RSS

Arhive pe etichete: Un lung tren ne pare viata poezie

Un lung tren ne pare viata

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne mai dăm seama, unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut…

Iar durerile sunt stații, lungi de nu se mai sfârșesc,
Şi în ciuda noastră parcă, tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare înainte tot privim,
Vrem s-ajugem tot mai iute, la vreo gară ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe sfinte și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!…
Iar câte-un bătrân coboară trist, de forţe istovit.

Vine-odată însă vremea, să ne coborâm și noi,
Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când privim în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
Sună Gara Veșniciei, am trăit dar n-am știut!..

Traian Dorz

Reclame
 
7 comentarii

Scris de pe 1 septembrie 2011 în VIAŢA

 

Etichete: