Crucea nu este niciodata mai grea decat putem noi duce

Un creştin care de ani de zile se ruga să-i schimbe Dumnezeu crucea suferinţei lui zicea: „Doamne, nu mai pot, vreau şi eu o cruce mai mică, Doamne!” Şi iată că într-o noapte visează o grămadă de cruci şi pe Domnul Hristos lângă ele ,zicându-i: „Iată fiule, ţi-am auzit rugăciunile tale! Îţi dau voie să îţi alegi crucea pe care o vrei tu!”. Se uită la ele, puse şi mâna şi încercă câteva cruci din grămadă; pe care o lua era şi mare şi grea. Când privi mai bine vazu una mai mică, într-o margine, se repezi la ea şi o ridică, apoi zise Domnului: „Pe aceasta, Doamne, o vreau!”

„Bine fiule, dar te-ai uitat să vezi ce scrie pe dosul ei?!” Când se uită omul, pe dosul crucii era scris numele lui; era chiar crucea pe care o purtase până atunci şi de care voia să scape. Privind Domnul spre el cu blândeţe îi zise: „Vezi, fiule, că Eu nu îngădui suferinţa mai presus de puterile tale?! Aceasta ţi-am dat-o şi te-ai supărat că e prea grea. Du-o cu bărbăţie, fiule, pâna la sfârşit că aşa vei primi cununa vieţii veşnice!” Atunci el plecă capul în jos de ruşine şi se trezi din visul cel minunat şi plin de adevăr. Să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem noi să ducem. Ni se pare nouă că suferinţele, necazurile noastre sunt prea grele, căci dintre toţi fiii oamenilor, nimeni n-a suferit mai mult decât Iisus.

„Înainte de a-ţi da crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce. Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce! Ţine-o bine şi urcă pe Golgota spre Înviere!” Constantin Galeriu