RSS

Arhive pe categorii: MARTURISIRE

Cat de grav este pacatul de a lepada credinta ortodoxa

Am simţit cum mâna Maicii Domnului care era pe creştetul meu mă ridică deodată până-n cupola bisericii. Mi-am văzut trupul în genunchi la icoană şi am înţeles că sufletul meu s-a ridicat. M-a scos prin acoperiş şi a zburat cu mine pe de-asupra vârfului Athon până în partea cealaltă a muntelui, cu o viteză uimitoare că am crezut că mă azvârle pe stânci sau în mare, dar s-a oprit în dreptul unei grote, a unei peşteri acoperită cu bolovani. Am intrat în ea şi acolo am văzut lungite pe nişte lespezi trupurile neputrezite şi urât mirositoare ale unor călugări care au greşit faţă de Maica Domnului şi pentru care au primit pedeapsa puroierii veşnice.

– Scrie povestea lor – mi-a spus Maica Domnului. Este despre cei care nu merită nicio iertare. Şi mi-a povestit cum ei au acceptat în timpul prigoanei catolice să renunţe la obiceiurile lor ortodoxe şi să ţină slujbe în rit apusean. Hristos S-a supărat şi a surpat zidurile bisericii peste ei, iar corpurile lor au rămas buhăite, supurând continuu de 730 de ani, emanând un miros de hoit. Toţi care le vedeau se îngrozeau şi înţelegeau ce mare păcat este trecerea la altă credinţă decât cea în care au fost botezaţi.

Am rămas cutremurat în faţa acelor hoituri din ochii cărora se prelingea un lichid alb-gălbui şi care îmi cereau parcă ajutor din lumea de dincolo. Aş fi rămas multă vreme nemişcat, mut în faţa acelor grozăvii dacă Ea nu m-ar fi ridicat şi nu m-ar fi adus înapoi în biserică, zburând de data asta pe ocolite, arătându-mi alte peşteri în care au vieţuit sfinţi, chilii în care trăiau în sărăcie şi virtute numeroşi călugări, schituri ce păreau asemeni unui stup populat cu harnice albine.

M-a aşezat la loc în corpul meu, dar n-am mai putut să scot nici un cuvânt. Ceea ce trăisem era mai mult decât puteam duce. Eram copleşit de situaţiile arătate, de miracolul petrecut cu mine în această călătorie de-asupra Athosului. Nici Ea n-a mai spus nimic. Stăteam pe mai departe în genunchi în faţa icoanei. „Să nu uit nimic” – îmi spuneam în gând, încercând să-mi reamintesc fiecare cuvânt şi fiecare întâmplare.

Bruno Stefan, https://sfantulmunteathos.wordpress.com

 

 
5 comentarii

Scris de pe 7 Martie 2016 în MAICA DOMNULUI, MARTURISIRE, ORTODOXIA

 

Medicamentele homeopatice sunt incantate

Am adunat aici marturisiri din diverse surse din care reiese ca medicamentele homeopatice sunt concepute sub incantatii. De aceea crestinul ortodox nu are voie sa apeleze la homeopatie sau alte metode bioenergetice de vindecare.

Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale “substantei”). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie. Potrivit homeopatiei, efectul benefic al “medicamentului” se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism,  contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice. – Dr. Alexandru Anastasiu

Procesul de productie din laboratoarele Boiron este unul dubios: extractul initial este diluat si “dinamizat” prin lovire de niste suprafete tari, in mod ritmic, ca la un ritual,  homeopatii rostind si anumite incantatii. – Elena S, absolventa a Facultatii de farmacie

Modul de preparare a remediilor homeopatice, este unul de natura spirituala – new age – prin potentare, dinamizare, incarcarea cu „energii”, forta vitala, forta vietii, energia universala a vietii, energia cosmica toate acestea sunt minciuni. In remediile homeopatice, de la o anumita dilutie in sus, nu mai ramane nici o molecula de substanta activa. Ramane doar incarcatura spirituala, dinamizarea sau potentarea, de factura spirituala, asa cum afirma medicii homeopati. Este recunoscut ca de multe ori dilutiile homeopatice se fac dupa un anumit ritual, spunandu-se anumite incantatii si de cele mai multe ori intr-un remediu probabil ca nici nu mai exista substanta de origine. Cu toate astea, remediile opereaza, pentru ca – spune homeopatul – incarcatura lor este de factura spirituala si de fapt opereaza. – Dr. Ileana Radu

Persoanele care se bazează doar pe aceste produse şi refuză medicamentele îşi pun viaţa în pericol. În cazuri grave s-a ajuns chiar la deces. Homeopatia nu se bazează pe extracte din plante, cum greşit cred unii pacienţi. Practic, diluarea este atât de mare încât uneori în produs nu mai poate fi detectată nici măcar o moleculă din substanţa originală, astfel încât cercetătorii au observat că acele granule conţin deseori doar zahăr. În tratamentul homeopat, un remediu este considerat cu atât mai eficient cu cât este mai diluat. Chiar dacă la o asemenea diluţie nu mai există absolut nimic din substanţa activă, homeopaţii consideră că remediul păstrează o „memorie” a acelui ingredient şi astfel are efect.  Cu siguranţă aţi auzit şi poate chiar aţi folosit celebrul Oscillococcinum, remediu recomandat pentru răceală şi gripă, care ar conţine ficat şi inimă de raţă. Cercetătorii nu au găsit însă în granulele vândute de Boiron decât zahăr. Totuşi, doar acest remediu aduce companiei un venit anual de peste 20 de milioane de dolari. http://www.descopera.ro/stiinta/12462695-adevarul-despre-homeopatie-ce-risca-cei-care-se-trateaza-doar-cu-aceste-remedii

Medicina traditionala a fost definita ca o alternativa neconventionala de tratare, adesea folosindu-se plante medicinale intr-o maniera non-ortodoxa, precum si procesul de folosire a acestor plante, medii, preoti, vraci, diverse zeitati cautand o solutie pentru diverse boli. Medicina traditionala include medicamente pe baza de plante, fixarea oaselor, terapii spirituale, circumcizie, ingrijirea maternala, aromaterapie, homeopatie si multe altele. http://www.plantsjournal.com/vol2Issue6/Issue_nov_2014/4.1..pdf Pg.20

Traditia holistica din care vindecarea pe baza de plante a evoluat, a onorat nu numai puterea trupului de a vindeca, ci mai ales pe aceea a gandului sau spiritului. Rugaciuni, cantece, incantatii si alte forme ale ritualului sunt intalnite foarte des in prepararea si ingerarea plantelor. De multe ori, asemenea ceremonii sunt vazute ca fiind componente esentiale ale puterii divine a plantelor, fara de care procesul de vindecare nu ar avea loc. http://martikheel.com/pdf/healing-herbs-marti-kheel.pdf Pg.2

Medicina alternativă cuprinde: homeopatie, acupunctură, osteopatia ca şi chiropractică, masaj bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie, reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditaţia transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mişcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, magie albă, magnetoterapie, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru), dianetică, engramele minţii, orgonomie, spiritism, credinţa în puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanţă), reglaj de energie, reglaj al câmpului magnetic, energii Yin şi Yang, energii pozitive şi negative, diluţie şi/sau dinamizare homeopatică sau atingerea „esenţei dumnezeieşti a creaţiei” – idee care provine din erezia panteismului).” https://traianbadarau.files.wordpress.com/2013/01/indreptar-de-spovedanie-de-dat-la-pacienti.pdf Pg.1

Elena J.

 

Marturisiri de pe blogul „De Veghe Patriei”

2001

Ce urmeaza sa va spun in continuare reprezinta niste lucruri care pana in ziua de astazi au fost adanc ingropate in sufletul meu. Atat de terifiante ca tot timpul mi-a fost frica sa le rostesc cu glas tare, am mers la preoti si monahi, pustnici ascunsi in padure, si doar unul dintre ei a stiut sa imi explice ce se intampla: Parintele zavorat Proclu Nicau. L-am vizitat in urma cu mai multi ani de zile si la sfarsit am sa va spun ce mi-a transmis…nu aveti idee cat de greu imi este sa spun aceste lucruri. Din cauza aceasta stau atat de izolat si nu vreau sa am contact cu nimeni care citeste acest blog. Am fost nevoit sa inventez o multime de lucruri ca sa-i tin pe toti cat mai departe de adevar…

Cu trei zile inainte de atentatele de la World Trade Center, am avut pentru prima data visul care ma bantuie de aproape 15 ani de zile. De fapt nu este un vis, este o realitate pe care o traiesc atunci cand dorm, pur si simplu nu stiu cum sa explic aceste lucruri ca sa intelegeti mai bine…

Visam ca sunt undeva la poalele unui deal, in stanga mea se vedea Sfinxul din Bucegi, dar nu cum il cunoastem noi in ziua de astazi ci cu mult mai mare si pare o fiinta vie care traieste inchisa in piatra, si eu ma chinui de fiecare data sa urc dealul respectiv. Ajung sus in varf si vad un om imbracat in haine de taran roman, cu plete care ii trec de mijloc si reflexi argintii, are opinci in picioare, ciorapi grosi de lana, si sta intors cu spatele la mine. Ma duc incet inspre el si porneste catre un fel de stana si eu il urmez, ne asezam pe o banca de banca din lemn si afara incepe sa ploua linistit…cerul este acoperit de nori atat de grosi si negri cum nu cred ca ati vazut vreodata.

Prima data cand am visat acest lucru, in 2001, mi-a spus cu o voce foarte blanda, de bunic batran: “Mergi in spate ca s-a pornit foc mare…”. Ma ridic de pe banca, ocolesc stana, vad niste oi de culoare neagra in staul, si ajung cumva in spate: dintr-o data porneste un vant teribil, efectiv simt cum mi se face frig si ma aflam ca in fata unui ecran de proportii uriase. Traiam o realitate intr-o alta realitate: ma aflam pe o strada de “undeva”, vad niste blocuri foarte mari, imense si din sticla, la un moment dat doua avioane se prabusesc peste doua blocuri aflate in stanga mea…vad oameni cu fete acoperite de fum si plini de sange. Pur si simplu nu simt nicio emotie, privesc totul foarte linistit…ma intorc inapoi la banca si nu pot sa-i vad fata de parul foarte lung…il aud cum sopteste: “Foc, foc mare…”.

M-am trezit lac de apa, imi venea sa vomit in ultimul hal, tremuram din tot corpul si inima imi batea cu putere…

Dupa trei zile intru in casa si tatal meu imi spune speriat: “Hai ca i-au atacat pe americani…”. Am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare: vedeam live cum ard blocurile de la World Trade Center! M-am dus in camera mea si extrem de speriat m-am pus in pat: “Doamne, ce se petrece cu mine?”.

2005

Era vara, foarte cald afara, si eram in metrou…ascultam muzica la casti. Dintr-o data am inchis ochii, nu stiu de ce am facut acest lucru, si am simtit cum metroul prinde o viteza extraordinara…m-am speriat si-n gand mi-am spus: “Ce dracului are asta? E nebun la cap de merge cu o asa viteaza?”. Cum stateam cu ochii inchisi, aveam senzatia ca ceva independent de vointa mea ma face sa fac acest lucru, am auzit in cap niste tipete ingrozitoare de oameni foarte speriati si raniti de moarte, iar in nari am simtit un miros puternic de fier incins…ceva care ardea. Nu stiu cat a durat totul, cinci secunde, zece nu stiu, cand am deschis ochii o fata de langa mine, cam pe la 25 de ani, mi-a spus foarte speriata: “Mai, esti ok? Ai inceput sa tremuri si spuneai ceva ii omoara…te simti bine?”. Pur si simplu parca eram dintr-o alta lume si toti din metrou se uitau la mine ca la un om nebun. M-am dat jos la prima statie, undeva pe la Aviatorilor, si cum am iesit afara am inceput sa vomit in ultimul hal. Am simtit ca lesin acolo si de abia mi-am revenit…

Dupa o singura zi a fost atentatul din Londra!

Madrid

Am visat ce v-am spus mai sus, visul este identic de fiecare data si nu se schimba cu nimic, m-am asezat langa el pe banca si mi-a spus: “Mergi si te uita la trenuri…”. Ajung in spate, se repeta senzatia ca am in fata un ecran urias, si vad niste trenuri de prin alt secol care mergeau prin desert. De trenurile respective se apropie un grup de oameni, imbracati in negru, cu niste steaguri negre in mana, si la un moment dat unul dintre ei scuipa inspre un tren si acesta pur si simplu explodeaza.

M-am trezit din nou cu o stare de greata imensa, transpirat din cap pana in picioare, si stiam ca undeva pe aceasta planeta o sa se intample ceva cu niste trenuri.

Dupa cinci zile au fost atentatele de la Madrid.

Cutremure

De fiecare data cand este un cutremur am o senzatie teribila de neliniste, imi vine sa fug din casa, sau ma tin cu mana de masa sau scaun. Nu se intampla nimic, dar sunt sigur ca urmeaza un cutremur…nu m-am inselat niciodata! Va spun cat se poate de serios ca sunt extrem de speriat la ora actuala si simt cum pamantul imi vibreaza sub picioare, cateodata am impresia ca aud ceva ca infundat de sub pamant care vrea sa iasa afara…vom avea parte de un cutremur cu mult mai care ca cel din 1977.

Sunt lucruri independente de vointa mea, nu le provoc sub nicio forma, eu va spun ce simt!

Luna de pe cer

Am visat acest lucru anul trecut in iulie si visul a fost la fel, si acum va spun ce ma ingozeste cel mai tare: eu niciodata nu-i vad fata celui din vis, habar nu am cum arata sau ce este. Am mers in spate si luna capatase o culoare sangerie, parca curgea sange din ea, si la un moment dat a inceput sa se rupa in bucati si deasupra pamantului ploua cu sange. Vedeam oameni cu fete schimoniste de durere care mai mult se tarau pe pamant, “sangele” respectiv le ardea carnea de pe ei…

De luni de zile ma uit la luna de pe cer si astept sa se petreaca ceva. Mai mult nu stiu…

Demoni?

Dormeam, anul 2010, si dintr-o data am simit ca paralizez in pat si nu pot sa respir, simteam ca ma sufoc si foarte incet am deschis ochii: in intunericul camerei am vazut trei forme inalte pana in tavan de culoare neagra, alba si albastra. Pe cap aveau un fel de glugi si simteam ca ma privesc cu atentie…imi trecea prin cap ca mor si nici macar nu puteam sa imi fac cruce cu limba. La un moment dat o sfera de culoare alba parca mi-a intrat in stomac si imediat am sarit in picioare urland: “Nuuuuu…”. Am aprins lumina si in camera nu era absolut nimic…m-am spus la calculator si am dat drumul la muzica sa ma linistesc, am ascultat “Treceti batalioane romane Carpatii”. Ies pe balcon sa i-au o gura de aer, era ora 04:30, cand vad pe strada un tanar, maxim trei zeci de ani din ce mi-am dat seama, cum canta foarte incet “Treceti batalioane romane Carpatii”. Am inceput sa rad incet si ma gandeam ce om nebun canta asa ceva, mai face cativa pasi si brusc se uita sus inspre mine…in fata bunului Dumnezeu, a Mantuitorului Hristos, va spun ca am simit o spaima teribila si am avut senzatia ca niste ochi de culoare alba ma priveau de sub gluga hanoracului. M-am retras inainutru si tremuram de frica…au trecut cateva secunde si cu cea mai mare atentie m-am uitat pe strada: nu era nimeni!

Pustnicul Nicau

Eram foarte agitat, la un moment dat mi-am pus intrebarea ce mai caut pe acest pamant, simteam ca traiesc ceva mai greu de suportat ca iadul, si totusi o voce din interior imi spunea: “Cauta raspunsul…” . Nu imi ajuta rugaciunea, mersul la Biserica, absolut nimic. Zile in sir am pierdut pe internet in cautarea raspunsului si dintr-o data am vazut cateva clipuri cu pustnicul Nicau, in momentul respectiv am stiut ca Sfintia Sa este raspunsul pe care il cautam.

Am aflat cum se poate ajunge la chilia sa si-n cel mai mare secret am plecat de acasa. Bunul Dumnezeu, dupa mare mila Lui, a facut in asa fel sa-l gasesc singur. Am stat cam patru ore sa-i spun toata povestea, multe evenimente pe care nu le-am povestit aici si tin de viata mea personala, m-a ascultat in cea mai mare tacere si la anumite intervale imi facea semn sa continui. Am terminat de vorbit si mi-a spus: “Mergi afara si asteapta pana te chem eu”.

Am stat afara cam o ora si nu vroiam sa mai plec de acolo, era o pace sufleteasca imensa, o stare de bine cum nu traisem niciodata, atunci mi-a trecut pentru prima data prin minte sa devin monah sau pustnic. Ma cheama dupa o ora si imi spune (citez aproximativ):

“Nu am dezlegare de la Dumnezeu sa iti spun daca ce visezi tu este drac sau inger de lumina, dar te foloseste sa vorbeasca prin tine. Taica, multi draci de la iad s-au urcat pe pamant si-n curand vine urgie atat de mare ca vor fierbe marile ca oala de pe foc, se vor da unii pe altii la moarte indemnati de dracii care stau langa ei neintrupati, apoi iti pot spune ca esti un mesager care vorbeste din mila Domnului. De vei spune cum visezi te vor cauta, de nu vei spune nimic atunci te vor chinui gandurile si mari ispite vei avea…”. Mi-a vorbit cam o ora si multe lucruri le pastrez doar pentru mine, cert este ca nu voi apuca batranetea pe acest pamant…mi-a dat asigurari pe marginea acestui lucru si mi-a spus cand simt momentul sa merg undeva si sa ma impac cu bunul Dumnezeu.

La indemnul Sfintiei Sale, am plecat sa vizitez un pustnic din muntii Neamtului, foarte bine ascuns, si mi-a fost extraordinar de greu sa-l gasesc. Cand am intrat in coliba lui mi-a spus de la intrare: “Te-am vazut de departe ca musafir…”. Din nou i-am povestit ce ii spusesem si pustnicului Nicau, m-a ascultat in liniste cu ochii inchisi si la sfarsit mi-a spus: “Tu plangi de durerea lor, dar intelege ca nu ai cum sa impiedici lucrurile…astea e voia bunului Dumnezeu. Isi vor spala pacatele in sange si foc si vei urla din cauza lor….”. Acolo am facut un legamant pe care il voi respecta cu sfintenie pana in ultima clipa a vietii: sa nu le fac rau oamenilor si stau cat mai departe de ei!

Anumiti oameni din serviciile secrete ale Romaniei, citesc acest blog zilnic si o mica parte din ei, cei mai inteligenti, au inteles o urma de adevar si de fiecare data imi spuneau: “Nu face ceva sa pleci si sa nu te mai gaseasca nimeni, chiar e nevoie sa spui ce trebuie si ne bazam pe tine”. Din dragoste pentru ei nu am plecat acolo unde aveam de gand sa ma duc…eram sigur ca voi avea remuscari teribile. Atunci am avut de ales: linistea mea sau adevarul! Vedeti destul de bine ce am ales…

Ultimul vis

L-am avut in urma cu o saptamana de zile si cand am mers in spatele stanii am vazut un teren intins, un fel de desert cu pamantul crapat, cerul era taciune si un soare parea ca arde deasupra. Jos pe pamant erau o multime de oameni impartiti in trei grupuri si pareau pregatiti de razboi, sa se atace unii pe altii cu o ura feroce. Cand am ridicat privirea am vazut ca deasupra soarelui aparuse ceva care seamana cu o cruce din care picura sange…

Precizari

Am avut nevoie de foarte mult timp sa spun aceste lucruri pe “DeVeghePatriei”, am stat nopti intregi sa ma rog bunului Dumnezeu sa imi lumineze mintea si sa stiu ce am de facut, drept urmare indraznesc sa va rog anumite lucruri:

  1. Nu va apucati sa imi puneti intrebari pentru ca nu voi raspunde.
  2. Va indemn pe toti sa va rugati de fiecare data si pentru sufletul meu. Sa ma pomeniti la rugaciune.
  3. Daca va simtiti dumneavoastra bine atunci puteti rade in hohote de ce scrie mai sus…
  4. Cel mai mult va rog sa ma intelegeti ca om si sa imi respectati legamantul facut in fata pustinicului: niciodata nu voi aparea in public sa spun ce scrie mai sus!
  5. Am spus aceste lucruri pentru ca se apropie ceva si multi dintre noi vor merge la judecata Tatalui.
  6. Prima si ultima data cand vorbesc pe marginea acestui subiect.
  7. Nu mi-a dat bunul Dumnezeu niciun har special, sunt niste lucruri care se intampla si atata tot.
  8. Va multumesc anticipat pentru gandurile bune.

Doamne Ajuta si Mantuire, va doresc!

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/01/16/a-sosit-timpul-sa-va-spun-adevarul-in-legatura-cu-deveghepatriei/

 

 
2 comentarii

Scris de pe 20 Ianuarie 2015 în MARTURISIRE

 

Marturisire primita pe mail de la un prieten

“Vreau sa-ti marturisesc ceva, o minune pe care a savarsit-o parintele Arsenie Boca cu mine. Eu stau foarte mult pe scaun, 8-10 ore pe zi si de aceea am probleme cu mijlocul inclusiv pana jos la picioare. Intr-o seara, ma durea foarte tare mijlocul, nu mai puteam sa stau nici in picioare, nici in pat, nici pe o parte, nici pe alta, nici pe spate… Seara pana sa ma duc la culcare, m-am rugat la parintele sa-mi repare mijlocul si i-am cerut, bazandu-ma pe ce ne-a zis: „de dincolo o sa va ajut mai mult” cu cuvintele mele, cum am stiut eu mai bine. Iar in timp ce ma rugam, am simtit la mijloc un fel de „furnicatura” de la jumatatea coloanei pana jos….ca si cum as fi fost cu mainile agatate de o bara iar restul corpului atarnand in jos. Am simtit ceva… Iar din seara aceea, inca de cand am terminat rugaciunea si m-am asezat in pat, mijlocul nu ma mai doare. Si nu ma mai doare! Nu mai stiu ce-i aia durere. Abia mai puteam sa duc o galeata cu apa sau sa stau in picioare fara sa ma doara mijlocul. Acum le pot face lejer fara pic de durere. Duminica am stat aproape jumatate de zi in picioare, ma plimbam prin curte si nu am simtit nici pic de durere la mijloc, lucru pe care inainte nu puteam sa-l fac fara sa ma vait, sau sa ma aplec intr-o parte sau alta, sau sa stau jos… Nu stiu daca ma crezi, dar cateodata parca nici mie nu-mi vine sa cred… I-am cerut sa-mi redea sanatatea pe care am pierdut-o, ca sa-mi pot termina treburile, ca pe urma sa-i pot urma sfaturile si invataturile.”

Enoh, Dambovita – septembrie 2014

 
3 comentarii

Scris de pe 17 Septembrie 2014 în MARTURISIRE, RUGĂCIUNE

 

Va veni vremea cand o sa te prigoneasca chiar ai tai …

– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?

– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o biserică, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o biserică sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.

– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?

– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele. Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.

– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?

– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.

– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?

– Pune mâna pe Biblie, ia vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştită, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.

– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…

– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.

– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?

– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

Extras din convorbirile cu parintele Justin Parvu publicate in numărul, 2/2008 al revistei ATITUDINI

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Noiembrie 2013 în CREŞTINUL, ISPITE, MARTURISIRE