Diavolul racneste ca un leu cautand pe cine sa inghita

Un om s-a hotărât să fie vieţuitor la o mănăstire, iar diavolul a aflat-o după câteva luni. La un moment dat s-au întâlnit mai mulţi demoni. Zice unul:

– Nu îl văd pe omul meu. Pe unde o umbla?
– Undeva prin Sfântul Munte, l-am văzut eu, răspunse celălalt.
– Măi taci, ce caută în Sfântul Munte? Fă repede o plimbare să mi-l aduci!
Demonul acela făcu o plimbare, ispiti diferiţi oameni şi ajunse şi în Sfântul Munte. Îl văzu pe omul în cauză.
– Aici erai? Oh, oh, oh, mă duc să aduc vreo duzină de demoni şi să vezi ce-o să păţeşti!
Din întâmplarea aceasta vedem ce se petrece în lumea nevăzută. Precum noi gândim şi vorbim, luăm hotărâri şi avem sfaturile şi adunările noastre, aşa şi duhurile. Şi îngerii şi duhurile cele viclene. Toţi lucrează: pe de o parte îngerii, pentru a slăvi neîncetat pe Dumnezeu şi pentru a ne ajuta, iar pe de alta demonii, pentru a ne arunca în iad.

Şi este cunoscut faptul că demonii se ocupă numai cu oamenii; nici cu peştii nu au treabă, nici cu animalele, nici cu păsările, nici cu plantele, nici cu iarba, cu nimic din toate acestea, nici cu planetele, cu nimic nu se ocupă. Ca şi cum nu ar exista nimic în univers. Ca şi cum ar exista doar nişte fiinţe care plutesc, oamenii, şi cu acestea se ocupă continuu. Este înfricoşător lucrul acesta.

Efrem Ieromonahul, Schitul Vatopedin Sf. Ap. Andrei „Cuvinte simple din Sfântul Munte”