Acel fiu de-mpărat mare
Domnul dându-i luminare
A lăsat împărăție
Și a plecat în pustie
Cu dor și cu multă jale
Cântând-astfel pe cale
De viețuirea îngerească
Domnul să mă învrednicească
Primește-mă pe mine
Ca să viețuiesc în tine
Intărește-mă-n răbdare
Dându-mi bună cugetare
Și din lume când m-oi duce
Sufletul să-l pot da dulce
În Aceluia mână
Ce m-a zidit din țărână
Și a luat a noastră fire
Să ne-aducă mântuire
Slavă Domnului să fie
De acum până-n vecie!
duhovnic
20 mai 2014 at 17:21
Elena J.
20 mai 2014 at 17:34
Imi place mai mult varianta cantata de Maicile de la Diaconesti 🙂
duhovnic
20 mai 2014 at 17:35
nu o stiu… E pe youtube?