Mă-ntreabă luna de tine
Sub care ne oglindeam,
Stelele pe cer aprinse
Pe care le număram.
Mă întreabă umbra serii
De mai cade peste noi,
Azi îmi cere tot mai tare
Să ne-aduc pe amândoi.
Mă întreabă și iubirea
Dacă mai simți vreun fior
Sau ai dat uitării totul
Ca pe visul trecător.
Mă-ntreabă și dorul astăzi
Unde ești de nu mai vii?
Mă întreabă și trecutul:
În inimă mă mai ții?
Iară zorii dimineții
Nu se mai revarsă-acum,
De tine mă-ntreabă zilnic,
Te așteaptă, ce să-i spun?
ELENA J.
Lumină pentru candela din suflet 
ciprian p.
25 noiembrie 2019 at 21:03
aici e Elena indragostită , dar e si părăsită
asteptându-l pe cel ce-i era candva preaiubit 🙂
lasă tu Elenuța…de nu ti-o veni prietenul iubit…
ai alt Mire mai bun si frumos ,
pe Care si Sf. Ecaterina s-a invrednicit a-L dobândi !
Elena J.
25 noiembrie 2019 at 21:24
Toți poeții au aceeaşi soartă: iubirea neîmpărtăşită.
ciprian p.
25 noiembrie 2019 at 21:40
pai asta de aia ca sa ramana doar indragostiti si apoi sa ducă dorul,
si din dor sa izvorasca poezii de dor.
cam asa face si Mirele Hristos , Se lasă putin simtit ca apoi sa se retraga si sa-I duci dorul ca sa tânjesti dupa El prin rugaciune neincetată .
si asa iubirea asta dintre baiat si fată e prea mititică …
tânjește dupa cea a lui Iisus ca mai mari cununi vei lua…