RSS

Arhive pe categorii: COPII

Pe vremea cand eram copil

Screenshot_2018-10-08-20-21-33-1

Pe vremea când eram copil
Şi aveam sufletul fragil,
Credeam orice, iubeam curat,
Stăteam departe de păcat.
Vedeam viața în culori,
Nimic uscat, ci numai flori –
Doar zâmbete şi voioşie,
În suflet numai bucurie.
Iar cerul meu era senin,
Visam, cântam, zâmbeam din plin.

Dar norii negri au apărut
Odată ce eu am crescut,
Iar râul vieții lin, curat,
Crescând, şi el s-a tulburat
De lacrimi, griji şi supărări,
Oftat şi grele încercări.

Iar azi mi-e tot mai greu să cred
Că-n viață totul este drept
Cum în copilăria mea
A fost, o ştiu, a fost aşa –
Mereu uşor, frumos, senin,
Iar zborul vieții cald şi lin.

Azi îmi rămâne doar să lupt
Să am din nou ce am pierdut:
O inocență de copil,
Un suflet pur, nobil, fragil.

ELENA J.

Reclame
 
8 comentarii

Scris de pe 1 iunie 2019 în COPII, ELENA J.

 

Draga parinte, ai grija ce semeni!

fb_img_1531791750175

Draga parinte, ai grija ce semeni. Fetita niciodata nu trebuie sa auda: „vai ce frumoasa esti”, nici ca spui altora ca sunt frumoase, nici sa te vada ca tu stai in fata oglinzii si crezi ca te faci frumoasa. Nici ca o imbraci ca o papusa si o admiri toata ziua. Trebuie sa o admiri si sa o lauzi cand vezi ca exceleaza intr-o virtute. Frumusetea poate fi un inger distrugator, cand ajunge sa obsedeze. Ea distruge si viata celui ce o are si viata celor ce o ravnesc. Un fotomodel american spunea ca, „o femeie este frumoasa pana isi da seama de aceasta, fiindca apoi devine nenaturala”. Cand cultivi aceasta calitate exagerat din pruncie pui capat bucuriei, activitatilor si curiozitatilor specifice copilariei si incep curiozitati si activitati specifice adolescentei.

Astfel, fetita va inlocui bucuria jocului, cunoasterii si prieteniei cu bucuria de a se vedea frumoasa si admirata. O dorinta de a cuceri si stapani, de a avea fani. Fetita isi pierde entuziasmul de a descoperi lumea reala si incepe sa isi creeze o lume proprie a fanteziilor in care in permaneta se viseaza cum e admirata si deasupra tuturor. Punerea accentului pe frumusetea fizica  si pe comportamentul de papusa scurteaza copilaria copilului si il sexualizeaza timpuriu.

O astfel de printesa urbana, cand va ajunge la scoala, va dori admiratie din partea celorlalti (sa fie populara) si nu va avea sansa experimentarii unor prieteni fratesti. Ele vor accepta doar fani in jurul lor.

Andrei Jassy

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 ianuarie 2019 în CASATORIE, COPII, SFATURI

 

Copiii invata din ceea ce ii inconjoara

infirmi

Dacă un copil este criticat des – el învață să condamne.

Când un copil este des lăudat – învață să prețuiască.

În cazul în care ai o atitudine răutăciasă față de copil – el învață să fie la fel.

Dacă ești sincer – copilul va învăța să spună adevărul.

Atunci când copilul este luat în derâdere – învață să fie timid.

Dacă un copil trăiește cu sentimentul de siguranță – învață să aibă încredere.

Atunci când un copil este umilit – învață să se simtă vinovat.

Dacă ești de acord cu părerile copilului – el învață să se iubească pe sine însuși.

Atunci când ești indulgent cu el – copilul învață să fie răbdător.

Dacă este încurajat – învață să aibă încredere în propriile forțe.

Dacă copilul trăiește într-o atmosferă prietenoasă și se simte important – învață să găsească dragostea în această lume.

Nu vorbi urât despre copil – nici în prezența, nici în lipsa lui.

Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative.

Ascultă-l și răspunde-i atunci când apelează la tine.

Respectă copilul atunci greșește, mai devreme sau mai târziu se va corecta.

Fii dispus să ajuți copilul care vrea să descopere lumea și fii invizibil pentru cel care a descoperit-o.

Ajută copilul să evolueze cu grijă, pace și iubire.

Tratează-ți copilul în cel mai frumos mod și oferă-i ce ai tu mai bun.
Se spune că relațiile cu copii nu sunt atât de complicate. Vrei un copil bun – fii un părinte bun.

Maria Montessori, aflaadevarul.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 august 2018 în COPII

 

Familia si copiii nascuti in lanturi

1.png2

Pr. Arsenie Boca, lataifas.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31 iulie 2018 în CASATORIE, COPII

 

Marturisirea unei minuni facuta de o mama in perioada sarcinii

femeie-insarcinata

In saptamana 22 de sarcina am facut prima ecografie in urma careia mi s-a spus ca pruncului meu ii lipsesc 2 membre, o mana si un picior, plus ca sigur mai sunt si alte anomalii. Am repetat investigatiile, iar rezultatul era acelasi, ii lipsesc 2 membre si nu e nicio problema, pot avorta. Infioratoare propunere! Asta e, e copilul meu, il voi primi cum e. Daca l-as naste sanatos si ulterior ar ramane fara membre, l-as ucide?! Nu! Eram indurerata si furioasa, aveam destule necazuri, de ce si asta?! Au fost cateva zile grele, am vrut sa merg la Bucuresti pentru alta investigatie, mi-l imaginam pe prunc, incercam sa aflu cum sa il ajut cu handicapul lui….1000 de ganduri, insa ca prin minune m-am linistit. Daca ii lipsesc aceste 2 membre pruncului meu nu se poate face nimic. Au fost cateva persoane care au stiut si sigur s-au rugat pentru noi. Am revenit la o alta ecografie si la fel, ii lipsesc membrele. Nu stiu, dar eram linistita, stiam ca pruncul e bine. La a 4-a ecografie facuta de alt medic care deja era vizibil deranjat ca nu am de gand sa avortez, mai ales ca e al 6-lea prunc, dupa mult timp de investigat, timp in care am invocat Sfintii ocrotitori ai nostri, ca prin minune au aparut membrele. Medicul meu era bucuros. Am avut si ulei sfintit daruit de prietena mea Ioana de la Sfintii Rafail, Irina si Nicolae. Cu acest ulei mi-am dat pe burtica in care crestea Sava, nascut la termen si perfect sanatos. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Mihaela, mama a 6 copii

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iulie 2018 în AVORT, COPII, FAMILIE

 

Cea mai mare greseala a parintilor

parinti-si-copii-590x354.jpg

„Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu” Un jurnalist şi scriitor american Jim Bishop scria: „Am întrebat odată un medic psihiatru ce anume considera drept cea mai gravă greşeală a părimţilor. Mi-a răspuns că greşeala cea mai mare pe care o fac cei mai mulţi este să-şi spună: „Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu”. „De ce ar fi asta o greşeală?”, l-am întrebat. Răspunsul lui este demn de reţinut: „Ceea ce te face să fii omul care eşti, dacă eşti cu adevărat un om, este tocmai faptul că ai întâmpinat greutăţi, că a trebuit să depăşeşti anumite situaţii dificile, că uneori multe ţi-au stat împotrivă, că a fost important să te caţări, să te strecori, să te târăşti, pentru a ajunge în vârf.”

Pr. Anthony Coniaris, http://www.ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14 iunie 2018 în COPII, PARINTI, SFATURI

 

Oamenii care sunt goi pe dinauntru

peisaje_847545663

Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor.

“Avem două cuti de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?”. „Cea goală”, au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. „Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?”. „Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. „Care se turteşte?”. „Cutia goală”, au răspuns la unison.

Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blestemă copiii… Pentru că sunt goi!

Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.

În viaţa de „butoi gol” orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.

Achim Mihai

 
Un comentariu

Scris de pe 29 mai 2018 în COPII, INTELEPCIUNE, SFATURI