SCRISOARE CATRE MINISTRUL EDUCATIEI

Dragă Ministru al Educației, sunt un părinte a doi copii de școală primară și gimnaziu care nu mai reușește să doarmă bine noaptea. Dacă ieși dimineața pe stradă și privești părinții acestei țări, îi vei vedea însoțindu-și școlarii, triști, neliniștiți și cu cearcăne mari la ochi și unii și alții, adulți și copii laolaltă. Știi de ce, dragă Ministru al Educației? Pentru că sistemul de învățământ pe care tu îl conduci nu este un învățământ pentru elevi. Nu. Este un învățământ pentru elevi și părinți.

Elevii, în marea lor majoritate, nu reușesc să performeze la școală fără ajutorul susținut și zilnic al părinților sau a meditatorilor plătiți pe bani mulți. Programa este extrem de densă și informația foarte abstractă, numărul de ore mare și temele pentru acasă istovitoare. Și atunci părintele înțelege că odrasla lui va eșua fără ajutorul său. Și atunci părintele vine surmenat acasă, după o zi de muncă și înțelege că ziua lui de muncă nu s-a terminat. Urmează să fie profesor și meditator pentru copiii săi până târziu în noapte. Iar a doua zi o ia de la capăt cu toate greutățile vieții. Așa este în fiecare zi. Au ajuns părinții să aștepte vacanța la fel de nerăbdători precum copiii. Au ajuns cu toții să urască școala.

Oare realizezi cât este de grav ce se întâmplă? Să urască școala! Tu și subalternii tăi știu, oare, că pentru organul nostru, numit creier, cea mai mare bucurie este informația? Informația este hrana sa. Așadar, cunoașterea ar trebui să fie o bucurie naturală și firească a omului. Dar în școală devine un chin și o corvoadă. Pentru că devine toxică. Pentru că este prost organizată, este multă, extrem de multă, nu are suport practic, este cvasi abstractă și pentru că sistemul în care este transmisă este unul rigid și greoi, bazat pe învățare mecanică și pe frică. E un sistem plin de reguli formale, de forme fără fond și spaime. Bullyng-ul din școli se dezvoltă tocmai pe acest fond de frică și presiune constantă.

Într-un sistem de învățământ care și-a prospus să dezvolte o nație de eminențe cenușii, când nația asta a ieșit de pe poarta școlii, a uitat aproape tot ce a învățat. Și nația asta intens educată ani de zile de profesorii tăi bate recordurile europene la analfabetism funcțional. Și nu știe să își scrie corect limba maternă. Și nația asta pe care tu ai dorit-o atât de savantă, chiar și la cel mai înalt nivel al idealurilor de educație, în învățământul doctoral, nu știe să facă o cercetare adevărată și intens documentată, ci se pune să plagieze. Plagiatul e sport național în România, dragă Ministru al Educației. Pentru că așa îți crești tu copiii. Din clasele mici ale școlii, acești copii pierd startul și șansa de a dobândi o gândire liberă și critică, de a-și dezvolta imaginația și mai ales de a avea foame și iubire de cunoaștere.

Într-un comunicat transmis aseară, noi, elevii mici și mari ai școlii românești am aflat că Ministerul Educației a pierdut 2 miliarde de lei prin rectificare bugetară. Ne explici senin că este vorba despre bani alocați proiectului „România modernă, România digitală”, dar care însă nu a fost implementat.

Programul era destinat schimbării sistemului de predare a lecțiilor, prin achiziționarea de table inteligente și de tablete. Era destinat unui învățământ atractiv. Dar iată, nu s-a întâmplat și profesorii tăi continuă să scrie pe tablele clasice până provoacă dureri de mușchi și ligamente elevilor și până le pierde orice interes pentru lecția predată, obosindu-i inutil.

România nu a atins niciuna dintre țintele asumate în Strategia Europa 2020 la capitolul Educație și Cercetare, arată datele Eurostat. Cele trei măsuri obligatorii cuprinse în documentul semnat de România arată că ar fi trebuit să reducem rata abandonului școlar la 11,3%, să creștem procentul persoanelor care au studii superioare în vârstă de 30-34 de ani la 26,7% și să creștem procentul din PIB alocat cercetării la 2%.

Toate aceste semnale atât de îngrijorătoare nu te pun pe gânduri la modul sincer și asumat, dragă Ministru al Educatiei?

Închei amintindu-ți că educația e prima condiție pentru o viața de calitate a unui popor. Acest popor este nefericit de pe băncile școlii și bunicii, părinții și copiii nației românești ar vrea să vadă școala unsă cu grăsime și mâncată de câini. În loc să fie lumină și bucurie, e suspin și vorbă de ocară. Mânca-ți-ar câinii sistemul de învățământ etern reformat și etern repetent, Dragă Ministru al Educației!

ADINA STEFANESCU

 

Facem copii pentru a duce viata mai departe

Nu facem copii ca să aiba cine să ne dea o cană de apă la bătrânețe.
Nu facem copii pentru ca să nu fim singuri la bătrânețe.
Nu punem copiii să facă în viață ce nu am reușit noi.
Eșecurile noastre nu înseamnă că vor fi și ale lor. Deci, dacă vor să aleagă aceeași cale să-i lăsăm.
Facem copii pentru a duce viața mai departe.
Facem copii pentru că este bogăția cea mai mare pe care o putem avea pe acest pământ.
Facem copii, le oferim dragoste, educație și suport.
Si dacă ne-am făcut treaba bine vom fi niște părinți fericiți.
Lăsați copiii să greșească ca să învețe.
Lăsați copiii să-și asume alegerile.
Lăsați copiii să zboare…

Mariana Grindei

 

Pe vremea cand eram copil

Pe vremea când eram copil
Şi aveam sufletul fragil,
Credeam orice, iubeam curat,
Stăteam departe de păcat.
Vedeam viața în culori,
Nimic uscat, ci numai flori –
Doar zâmbete şi voioşie,
În suflet numai bucurie.
Iar cerul meu era senin,
Visam, cântam, zâmbeam din plin.

Dar norii negri au apărut
Odată ce eu am crescut,
Iar râul vieții lin, curat,
Crescând, şi el s-a tulburat
De lacrimi, griji şi supărări,
Oftat şi grele încercări.

Iar azi mi-e tot mai greu să cred
Că-n viață totul este drept
Cum în copilăria mea
A fost, o ştiu, a fost aşa –
Mereu uşor, frumos, senin,
Iar zborul vieții cald şi lin.

Azi îmi rămâne doar să lupt
Să am din nou ce am pierdut:
O inocență de copil,
Un suflet pur, nobil, fragil.

ELENA J.

 

Draga parinte, ai grija ce semeni!

Draga parinte, ai grija ce semeni. Fetita niciodata nu trebuie sa auda: „vai ce frumoasa esti”, nici ca spui altora ca sunt frumoase, nici sa te vada ca tu stai in fata oglinzii si crezi ca te faci frumoasa. Nici ca o imbraci ca o papusa si o admiri toata ziua. Trebuie sa o admiri si sa o lauzi cand vezi ca exceleaza intr-o virtute. Frumusetea poate fi un inger distrugator, cand ajunge sa obsedeze. Ea distruge si viata celui ce o are si viata celor ce o ravnesc. Un fotomodel american spunea ca, „o femeie este frumoasa pana isi da seama de aceasta, fiindca apoi devine nenaturala”. Cand cultivi aceasta calitate exagerat din pruncie pui capat bucuriei, activitatilor si curiozitatilor specifice copilariei si incep curiozitati si activitati specifice adolescentei.

Astfel, fetita va inlocui bucuria jocului, cunoasterii si prieteniei cu bucuria de a se vedea frumoasa si admirata. O dorinta de a cuceri si stapani, de a avea fani. Fetita isi pierde entuziasmul de a descoperi lumea reala si incepe sa isi creeze o lume proprie a fanteziilor in care in permaneta se viseaza cum e admirata si deasupra tuturor. Punerea accentului pe frumusetea fizica  si pe comportamentul de papusa scurteaza copilaria copilului si il sexualizeaza timpuriu.

O astfel de printesa urbana, cand va ajunge la scoala, va dori admiratie din partea celorlalti (sa fie populara) si nu va avea sansa experimentarii unor prieteni fratesti. Ele vor accepta doar fani in jurul lor.

Andrei Jassy

 

Copiii invata din ceea ce ii inconjoara

Dacă un copil este criticat des – el învață să condamne.

Când un copil este des lăudat – învață să prețuiască.

În cazul în care ai o atitudine răutăciasă față de copil – el învață să fie la fel.

Dacă ești sincer – copilul va învăța să spună adevărul.

Atunci când copilul este luat în derâdere – învață să fie timid.

Dacă un copil trăiește cu sentimentul de siguranță – învață să aibă încredere.

Atunci când un copil este umilit – învață să se simtă vinovat.

Dacă ești de acord cu părerile copilului – el învață să se iubească pe sine însuși.

Atunci când ești indulgent cu el – copilul învață să fie răbdător.

Dacă este încurajat – învață să aibă încredere în propriile forțe.

Dacă copilul trăiește într-o atmosferă prietenoasă și se simte important – învață să găsească dragostea în această lume.

Nu vorbi urât despre copil – nici în prezența, nici în lipsa lui.

Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative.

Ascultă-l și răspunde-i atunci când apelează la tine.

Respectă copilul atunci greșește, mai devreme sau mai târziu se va corecta.

Fii dispus să ajuți copilul care vrea să descopere lumea și fii invizibil pentru cel care a descoperit-o.

Ajută copilul să evolueze cu grijă, pace și iubire.

Tratează-ți copilul în cel mai frumos mod și oferă-i ce ai tu mai bun.
Se spune că relațiile cu copii nu sunt atât de complicate. Vrei un copil bun – fii un părinte bun.

Maria Montessori, aflaadevarul.ro

 

Familia si copiii nascuti in lanturi

Pr. Arsenie Boca, lataifas.ro

 

Marturisirea unei minuni facuta de o mama in perioada sarcinii

In saptamana 22 de sarcina am facut prima ecografie in urma careia mi s-a spus ca pruncului meu ii lipsesc 2 membre, o mana si un picior, plus ca sigur mai sunt si alte anomalii. Am repetat investigatiile, iar rezultatul era acelasi, ii lipsesc 2 membre si nu e nicio problema, pot avorta. Infioratoare propunere! Asta e, e copilul meu, il voi primi cum e. Daca l-as naste sanatos si ulterior ar ramane fara membre, l-as ucide?! Nu! Eram indurerata si furioasa, aveam destule necazuri, de ce si asta?! Au fost cateva zile grele, am vrut sa merg la Bucuresti pentru alta investigatie, mi-l imaginam pe prunc, incercam sa aflu cum sa il ajut cu handicapul lui….1000 de ganduri, insa ca prin minune m-am linistit. Daca ii lipsesc aceste 2 membre pruncului meu nu se poate face nimic. Au fost cateva persoane care au stiut si sigur s-au rugat pentru noi. Am revenit la o alta ecografie si la fel, ii lipsesc membrele. Nu stiu, dar eram linistita, stiam ca pruncul e bine. La a 4-a ecografie facuta de alt medic care deja era vizibil deranjat ca nu am de gand sa avortez, mai ales ca e al 6-lea prunc, dupa mult timp de investigat, timp in care am invocat Sfintii ocrotitori ai nostri, ca prin minune au aparut membrele. Medicul meu era bucuros. Am avut si ulei sfintit daruit de prietena mea Ioana de la Sfintii Rafail, Irina si Nicolae. Cu acest ulei mi-am dat pe burtica in care crestea Sava, nascut la termen si perfect sanatos. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Mihaela, mama a 6 copii

 

Cea mai mare greseala a parintilor

„Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu” Un jurnalist şi scriitor american Jim Bishop scria: „Am întrebat odată un medic psihiatru ce anume considera drept cea mai gravă greşeală a părimţilor. Mi-a răspuns că greşeala cea mai mare pe care o fac cei mai mulţi este să-şi spună: „Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu”. „De ce ar fi asta o greşeală?”, l-am întrebat. Răspunsul lui este demn de reţinut: „Ceea ce te face să fii omul care eşti, dacă eşti cu adevărat un om, este tocmai faptul că ai întâmpinat greutăţi, că a trebuit să depăşeşti anumite situaţii dificile, că uneori multe ţi-au stat împotrivă, că a fost important să te caţări, să te strecori, să te târăşti, pentru a ajunge în vârf.”

Pr. Anthony Coniaris, http://www.ganduridinierusalim.com

 

Oamenii care sunt goi pe dinauntru

Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor.

“Avem două cuti de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?”. „Cea goală”, au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. „Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?”. „Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. „Care se turteşte?”. „Cutia goală”, au răspuns la unison.

Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blestemă copiii… Pentru că sunt goi!

Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.

În viaţa de „butoi gol” orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.

Achim Mihai

 

„Este mai simplu sa tratezi dependentii de heroina decat pe cei pierduti in lumea jocurilor video si a retelelor de socializare.” Nicholas Kardaras

Specialiștii din lumea întreagă nu mai au nicio îndoială: tableta, Xbox-ul, smartphone-ul și altele device-uri care, pe moment, îi țin pe copii liniștiți, într-o lume virtuală, pot fi denumite „heroină digitală”. Pentru că toate aceste  dispozitive pe care părinții le dau pe mâna copiilor de la cele mai mici vârste produc aceeași dependență pe care o dau drogurile. Despre acest fenomen care nu mai poate fi stopat și în capcana căruia cad copiii din toată lumea vorbește doctorul Nicholas Kardaras intr-un articol publicat în 2016 de New York Post.

Medicul american, cunoscut pentru tratarea dependenților de droguri, susține că a ajuns la concluzia că îi este mult mai simpul să trateze dependenții de heroină si metamfetamină decat pe cei pierduți în lumea jocurilor video  a rețelelor de socializare.

„Acum știm că aceste iPad-uri, smartphone-uri și Xbox-uri sunt o formă de droguri digitale. Cercetările recente privind imagistica creierului arată că ele afectează cortexul frontal al creierului – care controlează funcționarea executivă, inclusiv controlul impulsurilor – exact același mod în care o face și cocaina. Tehnologia este atât de hiper-excitantă încât ridică nivelurile de dopamină – neurotransmițătorul care dă starea de bine, cel mai implicat în dinamica dependenței – la fel de mult ca și sexul”, spune medicul american.

El explică faptul că mulți părinți au înțeles că toate aceste ecrane digitale omniprezente in viața copiilor au un efect negativ asupra lor. „Vedem însă manifestări agresive ale copiilor atunci când dispozitivele le sunt luate iar atenția lor se risipește atunci când nu mai dețin dispozitivele hiper-excitante. Mai rău, putem vedea cum copiii care devin plictisiți, apatici, neinteresați de ce este în jurul lor când nu mai sunt conectați”.

Asta i-a făcut pe inginerii și tehnicienii din acest domeniu să fie și cei mai precauți părinți când vine vorba de a lăsa aceste dispozitive create de ei  pe mâna copiilor. Este cazul lui Steve Jobs, cunoscut pentru faptul că și-a ținut copiii departe de ecranele digitale. De asemenea,  directorii și inginerii din Silicon Valley își înscriu copiii în școli Waldorf non-tech. Fondatorii Google, Serghei Brin și Larry Page, au ales școli Montessori fără nicio tehnologie,  la fel ca și creatorul Amazon, Jeff Bezos și fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales.

„Așa este: creierul copilului tău în timp ce stă pe Minecraft arată ca un creier dependent de droguri. Nu e de mirare deci că ne este foarte greu să îi smulgem pe copiii de pe ecranele pe care stau și că devin agitați atunci când nu mai sunt lăsați să stea pe aceste ecrane. În plus, sute de studii clinice arată că ecranele cresc depresia, anxietatea și agresivitatea și pot duce chiar la comportamente psihotice unde jucătorul video își pierde legătura cu realitatea”, spune medicul american.

„În activitatea mea din spital, cu peste 1.000 de adolescenți, din ultimii 15 ani, am regăsit vechea axiomă care spune că „Un gram de prevenție face cât un kilogram de vindecare”. Ea poate fi aplicată atunci când vine vorba de dependența de tehnologie. Din momentul în care un copil a depășit limita, devenind dependent de tehnologie, tratamentul poate fi foarte dificil. Mi-a fost mai ușor să tratez dependenții de heroină si metamfetamină decat pe  cei pierduți în lumea jocurilor video sau pe cei care au dezvoltat o dependență de Facebook și social media”, spune Nicholas Kardaras.

În conformitate cu Declarația Academiei Americane de Pediatrie din 2013, copiii cu vârste între 8 și 10 ani petrec 8 ore pe zi cu diverse mijloace media digitale, în timp ce adolescenții petrec 11 ore în fața ecranelor. Unul din trei copii utilizează tablete sau smartphone-uri înainte de a putea vorbi. Între timp, manualul „dependenței de Internet” alcătuit de doctorul Kimberly Young arată că 18% dintre utilizatorii de internet cu vârste între 14 și 18 ani din SUA suferă de dependența de tehnologie.

„Odată ce o persoană depășeșye limitele și devine dependentă de droguri, de dipozitive digitale sau de orice altceva – ea are nevoie de detoxifiere înainte ca orice alt tip de terapie să aibă vreo șansă de a fi eficientă. În cazul dependenței de tehnologie,  asta înseamnă un detox digital radical- fără computere, fără smartphone-uri, fără tablete. Detoxifierea digitală extremă elimină chiar și privitul la televizor.

Timpul prescris este de patru până la șase săptămâni; acesta este timpul necesar, de obicei, pentru ca un sistem nervos hiper-excitat să se reseteze. Însă nu este deloc o misiune ușoară în societatea actuală, care abundă în tehnologie și unde ecranele au devenit parte din viața noastră. O persoană poate trăi fără droguri sau fără alcool; dar în cazul  dependenței de tehnologie, ispitele digitale sunt pretutindeni”, afirmă medicul american.

El spune că, pentru a preveni ca copiii să nu devină dependenți de tehnologie, trebuie, în primul rând, ca micuții de 4, 5 sau 8 ani să nu se fie lăsați să se conecteze la ecrane. Asta înseamnă că se vor juca cu Lego în loc de Minecraft, vor citi cărți tipărite, și nu pe iPads, vor face sport și se vor juca în natură, în loc să se uite ore întregi la televizor.

https://www.activenews.ro