RSS

Arhive pe categorii: NERECUNOSTINTA

Nemultumit de viata ta ?

Te obosește faptul că trebuie să te scoli mereu dimineață? Alții nu s-au mai trezit.
Te enervează că ajungi obosit acasă după serviciu? Alții și-ar dori să aibă unul.
Te enervează că trebuie să ștergi mereu praful, să speli rufele și vasele? Alții și-ar dori să aibă ce șterge.
Te irită plânsul, râsetele și zburdălnicia copilului tău? Alții și-ar dori să poată avea un copil.
Te deranjează faptul că familia sau prietenii îți cer ajutorul? Alții plâng de singurătate și că nu-i sună nimeni.
Te obosește școala și învățatul? Alții nu au avut șansa la educație.
Te obosește faptul că trebuie să gătești zilnic? Alții și-ar dori să aibă ce găti.
Te obosește mersul pe jos? Alții și-ar dori să se poată da jos măcar din pat.
Te enervează faptul că nu găsești loc de parcare pentru mașină? Alții și-ar dori să aibă ce parca.
Te îngrijorează faptul că nu ai reușit încă să-ți schimbi telefonul învechit? Alții nu-l au nici pe primul.
Te deranjează că trebuie să plătești facturi și impozite? Alții și-ar dori să aibă ce le impozita.
Te deranjează faptul că trebuie să faci zilnic aceleași lucruri? Alții nu au avut vreodată astfel de prilejuri și binecuvântări.

Ne-am obișnuit să ne plângem de ce ne lipsește, uitând să fim recunoscători pentru cele ce deja le avem. Ne-am obișnuit să râvnim la cei mai bogați decât noi, uitând că sunt oameni care n-au nici ce avem noi și care și-ar dori să fie în locul nostru. Am uitat prea uşor că lucrurile mărunte de fiecare zi ne fac viaţa mai frumoasă. Ne stresează exact acele lucruri care ar trebui să ne facă să săltăm de bucurie. Încărunţim aşteptând lucruri grozave, experienţe uimitoare și minuni, uitând că cea mai mare minune suntem noi, minunea de a exista, de a fiinţa! Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Învață să-ți prețuiești prietenii, sănătatea, viața și darurile de zi cu zi. Învață să prețuiești azi, ca să nu ți se ia mâine.

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 21 iulie 2014 în DUMNEZEU, ELENA J., NERECUNOSTINTA

 

Fii recunoscator pentru toate !

Sunt recunoscător / recunoscătoare:

Soției / soțului care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine și nu cu altcineva.
Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele, înseamnă că este acasă și nu pe străzi.
Impozitelor pe care le plătesc, asta înseamnă că sunt angajat.
Murdăriei de curățat dupa o întâlnire cu prietenii, înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.
Hainelor care sunt puțin cam strâmte, înseamnă că am destul de mâncare.
Umbrei mele care mă însoțește la muncă, înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.
Podelei care trebuie stearsă și ferestrelor care trebuiesc spălate, înseamnă că am o locuință.
Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul străzii,  înseamna că pot să merg și că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.
Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini, înseamnă că pot auzi.
Grămezii de rufe de spălat și călcat, înseamnă că am haine de îmbrăcat.
Oboselii și durerilor musculare la sfârșitul unei zile, înseamnă că am fost capabil să muncesc din greu.
Soneriei care mă trezește în zorii zilei, înseamnă că sunt viu.

 
Un comentariu

Scris de pe 17 iulie 2014 în NERECUNOSTINTA

 

Despre nerecunostinta

Se povesteşte într-o carte veche, că un împărat foarte credincios şi temător de Dumnezeu, avea pe lângă el o mulţime de miniştri plini de mândrie, îngâmfaţi şi fără frică de Dumnezeu. Nu ştia împăratul cum să-i facă să înţeleagă că purtarea lor este o grosolănie nebunească şi o mare netrebnicie omenească. Ce credeţi că a făcut împăratul? A vorbit cu un cerşetor pe care l-a chemat şi l-a învăţat să vină în ziua următoare la ora mesei şi când va fi el la masă împreună cu toţi miniştrii lui, să vină şi el şi să se aşeze la masă cu pălăria pe cap. Să nu zică nimic, să mănânce, apoi să se scoale şi să plece, fără să spună nici măcar bună ziua.

Aşa a făcut cerşetorul, căci a doua zi pe când împăratul era la masă cu toţi miniştri lui îngâmfaţi, a venit şi el şi fără să spună un cuvânt, se aşeză la masă, mănâncă şi bea cu lăcomie cât îi place şi cu pălăria pe cap. Toţi miniştri se uitau îngroziţi şi aşteptau să vadă ce zice împăratul. Mare le-a fost mirarea şi nu ştiau ce să creadă văzând că împăratul nu zice nimic. Cerşetorul se sculă de la masă fără să-i pese de cineva, mâncat şi băut bine, şi, ieşind pe uşă, se pierdu prin mulţime.

Mesenii, indignaţi de comportarea acestui om, ziseră împăratului: Împărate, cum ai putut să suferi fără să spui nimic acestui om care a mâncat şi a băut în faţa măriei-tale, cu pălăria pe cap şi fără să-ţi mulţumească?!” Împăratul i-a lăsat să se frământe, apoi luând cuvântul, zise: „Aşa faceţi şi voi în faţa Împăratului ceresc, Dumnezeu, căci tot astfel mâncaţi şi voi din masa lui cea bogată, pe care ne-o întinde cu atâta dărnicie, cu atâtea bunătăţi şi frumuseţi de tot felul, iar voi drept mulţumire staţi înţepeniţi în mândria voastră ca şi când aţi mânca şi aţi bea din cele ce faceţi voi. Voi nu voiţi să vă supuneţi Creatorului şi să-I daţi slavă şi cinste pentru câte ni le dă aici pe pământ”.

Auzind ei acestea au plecat smeriţi capetele, au înţeles lecţia şi s-au hotărât cu toţii să-şi schimbe viaţa, recunoscând puterea, mila şi dragostea lui Dumnezeu şi îndelunga lui răbdare ce o are pentru toţi păcătoşii. Oare nu facem şi noi aşa ca cerşetorul din istorioară, faţă de bunul Dumnezeu? La fel facem atunci când nu recunoaştem de unde ne vin toate bunătăţile pe care le avem, când nu facem rugăciune la masă şi nu-I mulţumim Lui, când nu recunoaştem că sănătatea şi toate bunurile primite sunt de la El.

 
Un comentariu

Scris de pe 28 iunie 2014 în NERECUNOSTINTA

 

Sa fim recunoscatori !

Să fim recunoscători pentru fiecare răsărit de soare, pentru fiecare zi în care auzim liniștea, pentru fiecare moment de frumusețe, pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare bătaie a inimii, pentru fiecare minune, pentru fiecare zi. În viaţa noastră de zi cu zi trebuie să ne dăm seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoştinţa ne face fericiţi. Ține evidența lucrurilor pozitive, plăcute care ți se întâmplă, astfel vei ajunge să te simți plin de gratitudine și să ai o viață minunată. Zi de zi ni se întâmplă atât lucruri frumoase cât și neplăcute, important este să punem accentul pe cele care ne-au scos din starea proastă, pe care care ne-au făcut să zâmbim, pe cele care ne-au făcut să redescoperim extraordinarul vieții.

 
2 comentarii

Scris de pe 9 aprilie 2014 în NERECUNOSTINTA

 

Uneori uitam …

Uneori uit că nu este de ajuns să-i ofer unui sărac o bucată de pâine şi că l-aş putea ajuta să devină bogat. Uneori uit să privesc Cerul şi să mulţumesc pentru pace şi pentru toate împlinirile mele şi merg cu privirea spre pământ. Uneori uit să fac lucrurile cu iubire şi mă las copleşită de povara responsabilităţilor. Uneori uit că şi oamenii din jur au propriile dureri şi las durerile şi nemulţumirile mele să mă transforme într-un om egoist. Uneori uit să văd măreţia oamenilor buni şi mă împiedic de oamenii mărunţi… Uneori uit că a te ruga nu înseamnă doar a cere, ci şi a mulţumi şi a-ţi cere iertare. Uneori uit să îmi iau rămas bun cu iubire, de parcă ar exista garanţii că-i voi revedea pe cei de care mă despart. Uneori uit că nu machiajul mă face frumoasă, ci zâmbetul şi privirile pline de duioşie şi lumină. Uneori uit că starea mea de fericire nu depinde de starea celor din jur, dar că eu pot influenţa în bine starea tuturor…

Irina B.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 martie 2014 în NERECUNOSTINTA, OMUL, SUFERINŢA

 

Fii multumit, nu te mai plange atat !

Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.

Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.

După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.

Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.

Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.

Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…

Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.

Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.

Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.

Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.

Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.

Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.

Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.

R. Iftinoiu

 

Omul, faptura minunata

Dacă şi azi ai prins răsăritul de soare…eşti un om binecuvântat.
Dacă te-ai ridicat pe propriile picioare şi poţi merge oriunde doreşti… eşti un om binecuvântat.
Dacă poţi vedea lumina zilei, pământul îmbrăcat cu flori şi iarbă, culorile ce te înconjoară…eşti un om binecuvântat.
Dacă poţi lucra cu propriile mâini…eşti un om binecuvântat.
Dacă ai grai să poţi spune ce iubeşti şi ce nu…eşti un om binecuvântat.
Dacă poţi auzi glasul celor ce te înconjoară, cântecul păsărilor…eşti un om binecuvântat.
Dacă ai raţiune să poţi judeca lucrurile drept…eşti un om binecuvântat.
Dacă ştii să citeşti, dacă ştii să scrii…
Dacă ai un aşternut unde să-ţi pleci capul…
Dacă ai un cămin şi simţi căldura dragostei celor ce te înconjoară…
Dacă eşti om şi nu vreo altă făptură…
Dacă te poţi bucura de viaţă…
Dacă inima ta mai bate şi astăzi… eşti un om binecuvântat.
Numără-ţi binecuvântările, prietene şi bucură-te de viaţă, acest minunat cadou.
„Doamne, Tu ai zidit rărunchii mei, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată !” (Psalmul 138: 13, 14)

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 11 septembrie 2013 în ELENA J., NERECUNOSTINTA, VIAŢA