Doar gândul la Tine mă face să sper
în drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de Tine, de chipul Tău blând
îmi spune mereu…
În curând…
În curând…
La poarta cetăţii odată voi sta
acolo departe în patria Ta.
De dorul acesta ce-mi arde în piept
veghez şi tresar
şi Te-aştept…
şi Te-aştept…
În lumea aceasta mereu călător
mă-nalţ către stele pe scări de fior.
La orice sclipire tresar îngânând:
O, vino, Te rog…
mai curând…
mai curând…
Costache Ioanid
Dacă-ntr-o tainică vreme
din lut Cineva mă făcu
şi dacă sunt om şi nu vierme,
o, Doamne, aşa ai vrut Tu…
Dacă am grai şi nu muget
să spun ce iubesc şi ce nu,
şi dacă am harul să cuget,
o, Doamne, aşa ai vrut Tu.
Dacă întâia zidire
deplin în păcat se pierdu,
când totuşi mi-ai dat izbăvire,
o, Doamne, aşa ai vrut Tu.
Dacă m-ai scos din neghină,
nu viaţa-mi urâtă-Ţi plăcu.
Nu eu am vrut iarăşi lumina,
o, Doamne, aşa ai vrut Tu.
Iar dacă voi merge odată
la Cel ce din Duh mă născu,
voi spune de-a pururea: Tată!
Te laud c-aşa ai vrut Tu!
Costache Ioanid
Lumină pentru candela din suflet 