Dacă nu ar fi iarna, primăvara nu ar mai fi aşa frumoasă.
Dacă nu ar fi răceala, soarele nu ar avea pe cine să încălzească.
Dacă nu ar fi ploaia, curcubeul nu ar avea cum să apară.
Dacă nu ar fi noaptea, stelele nu ar avea când să strălucească.
Dacă nu ar exista întunericul, lumina nu ar avea pe cine să lumineze.
Dacă nu ar fi spinii, trandafirul singur nu ar avea cum să supravieţuiască.
Dacă nu ar fi viermele, fluturele nu ar mai exista.
Dacă nu ar fi cenuşa, pasărea Phoenix nu ar avea cum să renască.
Dacă nu ar exista moartea, nu am avea cum să ajungem la înviere.
Dacă nu ar fi rana, dragostea nu ar avea ce să vindece.
Dacă nu ar fi greşeala, dragostea nu ar avea ce să ierte.
Dacă nu ar fi suferinţa, nu am şti să preţuim fericirea.
Dacă nu ar fi durerea, nu am şti să preţuim sănătatea.
Dacă nu ar exista minciuna (eresul), adevărul (ortodoxia) nu ar avea cum să se învedereze.
Dacă nu ar exista duşmanii, nu am şti să preţuim prietenii.
Dacă nu ar exista trădarea, nu am şti să preţuim cinstea.
Dacă nu ar fi despărţirea şi dorul, nu am şti să preţuim prietenia.
Dacă nu ar exista robii, stăpânii nu ar mai avea peste ce să stăpânească.
Dacă nu am cunoaşte strâmtorarea şi îngrădirea, nu am şti să preţuim libertatea.
Dacă nu ar fi lupta, nu am avea cum să ajungem la biruinţă.
Dacă nu ar fi muntele şi urcuşul, nu am avea cum să ajungem în vârf.
Dacă nu am cădea, nu am avea cum să urcăm mai sus, să înaintăm.
Dacă nu ar exista păcatul, nu am avea cum să ajungem la virtute. (până a ajunge la virtute trebuie să învăţăm din păcat – şi acesta este un început al virtuţii)
Dacă nu ar fi încercările, nu am avea cum să ne vădim.
Dacă nu ar fi focul, aurul nu ar avea cum să se curăţească.
Dacă nu ar fi refuzul, nu am şti să preţuim sprijinul.
Dacă nu ar fi lipsa, nu am şti să preţuim darurile şi binecuvântările de la Dumnezeu.
Dumnezeu pe toate le-a rânduit cu înţelepciune.
Elena J.
Lumină pentru candela din suflet 
Costi
14 mai 2013 at 13:58
DACĂ N-AR FI NOAPTEA, lumea şi oamenii n-ar fi cunoscut cea mai măreaţă oglindă văzută a Dumnezeirii: cerul înstelat. Dacă n-ar fi noaptea, nu s-ar vedea lumea cea fermecată a cerului înstelat.
Dacă n-ar fi noaptea suferinţelor şi a încercărilor, poate cele mai multe suflete n-ar cunoaşte pe Dumnezeu: puterea Lui, dragostea Lui şi bunătatea Lui. În noaptea suferinţelor, vedem strălucind dragostea şi bunătatea Bunului Dumnezeu.
O Doamne, mulţumescu-Ţi că m-ai trimis şi pe mine în dragostea aceasta, ca să văd strălucind, în toată măreţia lor, dragostea Ta şi bunătatea Ta. O, Doamne, mai bine ţine-mă până la sfârşitul vieţii mele în noaptea aceasta, să Te văd pe Tine, decât să scap de ea şi să văd iar lumea şi deşertăciunile ei!
Elena J.
14 mai 2013 at 21:25
Da, minunat. Spunea Pr. Visarion asa: „Aici pe pământ suntem la mijloc între bine şi rău, între fericire şi nenorocire. De aceea vedem o zi bună şi zece rele; aici binele este amestecat cu răul, aici este o parte din rai, dar şi o parte din iad. Trandafirul este frumos, are miros plăcut, dar are şi ţepi usturători. Fructele sunt dulci, frumoase, dar au şi coji care trebuie aruncate. Aici binele este amestecat cu răul, aşa cum e trupul cu sufletul.”
Dumnezeu nu a creat raul. El a intrat in lume dupa caderea lui Adam. De atunci suferinta si moartea a intrat in om.
Elena J.
14 mai 2013 at 21:28
Tocmai când se gândea că i-a venit sfârşitul, omida s-a transformat în fluture…