa descătuşării din tirania patimilor, „semnul nepătimirii este: a rămâne în toate netulburat şi fără teamă, ca unul ce a primit să poată toate prin harul lui Dumnezeu”. (Sfântul Petru Damaschinul)

Mitropolit Hierotheos Vlachos

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Martie 2015 în Uncategorized

 

Nimic nu mai e ca-nainte

O candela stinsa asteapta aprinsa
Ca sa ne rugam la cele sfinte
Speranta de jale-I cuprinsa
Nimic nu mai e ca-nainte

Mortii isi dorm somnul de veci
In triste si reci asezaminte
Pe-acasa, tu ai uitat sa mai treci
Nimic nu mai e ca-nainte

Natura se zbate in haos total
In vechi si botite vesminte
Lumea-i cuprinsa de-un stress ireal
Nimic nu mai e ca-nainte

Chipul tau se topeste in noapte
Golit de aduceri aminte
Si ciorile caraie-a moarte
Nimic nu mai e ca-nainte

Ud perna cu lacrimi fierbinti
Nu ma pot exprima in cuvinte
Durerea ma scoate din minti
Caci nimic nu mai e ca-nainte

Nu mai stiu cand e zi si cand noapte
Ma incearca mereu simtaminte
Ascultand a fantasmelor soapte
Dar nimic nu mai e ca-nainte

Te astept sa revii din eter
Cu chipul de inger cuminte
Si o ruga inalt catre cer :
Sa fim iar … cum eram inainte …

Traian Calancia

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Martie 2015 în MOARTE

 

Vreau sa fiu din nou copil !

Grija zilei să n-o port,
Până seara să mă joc,

Pe un câmp cu mielușei,
Și să zburd și eu ca ei.

Să nu știu ce-i răutatea,
Suferința, greutatea.

S-alerg după fluturași,
Și să cânt din fluieraș.

Să mă ud cu stropitoarea,
Ca să-mi răcoresc ardoarea.

Să bat mingea de asfalt,
Să mă urc pe-un munte-nalt.

Să mă urc în corcoduș,
Să fac săbii din arcuș.

Să mă plimb cu trotineta,
Și să desenez cu creta.

Să trag iar prin praștie,
Să fac puf din trestie.

Să mă duc la iaz în sus,
Să mă scald pân’ la apus.

De nimic să nu îmi pese,
Să alerg prin pajiști dese.

Să n-am bani prin buzunare,
Și nici grija că sunt goale.

Să iau ursul la plimbat,
Să colind la toți prin sat.

Din hârtii să fac cornete,
Și-avioane din bilete.

Să mă plimb cu cercu-n drum,
Fac baloane din săpun.

Să sar coarda pe șotron,
Și să umflu un balon.

Să mă legăn în hamac,
Sub o umbră de copac.

Să sar gardul la vecini,
Să iau mere din grădini.

Vocea mamei să mă certe,
Până seara să mă ierte.

Să prind seara licurici,
Prin grădină la bunici.

Când e vremea de culcare,
Să ascult povestioare.

Veșnic să rămân copil,
Într-un soare de april.

Elena J.

 
2 comentarii

Scris de pe 21 Martie 2015 în COPII, ELENA J.

 

Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucata de viata …

Dacă pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucată de viață, fără îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun. Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat. Aș dormi puțin, n-aș mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când alții adorm.

Aș asculta când alții vorbesc și aș savura o înghețată bună de ciocolată. Și aș trăi “îndrăgostit de dragoste”. Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucățică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui, lăsându-mi goale corpul și sufletul. Doamne, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe gheață și aș aștepta primele raze de soare. Cu un vis al lui Van Gogh aș picta pe stele un poem de Benedetti și i-aș oferi Lunii un cântec de Serrat. Aș stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simți durerea spinilor și sărutul roșu al petalelor.

Dumnezeule, dacă aș avea o bucată de viată… n-aș lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc. Aș convinge fiecare bărbat și fiecare femeie că ei sunt cei la care țin cu adevărat și as trăi îndrăgostit de iubire. Aș demonstra oamenilor cât se înșeală crezând că încetează să se îndrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească! I-aș da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învețe singur să zboare. Iar pe cei bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea.

În fond, și eu am învățat de la oameni atâtea lucruri… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să știe că adevărata fericire constă în felul în care urci înălțimile. Am învățat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna. Am învățat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice. Sunt o mulțime de alte lucruri pe care as putea sa le învăț de la oameni , dar, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic cu adevărat, pentru că, atunci când ma vor pune la păstrare în acea cutie, vai, eu voi fi murit deja.

Gabriel Garcia Marquez
(6 martie 1927 – 17 aprilie 2014)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Martie 2015 în SCRISOARE, VIAŢA