RSS

Arhive pe categorii: COPII

Marturisirea unei minuni facuta de o mama in perioada sarcinii

femeie-insarcinata

In saptamana 22 de sarcina am facut prima ecografie in urma careia mi s-a spus ca pruncului meu ii lipsesc 2 membre, o mana si un picior, plus ca sigur mai sunt si alte anomalii. Am repetat investigatiile, iar rezultatul era acelasi, ii lipsesc 2 membre si nu e nicio problema, pot avorta. Infioratoare propunere! Asta e, e copilul meu, il voi primi cum e. Daca l-as naste sanatos si ulterior ar ramane fara membre, l-as ucide?! Nu! Eram indurerata si furioasa, aveam destule necazuri, de ce si asta?! Au fost cateva zile grele, am vrut sa merg la Bucuresti pentru alta investigatie, mi-l imaginam pe prunc, incercam sa aflu cum sa il ajut cu handicapul lui….1000 de ganduri, insa ca prin minune m-am linistit. Daca ii lipsesc aceste 2 membre pruncului meu nu se poate face nimic. Au fost cateva persoane care au stiut si sigur s-au rugat pentru noi. Am revenit la o alta ecografie si la fel, ii lipsesc membrele. Nu stiu, dar eram linistita, stiam ca pruncul e bine. La a 4-a ecografie facuta de alt medic care deja era vizibil deranjat ca nu am de gand sa avortez, mai ales ca e al 6-lea prunc, dupa mult timp de investigat, timp in care am invocat Sfintii ocrotitori ai nostri, ca prin minune au aparut membrele. Medicul meu era bucuros. Am avut si ulei sfintit daruit de prietena mea Ioana de la Sfintii Rafail, Irina si Nicolae. Cu acest ulei mi-am dat pe burtica in care crestea Sava, nascut la termen si perfect sanatos. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Mihaela, mama a 6 copii

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iulie 2018 în AVORT, COPII, FAMILIE

 

Cea mai mare greseala a parintilor

parinti-si-copii-590x354.jpg

„Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu” Un jurnalist şi scriitor american Jim Bishop scria: „Am întrebat odată un medic psihiatru ce anume considera drept cea mai gravă greşeală a părimţilor. Mi-a răspuns că greşeala cea mai mare pe care o fac cei mai mulţi este să-şi spună: „Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu”. „De ce ar fi asta o greşeală?”, l-am întrebat. Răspunsul lui este demn de reţinut: „Ceea ce te face să fii omul care eşti, dacă eşti cu adevărat un om, este tocmai faptul că ai întâmpinat greutăţi, că a trebuit să depăşeşti anumite situaţii dificile, că uneori multe ţi-au stat împotrivă, că a fost important să te caţări, să te strecori, să te târăşti, pentru a ajunge în vârf.”

Pr. Anthony Coniaris, http://www.ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 iunie 2018 în COPII, PARINTI, SFATURI

 

Oamenii care sunt goi pe dinauntru

peisaje_847545663

Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor.

“Avem două cuti de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?”. „Cea goală”, au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. „Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?”. „Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. „Care se turteşte?”. „Cutia goală”, au răspuns la unison.

Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blestemă copiii… Pentru că sunt goi!

Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.

În viaţa de „butoi gol” orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.

Achim Mihai

 
Un comentariu

Scris de pe 29 mai 2018 în COPII, INTELEPCIUNE, SFATURI

 

„Este mai simplu sa tratezi dependentii de heroina decat pe cei pierduti in lumea jocurilor video si a retelelor de socializare.” Nicholas Kardaras

Un medic grec vorbește despre „Heroina digitală”: tableta, smartphone-ul și xbox-ul. Cum îi transformă dispozitivele electronice pe copii în dependenți psihotici

Specialiștii din lumea întreagă nu mai au nicio îndoială: tableta, Xbox-ul, smartphone-ul și altele device-uri care, pe moment, îi țin pe copii liniștiți, într-o lume virtuală, pot fi denumite „heroină digitală”. Pentru că toate aceste  dispozitive pe care părinții le dau pe mâna copiilor de la cele mai mici vârste produc aceeași dependență pe care o dau drogurile. Despre acest fenomen care nu mai poate fi stopat și în capcana căruia cad copiii din toată lumea vorbește doctorul Nicholas Kardaras intr-un articol publicat în 2016 de New York Post.

Medicul american, cunoscut pentru tratarea dependenților de droguri, susține că a ajuns la concluzia că îi este mult mai simpul să trateze dependenții de heroină si metamfetamină decat pe cei pierduți în lumea jocurilor video  a rețelelor de socializare.

„Acum știm că aceste iPad-uri, smartphone-uri și Xbox-uri sunt o formă de droguri digitale. Cercetările recente privind imagistica creierului arată că ele afectează cortexul frontal al creierului – care controlează funcționarea executivă, inclusiv controlul impulsurilor – exact același mod în care o face și cocaina. Tehnologia este atât de hiper-excitantă încât ridică nivelurile de dopamină – neurotransmițătorul care dă starea de bine, cel mai implicat în dinamica dependenței – la fel de mult ca și sexul”, spune medicul american.

El explică faptul că mulți părinți au înțeles că toate aceste ecrane digitale omniprezente in viața copiilor au un efect negativ asupra lor. „Vedem însă manifestări agresive ale copiilor atunci când dispozitivele le sunt luate iar atenția lor se risipește atunci când nu mai dețin dispozitivele hiper-excitante. Mai rău, putem vedea cum copiii care devin plictisiți, apatici, neinteresați de ce este în jurul lor când nu mai sunt conectați”.

Asta i-a făcut pe inginerii și tehnicienii din acest domeniu să fie și cei mai precauți părinți când vine vorba de a lăsa aceste dispozitive create de ei  pe mâna copiilor. Este cazul lui Steve Jobs, cunoscut pentru faptul că și-a ținut copiii departe de ecranele digitale. De asemenea,  directorii și inginerii din Silicon Valley își înscriu copiii în școli Waldorf non-tech. Fondatorii Google, Serghei Brin și Larry Page, au ales școli Montessori fără nicio tehnologie,  la fel ca și creatorul Amazon, Jeff Bezos și fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales.

„Așa este: creierul copilului tău în timp ce stă pe Minecraft arată ca un creier dependent de droguri. Nu e de mirare deci că ne este foarte greu să îi smulgem pe copiii de pe ecranele pe care stau și că devin agitați atunci când nu mai sunt lăsați să stea pe aceste ecrane. În plus, sute de studii clinice arată că ecranele cresc depresia, anxietatea și agresivitatea și pot duce chiar la comportamente psihotice unde jucătorul video își pierde legătura cu realitatea”, spune medicul american.

„În activitatea mea din spital, cu peste 1.000 de adolescenți, din ultimii 15 ani, am regăsit vechea axiomă care spune că „Un gram de prevenție face cât un kilogram de vindecare”. Ea poate fi aplicată atunci când vine vorba de dependența de tehnologie. Din momentul în care un copil a depășit limita, devenind dependent de tehnologie, tratamentul poate fi foarte dificil. Mi-a fost mai ușor să tratez dependenții de heroină si metamfetamină decat pe  cei pierduți în lumea jocurilor video sau pe cei care au dezvoltat o dependență de Facebook și social media”, spune Nicholas Kardaras.

În conformitate cu Declarația Academiei Americane de Pediatrie din 2013, copiii cu vârste între 8 și 10 ani petrec 8 ore pe zi cu diverse mijloace media digitale, în timp ce adolescenții petrec 11 ore în fața ecranelor. Unul din trei copii utilizează tablete sau smartphone-uri înainte de a putea vorbi. Între timp, manualul „dependenței de Internet” alcătuit de doctorul Kimberly Young arată că 18% dintre utilizatorii de internet cu vârste între 14 și 18 ani din SUA suferă de dependența de tehnologie.

„Odată ce o persoană depășeșye limitele și devine dependentă de droguri, de dipozitive digitale sau de orice altceva – ea are nevoie de detoxifiere înainte ca orice alt tip de terapie să aibă vreo șansă de a fi eficientă. În cazul dependenței de tehnologie,  asta înseamnă un detox digital radical- fără computere, fără smartphone-uri, fără tablete. Detoxifierea digitală extremă elimină chiar și privitul la televizor.

Timpul prescris este de patru până la șase săptămâni; acesta este timpul necesar, de obicei, pentru ca un sistem nervos hiper-excitat să se reseteze. Însă nu este deloc o misiune ușoară în societatea actuală, care abundă în tehnologie și unde ecranele au devenit parte din viața noastră. O persoană poate trăi fără droguri sau fără alcool; dar în cazul  dependenței de tehnologie, ispitele digitale sunt pretutindeni”, afirmă medicul american.

El spune că, pentru a preveni ca copiii să nu devină dependenți de tehnologie, trebuie, în primul rând, ca micuții de 4, 5 sau 8 ani să nu se fie lăsați să se conecteze la ecrane. Asta înseamnă că se vor juca cu Lego în loc de Minecraft, vor citi cărți tipărite, și nu pe iPads, vor face sport și se vor juca în natură, în loc să se uite ore întregi la televizor.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 mai 2018 în COPII, SFATURI

 

Profesoara atee rusinata de un copil crestin

696087941-levantar-la-mano-pizarra-clases-escolares-limpiar-proceso-590x332

Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi.

Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că ea este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii.

Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei (tipic societății românești și educației de la tembelizor), ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.

„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”

„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.

„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.

„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Iisus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!”

„Aha!” răspunse profesoara. „Părinţii tăi sunt creştini, deci şi tu eşti creştin!

Dar dacă mama ta ar fi o idioată, şi tatăl tău ar fi un idiot, atunci tu ce ai fi?” întrebă profesoara cu un zâmbet ironic de şmecher pe faţă.

„Atunci aş fi un ateu!” declară băiatul lăsând cu fața căzută pe stupida profesoară atee și rușinată de râsul înfundat al copiilor acelei clase.

https://www.altarulathonit.com

 

 

 
2 comentarii

Scris de pe 15 februarie 2018 în COPII, CREŞTINUL, ORTODOXIA

 

Despre nervozitatea la copii si adolescenti

Dr.-Dmitri-Aleksandrovici-Avdeev-590x443În antropologia crestina, integritatea personalitatii este vazuta în unitatea manifestarilor duhovnicesti, sufletesti si trupesti si la aceasta unitate se ajunge doar cu conditia înrâuririi precumpanitoare a sferei duhului. Orice boala are în primul rând o natura duhovniceasca si de-abia apoi psihofiziologica. Abordarea duhovniceasca a bolnavului nu submineaza perspectiva medico-biologica, ci îmbogateste, completeaza si desavârseste conceptia despre personalitate.

Biserica priveste bolile psihice ca pe una dintre manifestarile vatamarii generale de catre pacat a naturii omenesti. Distingând în structura personalitatii nivelul duhovnicesc, cel sufletesc si cel trupesc, Sfintii Parinti deosebeau bolile dezvoltate „din fire” de cele provocate de lucrarea demonica sau de patimile care îl înrobesc pe om. Potrivit acestei distinctii, sunt la fel de nejustificate atât considerarea tuturor bolilor psihice drept manifestari ale îndracirii, ceea ce atrage dupa sine savârsirea fara temei a rânduielii exorcismului, cât si tentativa de tratare a oricaror tulburari spirituale exclusiv prin metode clinice…

Experienta medicala arata ca, din pacate, copiii sanatosi si armonios dezvoltati sunt tot mai putini pe zi ce trece si, dimpotriva, creste numarul copiilor care sunt aduti la consult din cauza nervozitatii, a tulburarilor de somn, a surmenajului nervos etc.

Ne vom stradui in aceasta lucrare nu numai sa atingem cateva componente medicale si psihologice ale acestei probleme, ci vom vorbi si despre cauzele duhovnicesti ale nervozitatii la copii.

Dr. Dmitri Aleksandrovici Avdeev, https://www.ganduridinierusalim.com

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 ianuarie 2018 în COPII, SFATURI

 

Rugaciunea scolarului

rug scolarÎnger, îngeraşul meu
Ce-mi eşti dat de Dumnezeu,
A-nceput și școala, da…
Aşadar, te rog ceva:
Orele ce sunt la şapte
Pune-le la nouă, toate!
Fă aceasta dacă poți
Pentru noi, elevii toți.
Apoi, patru ore-n zi
Cel mai bine cred c-ar fi,
Să putem să ne jucăm
C-avem timp să învățăm.
Suntem mici, o ştii şi tu,
Nu cred că-mi vei spune nu.
Şi-n vacanțe, eu am zis,
Fără teme, fără scris!
Mai mult, eu am auzit
Doi adulți ce au vorbit
Că au studiat chiar mult
Dar şomeri acum ei sunt,
Că nu prea le-a ajutat
Ce prin şcoal-au învățat.
Aşadar, aş învăța,
Dar pentru un scop ceva –
Învăț să mă realizez,
Nu şomer să figurez!
Apoi, stau şi mă întreb
Ce-obiect ar fi s-aleg.
Nu toate îmi folosesc
Atunci când va fi să cresc.
Vreo trei-patru aş păstra,
La restul aş renunța.
Aşadar, îngerul meu,
Mai ia, te rog, puțin din greu!

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 septembrie 2017 în COPII, ELENA J.