Văd în zare-n depărtare
O bătrână pe cărare,
Stătea singură în poartă
Cu fața înlăcrimată.
– De ce, maică, plângi aşa,
Nu te-aude nimenea?
– Plâng, să ştii, pe-al meu fecior,
Că de el mi-i tare dor.
A plecat demult din țară
Să-şi găseasc-un rost afară.
L-am sunat să-l chem ‘napoi,
Dar îi ruşine cu noi –
Că la noi e sărăcie,
N-are pentru ce să vie,
Că nu vrea să vadă sapa,
Că aicea-i prea grea soarta.
Că suntem bătrâni de zile,
De aceea plâng, copile.
Mi-a rămas doar poza lui
S-alin chinul dorului.
Că mă tem că oi muri
Şi nu l-oi mai întâlni.
Pentru el mă rog mereu
Să-i ajute Dumnezeu,
Să îşi găsească un rost
Şi să fie sănătos.
Şi-mi doresc măcar o dată
Să-l mai văd acasă-n poartă…
Elena J.
Lumină pentru candela din suflet 