RSS

Arhive pe categorii: SMERENIA

Despre mandrie si smerenie

Cine are smerenie recunoaşte ce anume este el însuşi în faţa atotputerniciei lui Dumnezeu. În mândrie există uitarea lui Dumnezeu şi uitarea limitelor noastre. Smerenia nu poate fi dobândită fără o conştiinţă sporită a prezenţei lui Dumnezeu. Cine are smerenia se bucură în Dumnezeu, se bucură de infinitatea lui Dumnezeu, nu însă ca de o posesiune, ci ca de un dar. El primeşte în acelaşi timp nemărginirea şi iubirea.

Nu-i place să fie remarcat de ceilalţi, dar are bucuria de a trăi, de a se îmbogăţi în Dumnezeu; prin aceasta el este mai fericit decât alţii. Smerenia nu este o mutilare; este o modalitate de a ne lărgi orizontul interior, de a spori în înţelegere, de a fi mai înţelept şi mai liber, de a nu mai fi dependent de părerile altora, de a nu mai lucra sub presiunea altora. Toate acestea Dumnezeu i le dă ca mărturie a iubirii Lui: „Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul de grâu, de vin şi de untdelemn”.

Smerenia eliberează mintea. Prin ea ne regăsim eul nostru autentic care exercită farmecul prezenţei lui Dumnezeu. Cine are smerenia devine un înţelept fără a se afirma în faţa celorlalţi. El exercită o atracţie asupra tuturor; este respectat fără ca el să o ceară. Smerenia se dobândeşte treptat. Prin gândul continuu la Dumnezeu mintea Îl lasă pe Duhul Sfânt să lucreze în ea. Smerenia este un dar al Duhului care se manifestă ca blândeţea lui Hristos. Dobândirea tuturor virtuţilor este însoţită de o conştiinţă sporită a lui Dumnezeu. Cât timp suntem încă în strădaniile pentru dobândirea virtuţilor, nu avem simţirea duhovnicească a harului lui Dumnezeu. Cu timpul, această conştiinţă a lui Dumnezeu devine atât de puternică, încât aceste eforturi nu mai sunt anevoioase.

La început, conştiinţa lui Dumnezeu este legată de frică de Dumnezeu. Ştim că Dumnezeu ne priveşte, dar nu Îl vedem încă. Ne gândim la El, Îi cerem ajutorul, dar nu-L simţim încă. Dar când ajungem la o curăţire a patimilor, când devenim liberi, când nu mai suntem preocupaţi de noi înşine, atunci conştiinţa lui Dumnezeu este diferită. Acum Îl simţim ca dulceaţa, simţim atracţia şi Farmecul Său. Smerenia ne conferă o anumită odihnă în Dumnezeu; Dumnezeu ne ia ca pe nişte copii şi ne arată într-o legănare iubirea Sa.

Omul care se smereşte în faţa lui Dumnezeu are înăuntrul lui o comoară ce depăşeşte toate bucuriile şi satisfacţiile celorlalţi. El şi-a vândut toate bunurile exterioare, pentru că a găsit în inima sa această nepreţuită comoară, care este Dumnezeu.

Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, manastireasuruceni.com

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Februarie 2017 în MANDRIE, SMERENIA

 

Fii smerita, dar nu umilita! Fii rabdatoare, dar nu nerespectata! Fii buna, dar nu o papusa!

Draga mea, cu toții știm că nu îți este ușor să trăiești într-o lume în care toți ceilalți par să fie mai puternici decât tine și că tu ești de fapt o învingătoare în fiecare zi prin însăși natura ta. Lupți zilnic pentru familia ta, pentru tine, pentru toți cei din jur. Te lupți cu valul continuu de vase din bucătărie, cu hainele ce par să se murdărească continuu, cu fiecare strigăt al celor din jur pentru a-i ajuta, cu toate cerințele de la serviciu și cu toate cutumele societății.

Totuși, nu uita niciodată că și Iisus Hristos a avut o Mamă, o fecioară care a redefinit locul femeii în lume. Puternică chiar și în cele mai cumplite momente, Ea a ajuns să ne fie tuturor o mamă, o prietenă în rugăciune și un model cât se poate de bun pentru fiecare dintre femei. Cu cât respect și smerenie o privesc toți!

Îmi vine greu să cred că nu ți-ai dori să fii și tu respectată de toți din jurul tău, dar pentru a ajunge la acel nivel trebuie să te respecți mai întâi pe tine. Așa că, te rog, fugi de orice glumă fără perdea, de orice aluzie spre ce nu se cade și nu încuraja astfel de comportamente. Gândește-te că dacă tu accepți o astfel de faptă și o acceptă și prietena ta și sora ta și mama ta, astfel, va trebui să o înghită ca cel mai cumplit nod în gât, și fiica ta, nepoțica ta sau orice altă ființă dragă ție. Nu uita că de la vorbă la faptă nu este decât un pas. Fugi de cei care-și permit prea mult și neagă-le dreptul de a-și permite. Faptul că trăiești într-o societate liberă nu îți îngăduie ție, ca fiică a creștinătății, să pleci capul în fața oricărei vorbe sau atingeri ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Îți poți mutila ființa interioară fără să îți dai seama și cât de cruntă mi se pare palma pe care ai da-o dragostei tale.

Arată-te ca o soție creștină tuturor celor din jur atât femeilor, cât și bărbaților. Vorbește lustruindu-ți cuvintele prin gândire și credință și nu fă niciodată ceea ce știi că ție nu ți-ar tihni. „La mulți ani!” se poate se zice și doar verbal și multe situații incomode se pot rezolva cu tact. Nimeni nu te poate forța să zâmbești la vorbe necuviincioase și nimeni nu ar trebui să îți vorbească nepotrivit. Nu uita că respectându-te pe tine în astfel de cazuri, respecți și voia Lui Dumnezeu, dar și un jurământ pe care l-ai făcut soțului tău.

Totuși, dacă simți că nu poți să-ți tai voia și te lași ispită de vorbe și de fapte cu subînțeles, subliniază faptul că doar tu ești așa, nu toate femeile se coboară în mâl trăgând pe altele după ele. Bulgărele de zăpadă devine imens când tu zâmbești la o glumă fără perdea și azi și mâine, poimâine, așa că permite-ți doar ce știi că poți să-ți asumi. Nu uita că în fața celorlalți faptul că tu accepți îți atașează o serie de apelative și că o altă femeie nu merită să îți care faptele în spate. Seriozitatea, nu înseamnă că cealaltă nu are simțul umorului. Ceea ce ție îți place s-ar putea ca pe alta să deranjeze, așa că mai bine comportă-te ca ceea ce vrei să fii, să devii, nu ca o păpușă cu care poate vorbi oricine oricum și pe care o poate îmbrățișa oricând pentru a râde. Asumă-ți și riscul ca femeile să te judece mai aspru decât toți, pentru că le dai și lor o față nouă, pătată, pe care n-o vor accepta de dragul tău.

În speranța că paragraful de mai sus nu ți se potrivește deloc, luptă, luptă în continuare și pentru dreptul tău de a fi femeie creștină așa cum te-a lăsat Dumnezeu și nu cum vor alții să fii pentru că par mai puternici. Fii smerită, dar nu umilită. Fii veselă, dar nu stridentă. Fii răbdătoare, dar nu nerespectată. Fii bună, dar nu o păpușă.

Alexandra Clipa, ortodoxiatinerilor

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Decembrie 2016 în FEMEIA, SFATURI, SMERENIA

 

Omul smerit ii foloseste pe toti

Câţiva credincioşi i-au cerut cuvânt de folos duhovnicesc. Iar părintele Paisie, arătând pajiştea plină de flori şi mireasmă, le-a spus:

– Să vă faceţi nişte albinuţe harnice, care adună nectar şi miere din florile cele mai curate şi binemirositoare, iar nu nişte gărgăuni şi bondari, care adună hrană din bălegar şi din toate buruienile. Râvniţi la faptele bune cele mai de preţ şi mai uşor de dobândit, precum dragostea, rugăciunea, mila şi smerenia. Din acestea să vă hrăniţi şi am nădejde că, cu acestea, vom vedea pe Hristos, Mântuitorul lumii!
La urmă a adăugat bătrânul şi aceste cuvinte:

– Cel mai bine este ca să fie omul oală de lut, care este bună pentru toate şi se foloseşte de toţi în fiecare zi, şi pentru mâncare, şi pentru apă, şi pentru orice lucru. Pe când vasul de aur se pune pe poliţe, se încuie în dulapuri, este râvnit de hoţi şi se foloseşte numai la zile mari sau o dată pe an. Oala de lut este vasul trebuinţelor zilnice, căci toţi o caută şi se folosesc de ea. Aşa şi omul smerit, care nu caută cinste şi dregătorie. El rămâne nebăgat în seamă între cei de jos, dar pe toţi îi foloseşte, îi îndeamnă, îi ajută, îi odihneşte şi toţi îl caută, şi se bucură de el. Mare dar este smerenia pentru călugări şi creştini! Părinţii l-au întrebat ce este conştiinţa.

– Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care păzeşte pe om. Când ea te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. Şi lui Pavel i-a dat Dumnezeu un înger rău, ca să-l lovească peste obraz, pentru a nu se înălţa cu mintea. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. Hristos a venit pentru mântuirea păcătoşilor. Deci, să avem nădejde şi curaj, să nu mai greşim, să facem milostenie, să ne rugăm după putere şi aşa ne mântuim cu darul lui Dumnezeu.

Doi ucenici i-au cerut părintelui Paisie cuvânt de folos. Iar bătrânul le-a răspuns:

– Acum noi, bătrânii, nu mai avem cuvinte de folos cum aveau părinţii noştri. Ne-a luat Dumnezeu darul şi puterea cuvântului, pentru că nici noi, nici cei ce ni-l cer nu-l împlinesc cu fapta. Spunem noi câte un cuvânt de sfătuire celor ce vin până aici, dar când aud că trebuie să-l pună în practică, adică să se roage mai mult, să postească, să ierte pe aproapele lor, se întorc abătuţi acasă. Le spun unora de zece ori să nu mai facă cutare păcat, să lase beţia şi desfrânarea, ca să nu-şi piardă sufletul, dar ei, deşi făgăduiesc, îl fac mai departe. Am, însă, şi suflete care ne întrec pe noi. Numai cât deschid gura, ei şi încep a face cu fapta lucrul lui Dumnezeu. Iarăşi l-au întrebat: Cine v-a îndemnat să intraţi în viaţa monahală?

– Vieţile Sfinţilor m-au îndemnat la călugărie şi dragostea mea pentru Domnul! Apoi l-au întrebat: Ce bucurii duhovniceşti aţi avut la Schitul Cozancea?

– Am avut destule bucurii cât am stat la linişte în chilia mea din poieniţă, mai ales când mă rugam noaptea şi foloseam sufleteşte pe alţii. Dar cele mai sfinte bucurii duhovniceşti le-am simţit în biserică, în timpul Sfintei Liturghii.

                                                                    Arhimandritul Ioanichie Bălan, manastireasuruceni.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 Iulie 2016 în SMERENIA

 

Daca nu ne smerim singuri, ne va smeri Domnul

Nu vom putea învăţa să fim smeriţi, până ce nu vom îndura multe dureri în inimă. Şi, până ce nu învăţăm să fim smeriţi, vom îndura multe dureri în inimă. Dumnezeu stă deoparte, îngăduie să primim durerea sub coasta stângă, să vedem ce miasmă avem acolo, să spunem: „M-a muşcat chiar de inimă, oh, şi nu-l pot ierta!” Cum să nu-l poţi ierta, când şi tu eşti la fel ca el, când şi tu ai mâniat pe mulţi în acelaşi fel? Învaţă acum să fii liniştit! Nu ne vom putea deprinde să fim smeriţi până ce nu vom îndura multe dureri în inimă. Sfinţii Părinţi spun: „Dacă nu ne vom osteni să ne smerim, Domnul nu va înceta să ne smerească El însuși.”

Domnul nu va înceta să ne smerească prin cineva de lângă noi. Cineva ne va mânia, ne va împinge la o stare de mânie, până ce vom ajunge să rămânem liniştiţi când va vrea oareșicine să ne mânie. Atunci vom fi încercaţi. Și ne va ataca, dar noi vom rămâne liniștiți. Va năvăli din toate părţile, iar noi vom privi în linişte, ne vom păzi pacea lăuntrică – nu avem intenţia să ne dăm pacea lăuntrică atât de ieftin. Iată, atunci sufletul ajunge smerit şi blând, şi trece prin lumea aceasta cu o deplină înţelegere a vieţii. Iar oamenii socotesc după aceea şi spun: „Ştiu, omule, cum erai tu înainte, îndărătnic, iar acum ai devenit parcă nesimţitor, totul îţi este la fel.” Nu, aceasta nu este nepăsare, ci biruinţă asupra răului!

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Mai 2016 în SMERENIA

 

Ceea ce facem, nu pentru slava, nu pentru ‘multumesc’ are pret

Trebuie să ştim că, dacă ne vom face datoria cu cinste, cu nobleţe, cu punctualitate, în toate detaliile, nu vom primi niciodată vreo răsplată, nimeni nu ne va ridica în slăvi. Se întâmplă devieri şi în direcţia opusă: totul deja sclipeşte, dar omul n-are când să se roage – vedeţi voi, freacă oalele. Nu trebuie să fie nici așa, ci fiecare oală, fiecare farfurie curăţată, fiecare cămaşa călcată, fiecare ciorap spălat – toate lucrurile acestea simple trebuie făcute întru slava lui Dumnezeu, ca Domnul să vadă că am spălat, am cusut, am călcat, am stat la coadă la magazin pentru El, ca El să Se bucure de hărnicia noastră, să Se bucure de ascultarea noastră, de răbdarea noastră. Ca El să vadă că în orice condiţii ne-ar pune noi îi rămânem credincioşi totdeauna, că am învăţat de la El blândeţea şi smerenia…

Şi trebuie să ştim că dacă ne vom face datoria cu cinste, cu nobleţe, cu punctualitate, în toate detaliile, nu vom primi niciodată vreo răsplată, nimeni nu ne va ridica în slăvi. Când vom face ceva acasă pentru familia noastră, toţi vor primi asta ca pe ceva cuvenit. Şi tocmai ceea ce facem nu pentru slavă, nu pentru „mulţumesc”, ci pur şi simplu — tocmai lucrul acela are preţ, tocmai pe acela îl primeşte Dumnezeu, fiindcă tu faci nu ca să primeşti laude, nu pentru că „aşa ai chef”, ci anume ca să-ți faci datoria, ca să placi lui Dumnezeu. Iată câtă însemnătate are aceasta. Şi în asemenea lucruri simple, cele mai banale, putem sluji lui Dumnezeu.

Protoiereu Dimitrie Smirnov

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 Iulie 2014 în IPOCRIZIE, MANDRIE, SMERENIA

 

„E smerit, mandruletul”

Noi am vrea să fim vorbiți numai de bine, să fim lăudați, și să ne cunoască toți ca fiind oameni buni, drepți, cinstiți, harnici, diplomați, învățați… Și avem pe deasupra impresia că suntem și modești. Însă adevărata smerenie nu constă în a spune: „Sunt nevrednic!” ci în a le da dreptate celor care îți spun în față: „Ești nevrednic!” Dar dacă încearcă cineva să ne îndrepteze și ne spune un cuvânt mai dur, imediat sare mândria din noi, ca un instinct animalic, ca un reflex, caci nu vrem să mai auzim nimic de acea persoană care a încercat să ne îndrepte, o urâm toată viața.

Ce este de apreciat la sfinții nebuni pentru Hristos, e că au avut tăria să-și calce peste mândria personală, peste imaginea proprie și s-au lăsat batjocoriți, bătuți, scuipați și acuzați pe nedrept de multe nelegiuiri, ei primindu-le pe toate cu răbdare, fără de cârtire, cu bucurie și dragoste. Și ce slavă au acum în cer! Pe cât au fost de disprețuiți și urâți, pe atât i-a ridicat Dumnezeu în slava cea mai mare. Căci puțini sunt sfinții care s-au învredncit să vadă toate cerurile: Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos (cu ucenicul său Epifanie), căruia Maica Domnului i-a încredințat și Sfântul său Acoperământ. Ce cinste! Unui nebun. Da! Unui neînsemnat.

De regulă, într-o viață suferi, ești defăimat iar în cealaltă te bucuri, te desfătezi, ești slăvit. Ordinea ți-o alegi singur, depinde cum vrei: să fii slăvit și iubit de toți în lume, dar pentru aceasta să pierzi slava veșnică, sau să alegi să fii necunoscut printre oameni dar cunoscut printre sfinți. Dumnezeu nu pedepsește și nici nu răsplătește de două ori. Ori aici –  pe pământ, ori dincolo – în cer. Ori dacă ți-ai primit slava pe pământ, de la oameni, să nu mai aștepți slavă și dincolo.

Iar diavolul tot aceasta urmărește. Să te ademenească cu o slavă trecătoare pe aici, ca să te facă s-o pierzi pe cea de dincolo – veșnică. Diavolul întâi înalță apoi smerește, pe când Dumnezeu întâi smerește apoi înalță. Și tot Domnul ne spune: „Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.”

Să lăsăm, așadar, mândria cea amăgitoare, slava cea trecătoare, și să învățăm smerenia cea curată și frumoasă care are puterea să înalțe sus, sus de tot. Să nu mai punem atâta importanță pe ce spun oamenii, părerea lor despre noi – fie bună, fie rea – să fim surzi, morți față de lume, și să ne luptăm să fim văzuți bine în ochii Domnului, să fim pe placul Lui, nu al oamenilor. Oamenii oricum vorbesc, dar e vai nouă când toți ne vor vorbi de bine.

Elena J.

 
5 comentarii

Scris de pe 21 Iulie 2014 în ELENA J., MANDRIE, SMERENIA

 

Smerenia este scurtatura catre mantuire

1 Dumnezeu ne-a daruit ca jug smerita cugetare.
2 Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).
3 Iubeste smerenia si ea te va pazi de pacate.
4 În sufletele smerite se odihneste Domnul (Sf. Teodor Studitul).
5 Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie(Fericitul Augustin).
6 Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea conducatorilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).
7 Nepretuirea de sine inseamna, in primul rand, a nu te socoti asemenea cu cineva si, in al doilea rand, a nu spune despre un lucru bun ca tu l-ai facut.
8 Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).
9 Nu este mic ceea ce este foarte mic.
10 Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).
11 Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).
12 Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petrece pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
13 Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).
14 Pe cat te vei cobora, pe atata te vei inalta.
15 Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).
16 Plecarea genunchilor inchipuie caderea pacatului de la noi si prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea inseamna pocainta, inchipuind fagaduinta unei vieti intru virtute.
17 Precum sufletul nu e cunoscut sau vazut de ochii trupesti, asa cel smerit nu e cunoscut oamenilor.
18 Rasplata nu se da lucrarii, ci smereniei.
19 Sa ne apropiem de Dumnezeu ca niste raniti, nu ca niste biruitori.
20 Se cere smerenie de la tineri si dragoste de la batrani.
21 Smerenia aduce chiar si fara fapte, iertarea multor pacate.
22 Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
23 Smerenia cu cuvantul e rodul mandriei.
24 Smerenia desavarsita consta in a primi cu bucurie invinovatirile mincinoase.
25 Smerenia este acoperamant dumnezeiesc, spre a nu fi vazute izbandirile noastre, e adancul fara fund al putinatatii noastre, care nu poate fi furat de nici un talhar.
26 Smerenia este radacina si izvorul tuturor virtutilor (Sf. Grigorie Teologul).
27 Smerenia este scurtatura catre mantuire.
28 Smerit la cuget este cel ce are in ascuns ceva vrednic de fala si nu se faleste.
29 Smerita cugetare o aratã nu acela care se considera pe sine a fi un ticalos, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).
30 Socoteste-te lipsit de invatatura si vei fi aflat intelept.
31 Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

 
2 comentarii

Scris de pe 9 Iunie 2014 în SMERENIA