RSS

Imnul tineretii legionare – Radu Gyr

images

Sfânta tinerețe legionară,
Cu piept călit de fier și sufletul de crin
Iureș ne-nfrânat de primăvară,
Cu fruntea ca un iezer carpatin,
Cu brațele suim în soare,
Catapetesme pentru veac;
Le zidim din stânci, din foc, din mare,
Si dârz le tencuim cu sânge dac…

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier
Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

Moartea, numai moartea legionară,
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți,
Pentru sfânta cruce, pentru țară,
Înfrângem codrii și supunem munți;
Nu-i temniță să ne-nspăimânte,
Nici chin, nici viforul dușman;
De cădem cu toți, izbiți în frunte,
Ni-i dragă moartea pentru Căpitan!

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier
Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

Sfânta tinerețe legionară,
Suim biserici, stăm viteji în închisori…
În prigoana orișicât de-amară,
Cântăm si ne gândim la Nicadori,
Purtăm în crivăț și în soare,
Lumini pentru biruitori,
Pentru cei viteji zidim altare,
Și-avem doar gloanțe pentru trădători!

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier
Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

https://razvratit.wordpress.com/2011/02/02/imnul-tineretii-legionare-versuri/

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în Uncategorized

 

Cuvantul Pr. Iustin Parvu

“Tot plang unii: ce va fi cand voi muri eu. Dar ce, mai, ma duc sa dorm?” “Chiar daca nu sunt aici, aici sunt cu inima. Indiferent unde am sa fiu, inima mea este cu voi.” “Va multumesc pentru dragostea voastra, toti cei ce cu inima curata sunteti ai mei, Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti!”

“Acum şi mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastra izbăvire – rugăciunea din inimă. Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor şi acolo trebuie să lucrăm. Până acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau înainte, nu va fi de ajuns. Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minţii. Astăzi mi se pare că nepăsarea este cel mai greu păcat. Nu mai simţim nimic la rugăciune, nu avem lacrimi de pocăinţă. Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simţi harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputinţă de ales între bine şi rău. Vor fi mari înşelări şi numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele.

Aşadar, rugaţi-vă, rugaţi-vă să nu cădeţi în ispita înşelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul lui Dumnezeu. Dacă nu ne rugăm şi perseverăm în lenevia şi nepăsarea noastră fără pocăinţă, atunci este posibil să pierdem instinctul îndreptării. Să ne ferească Dumnezeu să pierdem instinctul îndreptării! Vom avea nevoie să învăţăm rugăciunea lăuntrică, să ne putem stăpâni în aceste situaţii şi să nu ne părăsească harul lui Dumnezeu. Ei asta şi urmăresc – instaurarea anarhiei, ca astfel să ia amploare ura şi dezbinarea între oameni, până şi între creştini. Să ştiţi că întotdeauna bolile şi necazurile sunt consecinţa păcatului, de sus până jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu după răspunderea pe care o are – mică sau mare. Când am conştientizat că pentru păcatele mele sufăr, atunci m-a şi ridicat Dumnezeu. Toate sunt spre smerenia şi mântuirea noastră. Fără smerenie nu ne putem mântui.”

https://veghepatriei.wordpress.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în Uncategorized

 

Oana Iftime – despre pericolul homeopatiei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Aprilie 2017 în HOMEOPATIE

 

Sotia credincioasa

s (13)O soție credincioasă
E-o comoară negrăită,
Este harnică, ‘nțeleaptă,
Iubitoare și cinstită.

Dar adesea, ea rămâne
De-al ei soț neapreciată,
Fiindcă treaba ce o face
I se pare ne-nsemnată.

El nu-i vede sârguința
Și cât zilnic ea trudește,
Dar ce face și gătește
Vede numai când… lipsește.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Aprilie 2017 în ELENA J.

 

Daca azi nu eram crestin…

Dacă azi nu eram creștin, nu-ți mai permiteam să mă lovești și pe celălalt obraz și totuși să-mi mențin calmul. Nu-ți mai permiteam să mă jignești iar eu să tac; te-aș fi insultat și eu de două ori mai urât decât ai fi făcut-o tu. Nu mă mai rugam pentru tine, nu te mai pomeneam la vii, te pomeneam la morți, cu siguranță. Nu-ți mai permiteam să mă înșeli sub ochii mei, să-mi calci drepturile și cinstea și totuși să tac; te-aș fi dat în judecată până aș fi obținut înapoi ce-i al meu. Te-aș fi urât și nu te-aș fi iertat până la moarte.

Dacă azi nu eram creștin, nu te-aș mai fi ajutat fără să-mi plătești ceva în schimb. Te-aș fi furat ori de câte ori aș fi avut ocazia. Dacă azi nu eram creștin, nu mă mai umileam în fața ta cerându-ți iertare. Dar am un Dumnezeu, sus, Care mă vede și nu mă lasă. El m-a învățat să ajut fără să cer nimic în schimb, să iubesc pe cel ce mă jignește și să mă rog pentru dușmani, nu să-i urăsc. Și crede-mă, o fac din dragoste, nu pentru că așa trebuie, nu doar pentru că așa zice legea, nu din obligație, ci pentru că așa simt. Așadar, bucură-te că sunt creștin, habotnic cum mă numești tu!

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 18 Aprilie 2017 în ELENA J.

 

Cat de periculoasa poate fi mandria

Dacă suntem invidioși, dacă judecăm pe aproapele, poarta bucuriei va fi închisă în veci. Și e o poveste atât de tristă, să mă iertați că v-o spun! Într-un sat era un om foarte credincios. Se ducea la biserică și nu numai că se ducea la biserică și cânta lui Dumnezeu și se ruga, dar făcea și fapte bune: a împodobit biserica – și să știți că e o faptă bună. Făcea veșminte pentru preoți, și să știți că e o faptă bună! Veșmintele preoțești trebuie să fie făcute de dumneavoastră, nu de preoți – că nici n-au bani! Dar, să nu le faceți costume de mers la bal, ci din acelea cu care slujesc în biserică!

Așadar, omul nostru făcea multe fapte bune, dar avea un păcat, o patimă: era invidios. Voia să fie primul și nu suporta ca cineva să aibă mai mult decât el. Și se ruga mult: să aibă, să aibă! Și, la un moment dat, vine îngerul la el și-i spune: „Uite, m-a trimis Dumnezeu la tine și, pentru râvna ta pe care o ai și pentru toate cele bune, vrea să te scape de patima asta de a avea mai mult decât alții. Și a zis Dumnezeu așa: că-ți dă tot ce vrei tu și orice cantitate vrei, cu o condiție: ca Ion, vecinul tău, să aibă de două ori mai mult. „Ha?! Zice: tot, tot, tot?!“ „Tot, tot, tot!, zice îngerul“. „Dar dacă cer eu zece case?!“ „Îți dă zece case!“ „Zece case?!“ „Zece case!“ „Și Ion o să aibă douăzeci?“ „Da, douăzeci!“ „Dar boi, dacă îi cer o sută de boi, îmi dă?“ „Da, îți dă.“ „Și Ion să aibă două sute?“ „Da, două sute!“ „Nu, nu, nu! Nu pot să accept!“ Și, orice ar fi cerut, și oricât de mult, când se gândea că Ion o să aibă de două ori mai mult, nu putea! „Lasă-mă trei zile să mă mai gândesc, să mă mai rog“ Și s-a rugat, a postit, s-a chinuit așa și a venit îngerul peste trei zile și zice: „Ei, Vasile, te-ai gândit?“. „Da, zice Vasile!“ „Și ce vrei să-ți dea Domnul, întreabă îngerul?“ „Să-mi ia un ochi!“

Râdeți, dar ar trebui să plângem, nu? Ar trebui să plângem, da! Atunci, vedeți… cum să fie bucurie?! Dacă ochiul meu e îndreptat către aproapele: ce are, cât are, ce face, ce zice, n-am cum să mă bucur. Pot să am eu cea mai minunată stare din lume. Dacă nu o pipăi, dacă nu o percep, dacă nu dau Slavă lui Dumnezeu, dacă nu intru în bucuria Stăpânului meu pe calea aceasta a împlinirii poruncilor, nu am cum.

Monahia Siluana Vlad, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Aprilie 2017 în INVIDIA

 

Un nou film ortodox rusesc

 
2 comentarii

Scris de pe 18 Aprilie 2017 în Uncategorized