RSS

Batranete, grea povara…

FB_IMG_1558068025621

Bătrânețe, bătrânețe,
Ce-am iubit azi mi-ai luat:
Ani, putere, tinerețe,
Amintiri de neuitat.

Azi copiii-mi sunt departe,
Din sat demult au plecat
Rost să-şi facă toți în parte,
Singură ei m-au lăsat.

Îmi e greu să ştiu c-odată
I-aveam pe toți împrejur,
Îi întâmpinam pe poartă,
Azi e tot pustiu în jur.

Ce rost are iarba verde,
Trandafirii îmbujorați
Dacă nimeni nu le vede?…
Copiii mei sunt plecați.

Bătrânețe, grea povară
Azi pe umeri mi-ai lăsat,
Fiindcă dorul mă doboară –
Cel mai greu e de purtat!

ELENA J.

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe 10 iunie 2019 în ELENA J.

 

Cat de grav este pacatul femeilor care se machiaza si se impodobesc

applying_makeup.jpg

Atentie fetelor, mamelor barbatilor, caci acum sunt foarte multi care se sulimenesc mai rau decat femeile. Ma cutremur ce spune aceasta Sfanta ce va fi la vama 22 cand vor fi judecate femeile de diavoli pentru aranjamentul exterior prin care smintesc si atrag sufletele la desfranare (haine sexi, silicoane, machiaj si celelalte aranjamente).

VAMA A DOUĂZECI ŞI DOUA, A SULIMENIRILOR

Plecând mai departe am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, fâcându-şi faţa albă şi rumenă, ca să se arate frumoase, şi să-i tragă pe tineri spre pofta curviilor, şi a acelora care se împodobesc cu feluri de podoabe şi cu flori, şi cu miresme se ung, şi dracii acelei vămi erau mârşavi şi foarte grozavi şi urâţi, arătându-se ca şi cum ar fi femei sulimenite, şi cu feluri de podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la dânşii, şl alţii se arătau cu cutii, cu dresuri, cu păhăruţe pline de scârnăvii.

Şi dacă m-au văzut, că sunt femeie au alergat asupra noastră urlând şi zbierând ca nişte fiare sălbatice, repezindu-se să mă răpească din mâinile sfinţilor îngeri, şi făcând chipuri curveşti şi măscăriciuni, şi cercându-mă foarte cu de-amănuntul, una câte una, de m-am sulimenit, şi m-am dus la biserică sulimenită şi în ce zi m-am sulimenit, şi de câte ori, sau de m-am spălat cu gând să mă fac mai albă, să plac celor ce mă vor vedea, sau de m-am uns cu niscaiva miresme şi unsori mirositoare, pentru pofta curviei, nelăsându-mă după cum m-a făcut Dumnezeu.

Şi se mirau dracii cum am ajuns până la acea vamă, şi eu tremuram de frică şi fiind femeie săracă, n-am făcut, nici ştiu să mă fi dres vreodată şi la unele m-am aflat vinovată şi se repezeau dracii să mă răpească, din mâinile sfinţilor îngeri şi dând sfinţii îngeri din cele ce mi-a dăruit Sfântul Vasile, am scăpat şi de la această blestemată vamă, şi strigau dracii şi scrâşneau cu dinţii, şi se lăudau că vor umple iadul de femeile, care se sulimenesc şi se împodobesc.

Şi ducându-ne vorbeau sfinţii îngeri între dânşii, vezi de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc, şi se împodobesc, ca să se arate frumoase, că le răpesc dracii de la această vamă şi le aruncă jos în iad, fiindcă ele socotesc că n-ar fi păcat, şi este mai mare decât curvia, că dă sminteală celor ce le vor vedea, şi răpesc pe tineri, asemănându-se dracilor.

Mărturia Sfintei Teodora despre Vamile Vazduhului

 

„Lasati-l sa moara linistit ca nu mai avem ce-i face!”

FB_IMG_1559991280562.jpg

Alt copil pe care l-am avut, cu două cancere. În seara când îşi trăgea ultima răsuflare acel copil, au venit toţi doctorii, s-au uitat şi au zis: „Lăsaţi-l să moară liniştit, că nu mai avem ce-i face.” Avea doi ani şi numai şase kilograme, era tot uscat… mirosea de la el, de-acuma, se strica copilul… era într-o stare foarte grea. Şi l-am luat în braţele mele, am început să plâng tare, că mi-era milă şi mila m-a biruit tare mult, pentru că am zis: „Dacă ar fi fost mama…!” – în durerea mare, numai mama poate să-i aline durerea. Fiecare am avut mame sau le mai avem şi ştim că atunci când ne este greu, mama numai dacă se alipeşte cu buzele de fruntea noastră sau ne cuprinde lângă ea, uităm tot. Şi în durerea asta, eu plângeam cu copilul în braţe şi m-am gândit: dacă ar fi mama acuma, să-l cuprindă, lui i-ar fi mult mai uşor chiar şi să moară. Dar Dumnezeu a lucrat prin minune, că l‑am luat şi l-am dus înaintea unei icoane – Maica Domnului de la Boian. L-am pus aşa, cu mâinile, cum îl ţineam, înaintea icoanei, şi am început să mă rog – nu mai era nimeni cu mine – şi am putut să-mi răcoresc şi eu sufletul prin rugăciune. şi am spus: „Maica Domnului, el nu are pe nimeni în lumea asta. El este un orfan. Dacă poţi, ajută-l!” Şi copilul a început să respire din nou – că respira foarte rar. A început să respire mai des, să dea din cap, din mânuţe, din picioare… dimineaţa a început să mănânce. Şi acuma a venit frate în mănăstire. Îl cheamă Ionel.

ÎPS Longhin Mihail Jar

 
Un comentariu

Scris de pe 8 iunie 2019 în DRAGOSTEA

 

Timpul trebuie folosit in pregatirea pentru vremurile de prigoana, in pocainta sufletului pacatos si nu in desfatarea in continuare cu cele lumesti

pocainta_statornica

Nu mai putem închide ochii sau să ne amăgim că mai avem timp! Timpul trebuie folosit în pregătirea pt vremurile de prigoană, în pocăința sufletului păcătos și în mărturisirea Adevărului Sfânt; și nu în desfătarea în continuare cu cele lumești, ca să ne amâne mântuirea, căci să nu uităm că dacă oamenii încă dorm și nu înfăptuiesc cele pt veșnicia cerească, Dumnezeu o clipă nu doarme!

Şi ea ( fiara ) îi sileşte pe toţi, pe cei mici și pe cei mari,  şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, să-şi pună semn pe mâna  lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde,  decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei sau numărul fiarei. Aici  este înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.

(Apocalipsa 13:16-18)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 iunie 2019 în POCAINTA

 

Nu vine sfarsitul pana nu se va vesti Evanghelia la toata faptura

„Așa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor ca lumina în sfeșnic, ca oamenii văzând faptele voastre cele bune să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”.(Epistole).

maxresdefault.jpg
– „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Pentru că largă este poarta şi largă este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care intră pe ea; pentru că strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care intră pe ia“ (Matei 7:13, 14 ).

– Credința creștină Ortodoxă drept măritoare pe tot pământul nu depășește 600 de milioane de creștini, dar tot pe pământ mai sunt 7 miliarde de oameni.

– În aceste 7 miliarde să nu uităm că sunt 1,5 miliarde de catolici, 1,5 miliarde de budiști, 1,5 miliarde de islamici, 1,5 miliarde de hinduși.

– Cine suntem noi pe glob?
– Puțini pe lângă 6 miliarde, de ce facem zgomot ca o balenă îîntr-un borcan cu apă, în loc să rugăm lui Dumnezeu să dea gând bun tuturor, să fie pace și liniște pe pământ.

– Dar noi facem gălăgie exact ca un pichinez între dulăii ciobănești de stână, gălăgie prin care credem că noi apărăm dreapta credință.

– Dreapta credință trebuie să ai cu ce să o aperi, cu Duhul Sfânt, cu faptele creștine, cu rugăciunea, cu viața duhovnicească, cu minunile, cu izgonirea duhurilor, cu facerea de minuni, cu harul și cu harismele.
– Acestea sunt armele adevăratei credințe și adevărata apărare a Adevărului Sfintei Scripturi.

– Când cei nebotezați si de alte religii, vad derapajele ortodocșilor, ura, vanitatea, dușmănia, se smintesc, ce să mai caute la convertire, doar nu sunt orbi?

– Spre mirarea multora și spre știința tuturor, pe acest pământ are loc toată lumea, fără a fi nevoie de crime, ură, razboie, dezbinare și răutate.

– Numărul mic de creștini Ortodocși drept măritori de pe întreg pământul, este proslăvit și fericit, prin mulțimea sfinților apărători ai Bisericii biruitoare din Cer.
– Apoi prin oștirile cerești sub directa cârmuire a Născătoarei de Dumnezeu, a sfinților arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor oștirilor cerești, care sunt armata nevăzută a Cerului, care apără Biserica lui Hristos.

– Iar Domnul Iisus Hristos apără turma creștină, fiind Capul Bisericii celei una, întemeiată pe Crucea din dealul Golgotei și sfințită, odihnită în Duhul Sfânt la Cincizecime, Rusalii.

Zice Domnul:
– „Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi păşune v-a afla” (Ioan 10:9).

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia.”(Luca 12:32).

 
3 comentarii

Scris de pe 8 iunie 2019 în VEŞNICIE

 

Interviu cu Altetea Sa, Sarsaila

devil-phone

Întunericimea voastră mulțumim că-ați acceptat ca să vorbim pe-o temă de mare interes:
„Tehnologia ca armă de succes”.
Vă rog să ne vorbiți în continuare, de realizarea dumneavoastră cea mai mare, cu care ați reușit de-ați înșelat pământu întreg, în lung și-n lat!

Realizarea cea mai mare ca demon, este banalul aparat numit smartphon!
Cu el in mare parte noi am reușit chiar și monahii de i-am pacălit: în loc de rugăciunea nesfârșită acuma-s ocupati mesaje să trimită!
În locul la mătăniile ce tineau in mână acum au celularul ce zumzăie și sună!
În locul la tăcerea monahală, avem de-acuma, vorbărie digitală!
Am reusit prin smartphon, chiar, ca să intrăm până năuntru în altar!
Si nu mai trebuie la Sfânta Liturghie sa indemnăm câțiva să facă gălagie; de acuma deranjam tot prin smartphon, prin melodii sau sunerii de telefon!La cel ce in slujbă ingenunchează il spunem iute :”Acum fotografiază!”
La altii indemuri arzătoare le-aduc: „Ia vezi ce-i nou acuma pe Facebook!”
Si afara, in lume, e in mâna tuturor, de când pot butona și până mor! Chiar la volan, pe jos, pe bicicletă, pe masă lângă ciorba și la toiletă!
Și dragoste când faceți voi, în pat, va sta alături, fiind pus pe înregistrat!
La teroristi este sistem de declansare, tot el tradează apoi, a lor localizare!
Prin el sunteți continuu ascultați și ținte pentru drone chiar marcați!
Prin micul aparat ce aveți în buzunar noi ducem lumea întreagă sigur în tartar!

Intunericimea voastră, mulțumim, ne spuneți oare de el cum ne lipsim?

N-aveți o rezolvare că prea tâmpiți sunteți!
Îl țineți drept idol!
Voi singuri nu puteți!

https://vrabiute.blog/2019/05/28/interviu-cu-altetea-sa-sarsaila-i/

 
2 comentarii

Scris de pe 8 iunie 2019 în DIAVOL

 

Pe vremea cand eram copil

Screenshot_2018-10-08-20-21-33-1

Pe vremea când eram copil
Şi aveam sufletul fragil,
Credeam orice, iubeam curat,
Stăteam departe de păcat.
Vedeam viața în culori,
Nimic uscat, ci numai flori –
Doar zâmbete şi voioşie,
În suflet numai bucurie.
Iar cerul meu era senin,
Visam, cântam, zâmbeam din plin.

Dar norii negri au apărut
Odată ce eu am crescut,
Iar râul vieții lin, curat,
Crescând, şi el s-a tulburat
De lacrimi, griji şi supărări,
Oftat şi grele încercări.

Iar azi mi-e tot mai greu să cred
Că-n viață totul este drept
Cum în copilăria mea
A fost, o ştiu, a fost aşa –
Mereu uşor, frumos, senin,
Iar zborul vieții cald şi lin.

Azi îmi rămâne doar să lupt
Să am din nou ce am pierdut:
O inocență de copil,
Un suflet pur, nobil, fragil.

ELENA J.

 
8 comentarii

Scris de pe 1 iunie 2019 în COPII, ELENA J.