E putin…

E puțină dragoste.
Puțină încredere și puțin sentiment.
Puține zâmbete adevărate.
Sunt tot mai puțini cei ce vor să stea și mulți sunt cei care pleacă.
E puțină căldură sufletească și prea multă liniște în case.
Puține speranțe, puțină încredere în sine.
Puține geamuri deschise, și porțile sunt mai înalte.
Puține cuvinte, dar puține-s și fapte.
Suntem tot mai puțin liberi, iar mâinile sunt din ce în ce mai legate.
Iar puțin cîte puțin, rămânem singuri într-o lume tot mai ruinată…
Prea puține cărți pe rafturi și prea multe jocuri digitale.
E prea mult alcool și miroase prea mult a fum de țigări.
E puțină mișcare și prea multă mâncare procesată.
Puțini prieteni, puține priviri, puține discuții și puține zile bune.
Puțini bani, zic toți, dar de fapt, avem puțini ani.
Puțini fac ceea ce vor cu adevărat să facă.
Puțini vor să și trăiască.
Suntem roboți la propriul serviciu. Lucrăm să adunăm bani, trecând prin ani, ca mai apoi cu banii să readucem anii…
Cât de puțin apreciem ceea ce deja avem…
Avem Viața.

Veronica Fistican