O, preafrumoasa pustie !

Acel fiu de-mpărat mare
Domnul dându-i luminare
A lăsat împărăție
Și a plecat în pustie
Cu dor și cu multă jale
Cântând-astfel pe cale

De viețuirea îngerească
Domnul să mă învrednicească
Primește-mă pe mine
Ca să viețuiesc în tine
Intărește-mă-n răbdare
Dându-mi bună cugetare
Și din lume când m-oi duce
Sufletul să-l pot da dulce

În Aceluia mână
Ce m-a zidit din țărână
Și a luat a noastră fire
Să ne-aducă mântuire
Slavă Domnului să fie
De acum până-n vecie!

Publicitate