Unul din marile ajutoare duhovniceşti dobândite de cei care părăsesc viaţa aceasta şi merg în cea de dincolo este Sfânta Spovedanie. Şi iarăşi, o mare pierdere pentru cei ce părăsesc această viaţă şi merg în cea de dincolo este lipsa Spovedaniei. Mântuitorul Iisus Hristos le-a spus Sfinţilor Apostoli şi prin aceştia, la rândul lor, până azi, episcopilor şi preoţilor, că „oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri” (Matei 18, 18). Legarea şi dezlegarea o luăm numai aici pe pământ. Dincolo vom suporta doar consecinţele.
Niciodată nu putem şti sfârşitul vieţii noastre; de aceea este bine să ne spovedim în fiecare an, în toate posturile. Iarăşi, nu putem şti vârsta la care viaţa noastră se va sfârşi. Foarte mulţi tineri mor nespovediţi. E de la sine înţeles că cea mai mare tragedie pentru un om şi urmaşii familiei sale este să moară nespovedit. Că e tânăr sau că e bătrân, este acelaşi lucru până la urmă. Mulţi cad în eroarea de a zice că se vor spovedi când vor fi mai bătrâni. Niciodată nu putem şti sfârşitul vieţii sau dacă ajungem ori nu la bătrâneţe. De aceea omul trebuie să se spovedească de la 7 ani în sus, fiecare, în timpurile rânduite de Biserică sau când simte nevoia de a se spovedi.
Spovedania înseamnă dezlegare, uşurare. Tot timpul trebuie să fim dezlegaţi şi uşuraţi de păcate prin Taina Spovedaniei. Toate păcatele nespovedite se transmit urmaşilor celui decedat. Cei care mor nespovediţi nu au parte, prin urmare, de acea mare dezlegare fundamentală pentru viaţa de dincolo. Ei trec dincolo nedezlegaţi, sunt legaţi în păcatele lor. Dincolo nu mai pot fi dezlegaţi de nimeni. Mântuirea unui creştin nu poate fi garantată fără Taina Sfintei Spovedanii.
Arhim. Ioachim Pârvulescu
Lumină pentru candela din suflet 
Elena J.
1 septembrie 2014 at 15:45
GHEORGHE
1 septembrie 2014 at 19:45
„Toate pacatele nespovedite se transmit urmasilor”.Gresit,pacatele nu se transmit;fiecare si le trage singur,patimile se transmit……. din neam in neam.”Parintii au mancat agurida si la copii li s-a strepezit dintii”.DOAMNE AJUTA!
Elena J.
1 septembrie 2014 at 20:16
Adevarat, dar pacatele repetate devin patimi, iar acestea nefiind omorate, prind radacini adanci in om si astfel se transmit din neam in neam. Asa zice Dumnezeu: „Eu sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam, și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.” Un alt articol pe aceasta tema poti citi aici: https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2014/04/26/sa-faci-copii-cand-iti-da-dumnezeu-nu-cand-vrei-tu/
GHEORGHE
1 septembrie 2014 at 22:38
„…….care pedepsesc pe copii pt. vina parintilor.”Daca in neam se naste UN COPIL MANTUITOR,care prin viata lui sfanta,sterge pacatele celor din trecut, transmitand sfintenie celor din viitor ,acel neam va avea continuitate,de nu va pieri(ex.imparatul Saul care nu a avut urmasi murindu-i fiul-Ionatan).DOAMNE AJUTA!
eliza
2 septembrie 2014 at 10:01
dar am citit în predicile minunate ale Părintelui Cleopa că Sfintele Sărindare au puterea de a scoate sufletul din iad şi că Dumnezeu nu ne lasă nici când plecăm din viaţa aceasta! adevărat că Spovedania este crucială în mântuire!
preot-duhovnic
2 septembrie 2014 at 16:10
* multi ortodocsi fac o mare confuzie intre trimiterea cuiva in Iad dupa judecata particulara (dupa moartea biologica) si osandirea vesnica de la Judecata Universala (de la Parusie). Pe un osandit botezat care ajunge in Iad dupa moartea biologica, exista posibilitatea sa-l scoata strigatul Bisericii Sfinte prin intermediul dumnezeiestilor Liturghii, prin intermediul parastaselor sau prin mijlocirea Sfintilor. Dumnezeu, poate fi induiosat pentru ca este milostiv din Fire. In ceea ce priveste osandirea definitiva de la Parusie, in Ghena vesnica, trebuie sa intelegem ca aceasta este vesnica si neschimbabila in veci. Cei ce vor iesi osanditi la Parusie, vor avea in veci si trupul cu ei, asa
cum vor avea si cei ce se vor afla pentru mantuire. Cine merge in Iad dupa moarte sau in osanda vesnica, nu stim. Ce stim, este cine are sanse sa nu ajunga/ramana in Iad:
-cei care au castigat Harul mantuitor dupa ce au convins Sfanta Treime sa le dea acest Har,
-cei care isi dau viata pentru Sfanta Treime, prin mucenicie,
-cei care au mila de aproapele si isi dau viata pentru el
-cei care nu sunt eretici ori pagani si mor botezati in Numele Sfintei Treimi, in cainta cutremuratoare,
-cei care s-au impartasit in viata lor cu Trupul (si Sangele) personal al lui Hristos-Dumnezeu, cu frica de
Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste
-si cei care au murit cu nadejdea Invierii lui Hristos-Dumnezeu si a invierii tuturor oamenilor.
Teoria eretica a apocatastazei nu incape!
(este erezie origenista conform careia Dumnezeu va mantui toata lumea, la Parusie-la sfarsitul veacurilor)
preot-duhovnic
2 septembrie 2014 at 16:10
* pacatele impotriva Sfantului Duh-Dumnezeu ce nu vor fi iertate in veci:
– sa mori prin suicid/sinucidere (batjocorindu-L pe Dumnezeu-Izvorul Vietii)
– sa mori cu deznadejde (dupa ce ai trait doar cu credinta ca nu va putea ierta Dumnezeu pacatele tale)
– sa mori cu credinta ca poti gresi oricat voiesti (crezand ca Dumnezeu va ierta toate greselile oricui)
– sa mori eretic (in propria-ti mandrie, autostiinta, neascultare, inafara Adevarului Unic si Sfant)
– sa mori pagan (daca ai aflat de Mesia-Hristos si nu ai vrut sa te botezi parasind paganismele tale)
Pentru aceste pacate va iesi osandit in veci orice om la Infricosatoarea Judecata a lui Hristos-Dumnezeu!
GHEORGHE
2 septembrie 2014 at 16:30
@preot-duhovnic,
subscriu.DOAMNE AJUTA!
eliza
2 septembrie 2014 at 22:01
Parinte, multumesc mult pentru lamuriri! Si in familia mea a murit cineva pe care Dumnezeu in mare mila Sa l-a asteptat pana la sfarsit cu spovedania, dandu-i timp de pocainta. Felul cum s-au petrecut lucrurile, vedeniile ce ne povestea ca le are, linistea ce l-a cuprins dupa spovada ma fac sa nadajduiesc ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, desi doare rau despartirea si imi pare foarte rau ca n-am putut face mai mult pentru a i se da o zi in plus… Adevarat ca numai prin suferinta scapam de suferinta!
preot-duhovnic
3 septembrie 2014 at 0:48
Multumesc si eu pentru c-am dat de voi!
http://duhovnic.webs.com/