RSS

Arhive pe categorii: SFATURI

Draga parinte, ai grija ce semeni!

fb_img_1531791750175

Draga parinte, ai grija ce semeni. Fetita niciodata nu trebuie sa auda: „vai ce frumoasa esti”, nici ca spui altora ca sunt frumoase, nici sa te vada ca tu stai in fata oglinzii si crezi ca te faci frumoasa. Nici ca o imbraci ca o papusa si o admiri toata ziua. Trebuie sa o admiri si sa o lauzi cand vezi ca exceleaza intr-o virtute. Frumusetea poate fi un inger distrugator, cand ajunge sa obsedeze. Ea distruge si viata celui ce o are si viata celor ce o ravnesc. Un fotomodel american spunea ca, „o femeie este frumoasa pana isi da seama de aceasta, fiindca apoi devine nenaturala”. Cand cultivi aceasta calitate exagerat din pruncie pui capat bucuriei, activitatilor si curiozitatilor specifice copilariei si incep curiozitati si activitati specifice adolescentei.

Astfel, fetita va inlocui bucuria jocului, cunoasterii si prieteniei cu bucuria de a se vedea frumoasa si admirata. O dorinta de a cuceri si stapani, de a avea fani. Fetita isi pierde entuziasmul de a descoperi lumea reala si incepe sa isi creeze o lume proprie a fanteziilor in care in permaneta se viseaza cum e admirata si deasupra tuturor. Punerea accentului pe frumusetea fizica  si pe comportamentul de papusa scurteaza copilaria copilului si il sexualizeaza timpuriu.

O astfel de printesa urbana, cand va ajunge la scoala, va dori admiratie din partea celorlalti (sa fie populara) si nu va avea sansa experimentarii unor prieteni fratesti. Ele vor accepta doar fani in jurul lor.

Andrei Jassy

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 ianuarie 2019 în CASATORIE, COPII, SFATURI

 

Oamenii stapaniti de slava desarta sunt vesnic nemultumiti si ii macina un sentiment de singuratate

148861_parintele-paisie-aghioritul.jpgAdesea ne aflăm în faţa unei lupte duhovniceşti. Care este problema? De ce suntem întotdeauna nemulţumiţi şi anxioşi? De ce ni se pare că Dumnezeu e atât de departe de noi cu toate că depunem toate eforturile pentru a-L cunoaşte şi pentru a fi alături de El?

Părintele Paisie Aghioritul ne dă câteva sfaturi pentru a înţelege mai bine această problemă comună multora dintre noi. Părintele ne spune: „Trebuie să fim foarte atenţi la viaţa noastră duhovnicească. Oamenii stăpâniţi de slava deşartă sunt veşnic nemulţumiţi şi îi macină un sentiment de singurătate. Ei au impresia că nu au nicio împlinire şi nimic nu-i bucură. Acolo unde este nelinişte şi deznădejde acolo îşi face cuib diavolul. Neliniştea vine de la diavol. Oriunde este nelinişte acolo diavolul îşi face treaba. La omul care are o predispoziţie către nelinişte, către ceartă, vine diavolul şi îl adânceşte şi mai mult în neliniştea distrugătoare. Când simţim nelinişte în timpul luptei duhovniceşti trebuie să conştientizăm faptul că ne depărtăm de Dumnezeu. Să nu lăsăm neliniştea să intre în sufletul nostru, ci Pacea. Mântuitorul nostru Iisus Hristos este numai iubire, bunătate şi mângâiere.”

Deci ce trebuie să facem pentru a evita această stare? Să fim îngăduitori cu noi înşine şi să acceptăm faptul că suntem aplecaţi spre păcat. Să fim smeriţi şi să nu afirmăm despre noi înşine că suntem drepţi.

Păritele Paisie ne sfătuieşte să trăim o viaţă duhovnicească în inima noastră nu în mintea noastră. Părintele ne spune: „Niciodată să nu faci vreo treabă fără să te încrezi în Dumnezeu, fără să-ţi pui nădejdea în El cu mare smerenie pentru că altfel îţi vei obosi mintea şi sufletul. Este lipsa credinţei care se ascunde în spatele neliniştii şi al mândriei.”

Îndreaptă-ţi inima către Dumnezeu şi Dumnezeu care este bun şi milostiv îţi va călăuzi paşii. Ţine-ţi mintea aproape de Dumnezeu. Încrede-te în Dumnezeu şi caută ajutorul Lui atunci când ţi-e greu.

Cuviosul Paisie Aghioritul, doxologia.ro

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 ianuarie 2019 în SFATURI

 

Cum pot sa cer?…

Cum pot sa cer ca altii sa-mi tina sfatul bun,
Cand mai intai eu insumi nu fac asa cum spun?
Cum as putea credinta la altii sa le cer,
Cand eu traiesc in lume cum nici n-ar fi un cer?

Cum pot sa pun pe altii la post si rugaciuni,
Cand eu traind desfraul petrec cu cei nebuni,
Si cum privesc la mine cei ce m-aud graind,
Cand una spun la altii si alta fac traind?

Traian Dorz

traian-dorz-tanar

 
Un comentariu

Scris de pe 6 ianuarie 2019 în SFATURI

 

La multi ani cu Dumnezeu, fratii mei dragi!

craciunul-nasterea-domnului-imagine-animata

Dragi prieteni, frați întru Hristos, să Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru anul care a trecut, pentru cele bune și pentru cele mai puțin bune. Pentru sănătatea ce ne-a dăruit-o, dar și pentru zilele când am fost bolnavi, pentru pacea și clipele liniștite, dar și pentru zilele de ispite și tulburare. Pentru dragostea ce am primit-o, dar și pentru zilele când am fost mustrați, jigniți și loviți. Pentru cei care încă sunt lângă noi pe drumul acestei vieți, dar și pentru cei pe care Dumnezeu i-a chemat Sus. Pentru zâmbete, dar și pentru lacrimi.

Toate sunt rânduite de El pentru binele fiecăruia dintre noi, chiar dacă de multe ori considerăm că am fost nedreptățiți sau rugăciunea nu ne-a fost ascultată după cum ne-am fi dorit noi. Așadar, să Îi mulțumim și pentru faptul că nu ne-a împlinit anumite cereri, știind că sunt vătămătoare pentru sufletul sau trupul nostru, ocrotindu-ne, astfel, prin Pronia Sa cea atotștiutoare.

Să iertăm pe toți cei care ne-au greșit și la rândul nostru să ne cerem iertare celor ce i-am nedreptățit sau le-am greșit în vreun fel, pentru ca să nu intrăm în noul an supărați pe cineva. Vă doresc să aveți parte de bucurii duhovnicești, pace, sănătate și iubire, iar la sfârșit mântuire. La mulți ani printre cei dragi! La mulți ani cu Dumnezeu!

ELENA J.

 
Un comentariu

Scris de pe 31 decembrie 2018 în ANUL NOU, ELENA J., SFATURI

 

12 povete ale Parintelui Iustin Parvu

Parintele-Justin-Parvu-18-foto-Cristina-Nichitus-Roncea-666x335

* Să-i iubeşti şi să pătimeşti împreună cu cei săraci, ca şi tu să fii miluit de Dumnezeu. 

* Să nu-i mustri pe cei care au întristare în inimă, ca să nu fii pedepsit cu acelaşi toiag şi căutănd pe cineva care să te măngăie, să nu afli pe nimeni!

* Mai bine să fii dispreţuit, decât să dispreţuieşti pe altul. Mai bine să fii nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti.

* Cel care fuge de slava cea deşartă a lumii, unul ca acesta simte în sufletul său slava veacului ce va să fie.

* Fereşte-te de întâlnirile cele multe şi îngrijeşte-te de sufletul tău, ca să-ţi păstrezi liniştea sufletească.

* Păzeşte-te de păcatele cele mici, ca să nu cazi în cele mari.

* Îţi este mai de folos să înviezi sufletul tău din patimi, cugetând la cele dumnezeieşti, decât să înviezi morţi.

* Mai bine să fiii prigonit, decât să prigoneşti; să fii răstignit, decât să răstigneşti; să fii nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti; să fii clevetit, decât să cleveteşti.

* Dacă iubeşti blândeţea, vei avea pace în sufletul tău. Iar dacă te vei învrednici să dobândeşti pacea, te vei bucura în orice încercare.

* Dumnezeu rabdă toate neputinţele noastre, însă nu-l suferă pe cel care tot timpul cârteşte, ci îl pedepseşte ca să-i îndrepte.

* Gura şi inima, care în fiecare încercare Îi mulţumesc lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea Lui şi harul dumnezeiesc.

* Atunci când viaţa ta este după Dumnezeu, să nu te întristezi pentru necazurile şi relele tale pătimiri, căci Dumnezeu ţi le va ridica într-o bună zi. Să nu te temi nici de moarte, pentru că Dumnezeu a pregătit bunătăţile cele viitoare ca să te facă mai presus de moarte.

altarulcredintei.md

 
Un comentariu

Scris de pe 23 decembrie 2018 în SFATURI, Uncategorized

 

Tacerea care vorbeste

Agios_Arsenios_o_Megas

Pentru omul societăţii de astăzi, tăcerea înseamnă un vid, înseamnă absenţa şi dispariţia lui fiinţială din arena competiţională a lumii în care trăieşte, în care, pentru a se menţine, luptă cu ardoare uneori până la disperare… O tăcere totală însă, în fapt, nu există. Când omul nu mai foloseşte organele vocale şi auditive, necesare comunicării, el începe să vorbească cu şi întru sine însuşi. Înlăuntrul său fiind o altă lume nebănuită, însă mult mai reală, mai adevărată şi mai profundă decât cea cunoscută. Frământările existenţiale există în stare latentă în fiecare om. Întrebări fundamentale, ca: Cine sunt? De unde am venit şi încotro mă duc? Cine şi cu ce scop m-a creat? Cine este Creatorul meu şi Dumnezeul meu? Pot avea un Dumnezeu personal şi care este (ar trebui să fie) relaţia mea cu El? – vor frământa firea omenească gânditoare întotdeauna. Înlăuntrul fiinţei lui, oricare om va găsi o lume a gândurilor sau a duhurilor. Uneori frumoase, bune şi luminoase, pline de optimism şi de speranţă. Alteori gânduri triste, rele şi întunecate care îi vor adânci nefericirea sau insuccesul în lumea aceasta, în societatea în care dorea sau doreşte să se realizeze. Deşi firea este uşor atrasă spre cele rele, există şi o dorinţă adâncă în orice suflet omenesc de a trăi frumos, de a săvârşi fapte bune, de a petrece în compania gândurilor luminoase şi bune care-l duc la descoperirea lui Dumnezeu şi a împărăţiei Lui, sălăşluitoare în fiinţa oricărui om. Din acest motiv există şi o retragere fericită din această lume a trufiei vieţii, a poftei de plăcere şi înavuţirii sau realizărilor materialiste, pentru că există şi o tăcere plină de bucurie, de nădejde, de iubire altruistă, o tăcere plină de fericirea de a trăi.

Atunci când sufletul, prin credinţă şi iubire de adevăr, cunoaşte sau îl recunoaşte pe adevăratul Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt, el va căuta să-L cunoască şi să-L iubească până la capăt. Este adevărat că Duhul Sfânt lucrează în lume în Tainele Bisericii, în toţi creştinii botezaţi şi parţial în toţi oamenii iubitori de adevăr, de bine, de frumos, dar El lucrează cu o mai mare intensitate în sfinţi. Între cetele proorocilor, apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, se numără şi ceata cuvioşilor, care, povăţuiţi de Duhul Sfânt, au fugit mereu de lume şi de deşertăciunile ei.

Unul dintre acei puţini care au auzit graiurile Duhului Sfânt şi care ascultându-le a fugit de lume, este şi Avva Arsenie cel Mare, trăitor în veacul al IV-lea. Nobil şi aristocrat, s-a născut la Roma în jurul anului 354. Tânăr şcolit a fost hirotonit diacon de către Papa Damasus, iar mai apoi şi-a petrecut tinereţea la curtea imperială a Împăratului Teodosie din Constantinopol. Devenit secretar împărătesc şi profesor îndrumător al celor doi fii ai acestuia, Honorie şi Arcadie, când avea în jur de patruzeci de ani, s-a retras în pustia Egiptului, în urma unei cereşti revelaţii. Urmare a intenselor sale rugăciuni:
Doamne arată-mi calea cum să mă mântuiesc?” I-a venit de sus următorul glas, care i-a zis:
Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui”.
Ascultând de acest glas venit de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, a mers în pustia Egiptului, unde trăiau pe-atunci zeci de mii de monahi. Ajuns aici, s-a rugat din nou lui Dumnezeu, şi i-a venit acelaşi glas de Sus:
Arsenie fugi, taci, linişteşte-te! Iată acestea sunt rădăcinile (începutul) nepăcătuirii”.
Sfântul Arsenie a ascultat şi a păstrat cu sfinţenie aceste cuvinte toată viaţa, împlinindu-le cu atenţie şi cu multă râvnă sfântă.
Deşi era incomod sau cel puţin ciudat uneori pentru confraţii lui monahi:
Avva, de ce fugi de noi?” l-a întrebat Avva Marcu.
Dumnezeu ştie că vă iubesc, dar nu pot fi şi cu Dumnezeu şi cu oamenii”. i-a răspuns Avva Arsenie.
În cer miile şi miriadele de îngeri au o singură voinţă, spune el, dar pe pământ oamenii au o mulţime”.

El a păstrat mereu tăcerea şi izolarea, de dragul comuniunii neîncetate cu Dumnezeu. Uneori, nici la Biserică nu mergea, pentru a evita întâlnirile şi vorbăria (Ce mai faci? Cum o mai duci?) din care se naşte clevetirea şi osândirea aproapelui. Era atât de straşnic în viaţa sa solitară, încât foarte rar vorbea cu cineva, dând la mare nevoie sfaturi esenţiale, pline de discernământ. Chiar şi Patriarhului Teofil, care conducea Biserica Africii pe atunci, îi răspunde în acelaşi mod. Patriarhul, desigur, era mândru că între zecile de mii de monahi aflaţi sub jurisdicţia sa era şi fostul demnitar împărătesc, Arsenie. Şi-ar fi dorit compania Avvei şi se lăuda probabil cu el, în faţa oaspeţilor săi, mari dregători şi demnitari. Dar, atunci când i-au cerut să le spună un cuvânt de folos, Avva Arsenie, i-a întrebat la rându-i:

Oare îl veţi păzi?” şi ei au făgăduit că da. Atunci el le-a spus un cuvânt straşnic:
Unde auziţi de Arsenie, să nu vă apropiaţi!” Iar altă dată nu i-a primit deloc.
Această atitudine a Sfântului Arsenie poate părea ciudată, stranie, dacă nu chiar neplăcută. Însă, cercetând mai la adânc, vorba Scripturii, găsim că ea era nu numai justificată ci era şi binecuvântată şi plăcută lui Dumnezeu, considerată a fi superioară. Aceasta, în urma unei vedenii pe care unul dintre sfinţii Părinţi de acolo, a avut-o. A văzut că însuşi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cârmuia corabia sufletului marelui Avvă Arsenie. În comparaţie cu un alt mare părinte al pustiei, avva Moise, care în dragostea lui duhovnicească îi primea pe toţi şi a fost văzut înconjurat şi mângâiat de îngerii lui Dumnezeu, avva Arsenie a fost văzut plutind într-o corabie pe un râu şi pe care însuşi Duhului lui Dumnezeu o cârmuia.

Chiar dacă este greu de imitat, dacă nu imposibil, omeneşte vorbind, atitudinea avvei Arsenie trezeşte în suflet o mare admiraţie care reflectă însăşi măreţia lui Dumnezeu cel necuprins, Care revarsă din izvorul iubirii Sale peste oameni, chemându-i la comuniune cu El. Mai descoperă şi măreţia caracterului minunat al avvei Arsenie şi, în acelaşi timp, măreţia omului creat după chipul lui Dumnezeu şi destinat la o veşnică comuniune de iubire cu El. Marele părinte păstra neclintit această comuniune, prin neîncetata rugăciune către Creatorul său. El păstra şi o adevărată comuniune de iubire, nu doar cu monahii confraţi din pustia Egiptului, ci şi cu toţi oamenii din vremea lui, pentru a căror mântuire se ruga.

Prin modul său de viaţă, aşa cum este relatată în Pateric, prin sfaturile sale consemnate, el experimentează împlinirea cuvintelor Mântuitorului:
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă (Matei 6: 33) precum şi cuvintele:
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău, din toată inima ta şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Luca 10: 27).
Ele se pot realiza deplin, desăvârşit, aşa cum ne arată vieţile sfinţilor numai prin rugăciune neîncetată şi retragere din lumea simţurilor, în care lucrează păcatul.
Cel care căuta să fie ascuns societăţii contemporane lui, care a învins cu desăvârşire dorinţa de afirmare şi publicitate, a rămas peste veacuri model de om liniştit şi fericit, fapt folositor la toate generaţiile de oameni, creştini sau monahi, din toate timpurile căci, în fond, liniştea şi fericirea este dorită de toţi.

Nu de puţine ori a fost văzut de către ucenicii apropiaţi, în vremea rugăciunii, învăluit de lumina necreată a dumnezeirii. Aceasta ne arată că rugăciunea în linişte şi tăcere este cea mai nobilă muncă şi artă, pe care o poate lucra omul pe pământ. Ea este „munca cea uşoară”, dată omului dintru început în Rai, devenită grea şi anevoioasă din cauza păcatelor. Totuşi, deprinsă cu mult efort şi neabătută răbdare, ea se transformă, în final, în dulceaţă şi plăcere duhovnicească, în veselie şi desfătare netrecătoare.

Spre apusul vieţii, Sfântul Arsenie avea faţa strălucitoare, ca a „unui înger” trupul nepătimaş şi sufletul împlinit şi fericit, plin de viaţă neîmbătrânitoare. Tăcerea lui fericită s-a făcut pentru zeci, şi sute de mii de creştini, un râu vorbitor, care aduce pe valurile sale, bogăţie de credinţă, de bucurie şi de speranţă. Lumina, înţelepciunea şi iubirea curg în şuvoaie scânteietoare, din el, peste sufletele noastre. Peste toţi cei care i se roagă lui, sau îi citesc şi urmează cuvintele şi pilduitoarea sa viaţă, se revarsă harul răcoritor al Duhului Sfânt – Mângâietorul de care era plin avva Arsenie.

                                                                                                                                                        Arhim. Andrei Coroian, Ava Arsenie cel Mare, http://manastireasuruceni.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 decembrie 2018 în SFATURI

 

Scrisoarea lui Abraham Lincoln catre profesorul fiului lui

Invatati-l ca, pentru fiecare dusman, este si un prieten.  Va trebui sa invete ca nu toti oamenii sunt corecti, onesti. Dar, mai invatati-l ca pentru fiecare ticalos este si un erou, ca pentru fiecare politician necinstit este un lider dedicat.

Invatati-l ca 10 centi castigati sunt mult mai valorosi decat un dolar gasit. In scoala, invatati-l ca este mult mai onorabil sa esueze decat sa triseze. Invatati-l cum sa piarda cu gratie si cum sa se bucure de victorie, atunci cand castiga.

abraham lincoln copii

Invatati-l sa fie amabil cu oamenii amabili, si dur cu cei duri. Ghidati-l departe de invidie, daca se poate, si invatati-l secretul de a rade in liniste. Invatati-l, daca puteti, cum sa rada cand este trist si invatati-l ca nu este nicio rusine in a plange. Invatati-l ca poate sa fie glorie in esec si disperare in succes. Invatati-l sa-i ia in ras pe cinici.

Invatati-l, daca puteti, minunatia cartilor si totusi, lasati-i timp sa se gandească la misterul etern al pasarilor cerului, al albinelor de sub soare si al florilor de pe camp. Invatati-l sa aiba incredere in propriile-i idei, chiar daca ceilalti ii spun ca se inseala.

Incercati sa-i dati fiului meu taria de a nu urma multimea, atunci cand toti ceilalti o fac. Invatati-l sa-i asculte pe toti oamenii, dar mai invatati-l de asemenea sa selecteze tot ceea ce a auzit printr-un ecran al adevarului, si sa păstreze doar ceea ce este bun.

Invatati-l sa-si „vanda” talentul si creierul celor care dau mai mult, dar niciodata sa nu puna un pret pe sufletul si inima lui.

Lasati-l sa aiba curajul de a fi nerabdator, lasati-l sa aiba rabdarea de a prinde curaj. Invatati-l sa aiba incredere sublima in el insusi pentru ca, astfel, va avea mereu incredere sublima in omenire, in Dumnezeu

Aceasta este cerinta, dar vedeti totusi ce puteti face mai bine. Este un baietel atat de bun si este fiul meu!”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 decembrie 2018 în SFATURI