RSS

Netagaduirea lui Dumnezeu pe limba marilor invatati ai lumii

Omul de știință nu este nici pe departe o excepție privind cunoașterea, recunoașterea sau relaționarea cu Dumnezeu. Multe minți luminate de peste veacuri, mii și sute de mii de scriitori, de filosofi, de învățați, savanți, cercetători și sfinți au scris și au vorbit despre experiența lor privind cunoașterea lui Dumnezeu. Ar trebui mai multe biblioteci imense pentru a cuprinde cărțile pe care ei le-au scris și mărturisesc credința lor sau, mai mult chiar, iubirea lor.

Marele Pascal avea un raționament privind relația lui cu Dumnezeu: ”Dacă eu cred în Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic, căci acolo, în învățăturile Lui, este fără îndoială, chintesențialitatea binelui. Dar dacă eu nu cred în Dumnezeu și El există, am pierdut totul!”


rugaciune

Selectând numai câteva nume din cartea Dumnezeu există a lui L. Lenfant, vom argumenta poate ceea ce marele fizician și chimist englez Faraday (1791-1867) afirma în 1854: ”A te îndoi de adevărurile dumnezeiești însemnează a lăsa viața ta pe seama întâmplării; a crede în acestea însemnează a-i da vieții tale greutatea care o face să-și păstreze totdeauna echilibrul.” (Tyndall, Faraday inventeur, apud Moigno, pag. 1438-1439). (…)

A. De Lamarck, mare naturalist francez, care a formulat teoria generației spontanaee și transformismului (1744-1829), afirma în lucrarea Histoire naturelle des animaux sans vertebres, la pagina 267: ”Natura nefiind în ea însăși o inteligență, nefiind nici măcar o ființă, ci o orânduire de lucruri care constituie o putere supusă pretutindeni unor legi, natura, zic, nu este Dumnezeu. Ea este produsul măreț al voinței Sale atotputernice. […] Astfel, voința lui Dumnezeu este pretutindeni exprimată prin funcționarea legilor naturii, fiindcă aceste legi vin de la El. Totuși voința lui Dumnezeu n-ar putea să fie restrânsă de natură, căci puterea lui Dumnezeu, din care ea pornește, nu are margini!”

J.J. Rousseau nota în Emile – cartea IV: ”Să comparăm scopurile deosebite, mijloacele, legăturile prescrise de tot felul, apoi să ascultăm simțirea noastră lăuntrică. Ce minte sănătoasă poate să respingă această dovadă? Care sunt acei oameni, lipsiți de prejudecăți, cărora ordinea văzută a universului să nu le arate o inteligență mai presus de toate?

Mintea se rătăcește și se pierde în această nesfârșire de raporturi dintre făpturile din univers, care nu se confundă una cu alta. Sunt presupuneri absurde afirmațiile acelora care susțin că armonia din univers este datorată mecanismului orb al materiei care se mișcă la întâmplare. Acei care tăgăduiesc unitatea de plan, care se vădește în legăturile ce există între toate părțile acestui mare tot, în zadar încearcă să acopere cu vorbele lor neînțelese cu abstracțiuni, cu combinări, cu principii generale, cu termeni simbolici; orice ar face ei, îmi este cu neputință să concep un sistem de ființe așa de statornic orânduite, fără să nu concep o inteligență care poruncește toate acestea.”

”O uniformitate atât de minunată în sistemul planetar trebuie privită neapărat ca rezultat al unei lucrări de mare chibzuință și orânduire, zice marele matematician, fizician, astronom și filosof englez Isaac Newton (1642-1727).Același lucru este și cu uniformitatea care se constată în corpurile animalelor. Dacă, în afară de aceasta, priviți îndeosebi prima plăsmuire chiar a acestor părți din corp, care au o structură așa de delicată, ca de plidă cea a ochilor, urechilor, creierului, muschilor, inimii, plămânilor… dacă adăugați la aceste considerații și pe acelea privitoare la instinctul animalelor și insectelor, veți fi de acord că toată această lucrare, meșteșugit făcută, nu poate fi decât efectul înțelepciunii și inteligenței unui AGENT puternic și pururea viu care, fiind de față pretutindeni, este capabil să miște corpurile… mai mult decât putem noi, prin propria noastră voință, să punem în mișcare propriul corp. Cine poate să facă toate acestea dacă nu Dumnezeu?”

Să ne oprim puțin asupra corpului uman, propune marele literat, educator și învățat francez Fenelon (1651-1715). Să privim acest corp; el este acoperit în unele locuri cu o piele atât de subțire și delicată pentru împodobirea corpului. Dacă această piele care face corpul așa de plăcut și de un așa de frumos colorit ar fi scoasă, același corp ar fi hidos și ar produce chiar groază. Această piele este străpunsă de găuri pretutindeni ca un ciur. Deși sudoarea iese în afară prin acești pori, totuși sângele nu se scurge niciodată prin ei și nici apa din afară nu intră prin ei.

Dar cine nu va admira construcția oaselor? Ele sunt foarte tari și cu toate acestea sunt pline de nenumărate găuri care le fac mai ușoare. Ele sunt găurite și în locurile prin care trec ligamentele pentru a le lega pe unele cu altele. Mai mult, extremitățile lor sunt mai groase decât mijlocul și formează două capete semirotunde pentru a da putința ca un os să se învârtească mai ușor pe altul și pentru ca totul să se poată îndoi fără greutate. […] Mâinile sunt o țesătură de nervi și oscioare legate unele de altele care au toată tăria și toată mlădierea trebuitoare pentru a pipăi, a apuca, pentru a se prinde, a arunca, a ține și a împinge. Degetele, ale căror capete sunt prevăzute cu unghii sunt făcute pentru a îndeplini meșteșuguri minunate […] Ochii sunt ca niște oglinzi în care se zugrăvesc pe rând și fără tulburare, în fundul retinei, toate obiectele lumii întregi.

Ce mână a știut și a putut să facă toate acestea?”

„Toate cărţile la un loc nu cuprind mai mult decât acest argument: când văd un ceas a cărui limbă este construită ca să arate orele, îmi dau seama că o fiinţă inteligentă a orânduit piesele acestei maşini pentru ca limba să arate orele. Tot aşa, când văd maşinăriile corpului omenesc, îmi dau seama că o fiinţă inteligentă a orânduit aceste organe. […] Trebuie să fii stupid ca să nu recunoşti Autorul; trebuie să fii nebun pentru a nu-L adora.” (Voltaire. Poet și prozator francez 1694-1778, Oeuvres completes, vol. XXIV, paginile 10-11).

General Napoleon Bonaparte, într-o discuție cu Monge, unul dintre oamenii de știință ai vremii pe care îl aprecia foarte mult, îi zise: ”Iată, religia mea este foarte simplă. Privesc acest univers așa de vast, așa de complicat, așa de măreț și minunat și îmi zic că nu poate să fie produsul întâmplării, ci opera unei Ființe necunoscute, Atotputernice, Superioară omului, în măsura în care universul este superior celor mai desăvârșite mașini ale noastre. Caută, Monge, caută, ajută-te cu prietenii tăi, matematicienii și filosofii, dar nu veți găsi o cauză mai puternică, mai hotărâtoare și, orice ați face, pentru a o combate, nu veți reuși s-o înlăturați.” (Thiers, Histoire du consulat et de l’emiere, volumul III, pagina 220)

Iată de ce relatează marele fabulist La Fontaine spre a doborî orice obiecțiune cu privire la Înțelepciunea lui Dumnezeu: ”Dumnezeu a făcut bine tot ce-a făcut! Fără a căuta dovada acestei afirmații în tot acest univers și a merge de-a lungul și de-a latul lui, eu o găsesc în dovleac.

Un sătean, văzând cât de mare este acest fruct și cât de subțire este vrejul, a zis: N-a făcut bine cine-a făcut așa! El a așezat rău dovleacul pe acest vrej. He! Eu l-aș fi atârnat acolo, într-unul din stejarii aceia falnici. Ar fi fost astfel un lucru înțelept și fructul la locul lui. Așa fruct, așa arbore!

Îndată după raționament el se așeză sub un stejar și se culcă. O ghindă căzu și îl lovi în nas. O! zise el, când se deșteptă, îmi curge sânge. Ha! Ce-ar fi fost dacă în locul ghindei ar fi fost dovleacul? Dumenzeu n-a voit acest lucru. Fără îndoială El a avut dreptate. Dând laudă lui Dumnezeu, săteanul se întoarse acasă, spunând în stânga și în dreapta despre cât de bun a fost Dumnezeu cu el.” (La Fontaine, Oeuvres, volumul II, paginile 375-379)

În romanul Mizerabilii Victor Hugo descrie astfel trezirea conștiiței unui răufăcător: ”Un glas, mai întâi slab cu desăvârșire, se ridicase din tainițele sale, ajungând din ce în ce mai puternic și mai îngrozitor…Îi părea că acest glas pornise din el însuși și că acum vorbea dinafara lui. Crezu că aude cuvintele aievea, cu limpezime, încât privi în cameră cu groază. <E cineva aici?>, întrebă el cu glas tare și buimăcit… Era, într-adevăr, Cineva; dar Acela care era acolo nu era din aceia pe care poate să-i vadă oricum ochii omenești.”

https://doarortodox.ro

 

 

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 iulie 2018 în DUMNEZEU, NECREDINTA

 

POLITISTUL

politist

Stă la colț ca să vâneze,
Pe șoferi să amendeze,
Purtând Legea-n mâna lui,
Prevederea Codului,
Ca dreptate el să facă
Când el e primul ce-ncalcă.

POLIȚISTUL – “om al Legii”,
Motivat de privilegii
Și scutit de DNA
(Când încalcă iar Legea),
Avansat prin nepotism,
Se comportă cu cinism;

Îți dă puncte-avertizări
Sau mai grav, și suspendări.
Iar permis de nu mai ai,
Stai în stații la tramvai,
Te înveți și iei aminte,
Vreo lună mai stai cuminte.

Dar singur te consolezi,
Fiindcă, tot mai des tu vezi
Că exist-o derogare
De la Legea în vigoare:
De ești polițist de Stat,
Ești de Lege protejat.

ELENA J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 iulie 2018 în ELENA J.

 

Dedic aceasta poezie fizicianului Nikola Tesla (10 iulie)

nikola tesla JPG

 

Presentation1

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 iulie 2018 în ELENA J.

 

Fara dragoste vie, oamenii seamana cu tarana moarta

Dragoste-vie

O altă sarcină a legăturii conjugale este depăşirea singurătăţii. Omului îi este greu, „nu-i este bine” să fie singur. Dezbinarea dintre oameni, izolarea constituie un simptom îngrijorător al vremii noastre. Familia este o biruinţă asupra dezbinării. Statul care constă din familii armonioase este puternic, şi acest lucru ne lipseşte foarte mult acum.

Atunci când omul nu este singur, atunci când are o familie armonioasă, îşi va iubi şi patria, nu va fi nepăsător faţă de problemele ei. Omul de familie va lucra pentru bunăstarea patriei sale, o va păzi, fiindcă în ea vor trăi copiii şi nepoţii lui. Societatea alcătuită din oameni singuri este fragilă. Cel singur nu este legat de nimic: nu se simte bine în ţara lui, pleacă în alta, unde va avea burta mai plină.

Din nefericire, problema principală nu constă însă nici măcar în faptul că acum se întemeiază foarte puţine familii şi mulţi preferă singurătatea, ci în acela că oamenii rămân singuri chiar şi după ce şi-au întemeiat o familie. Este vorba de aşa-numita singurătate psihologică, atunci când oamenii trăiesc împreună, dar nu simt unul faţă de celălalt ataşament, dragoste, înrudire sufletească. Şi tocmai această singurătate a devenit în lumea contemporană, după părerea psihologilor, o adevărată epidemie.

Ivan Ilin scria: „Fără dragoste vie, oamenii seamănă cu ţărâna moartă… Însă prietenia adevărată sfărâmă această singurătate, o depăşeşte şi îl eliberează pe om ca să poată ajunge la dragostea vie şi creatoare. Prietenia adevărată… Dacă oamenii ar şti să o preţuiască şi s-o întărească… Pe lume este o singură putere capabilă să depăşească singurătatea omului: această putere e dragostea.”

Pr. Pavel Gumerov

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 iulie 2018 în DRAGOSTEA

 

Alege sa ai alaturi persoane cu valori morale care coincid cu ale tale

alege sa ai alaturi

Partenerul tău poate fi inteligent sau nu prea, atractiv sau pur şi simplu simpatic, sociabil sau închis, bun sau rău, însă cel mai important lucru e să fii cu el pe aceeași lungime de undă. Cu adevărat se spune că iubirea – este atunci când nu se privesc unul pe celălalt, ci privesc în aceeași direcție. Același lucru se referă și la relațiile de prietenie, în familie sau în colectivul de lucru.  Lily Ahremchik, psiholog –  ne explică de ce este atât de important ca în viaţă să ne alegem persoane cu același nivel de valori.

Înainte credeam că omul poate fi oricine: măcar hoţ, mitocan sau chiar mincinos. Pentru că aşa a fost viaţa lui în familie, aşa l-au educat părinții sau pentru că aşa trebuia să treacă prin aceste lecţii. Înţeleg asta şi acum, însă în jurul meu îmi doresc oameni cu alte calităţi. Oameni pentru care onoarea, cuvântul, demnitatea şi conștiința au importanţă.

Toate relațiile pot fi de calitate şi de lungă durată, doar într-un singur caz: dacă valorile persoanelor coincid. Îmi provoacă frică bărbatul care nu ştie să explice ce este pentru el onoarea şi îndeplinirea promisiunilor, iar conștiința curată o definește ca: “încerc să nu mint sau prefer să tac”, atunci ca persoană este foarte trist. Conștiința  – este ceva mai mult. Dacă persoana nu poate să definească valorile morale, să-şi controleze emoțiile, să-şi analizeze faptele, atunci e foarte trist.

Psihologii pot explica orice comportament. Este o știință foarte convenabilă pentru a-ţi găsi o scuză.

Omul are nenumărate relații sexuale, manipulează, fuge de responsabilități. Deci, a fost un copil neiubit, a avut o relație eșuată cu mama sa și multe alte probleme.

Însă, dacă ai crescut, ai devenit matur, educă-te singur! Caută-te pe tine însuţi! Întotdeauna poți găsi o justificare pentru durerea pe care o provoci altor oameni şi cel mai des vezi şi înțelegi ce faci. Dacă ai o minte sănătoasă ar trebui să poți analiza. Chiar dacă o forță nevăzută te împinge să furi sau să profiți de corpul altei persoane, tu eşti în stare să înțelegi, să vezi, să simți că-i faci rău altei persoane. Şi tu vezi! Însă preferi să ascunzi aceste îndoieli într-un colţ îndepărtat al conștiinței tale şi să te justifici.

Dacă persoana e condusă de cele mai joase valori precum: bani cu orice preţ, satisfacție cu orice preţ, îndeplinirea tuturor poftelor – atunci se transformă într-o ființă murdară, de nivel scăzut.

Nici mintea, nici intelectul, nici studiile nu determină în sine valorile înalte. Aceste valori se formează din puritate interioară şi împlinire, de la o muncă neobosită asupra ta. Aceste valori fac persoana nu doar o ființă vie, ci îl fac OM. Doar valorile precum: demnitatea, respectul, stima de sine, voinţa şi puterea minții, conștiința oferă vibrații înalte sufletului şi fac omul curat şi luminos.

Acești oameni nu ar trebui să trăiască, să fie prieteni sau să lucreze cu personaje murdare. Ei niciodată nu vor fi înțeleși. Pe ei inevitabil îi vor strivi şi distruge.

Alege persoane cu același nivel de valori – şi vei fi fericit!

Până la urmă nu este important câți prieteni sau iubiți ai. Mai bine să fii singur, decât cu cineva din întâmplare. Înconjoară-te de oameni corecți.

relatii.net

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 iulie 2018 în CASATORIE, DRAGOSTEA

 

Un american convertit la ortodoxie

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 iulie 2018 în ORTODOXIA

 

Un german convertit la ortodoxie

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 iulie 2018 în ORTODOXIA