RSS

Arhive pe categorii: SECTE

Iata ce religie uraste diavolul cel mai mult

Odată, pe când fericitul Ioan Bostrinul se afla cu treburi în Antiohia Siriei, au fost duse la el 4 femei demonizate, care spuneau multe, fiind înrâurite de diavoli.
Ioan, ascultându-le, le-a întrebat despre diferite lucruri, cum ar fi căderea demonilor din rai, despre fructul pe care l-a mâncat Adam, despre şarpe şi altele, pe care nu le vom spune aici, din pricina slăbiciunii multora. Însă, pe două dintre acestea, care sunt spre zidirea sufletului, le vom povesti în continuare.
– Vă e frică de rugăciunea împărătească „Tatăl nostru”, de Psalmul 90 „Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui-Preaînalt” şi de „Cu noi este Dumnezeu” al proorocului Isaia?
– Da, au răspuns femeile demonizate, pentru că rugăciunile acestea sunt de folos.
– Dar de „Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii…” (rugăciunea Sfintei Cruci)?
– Încetează, nu mai spune cuvintele astea, au strigat demonii. În toată Scriptura nu este vreun alt cuvânt care să ne zădărnicească puterile precum acesta!
– De care lucruri ale creştinilor vă temeţi?
– Aveţi, într-adevăr, trei lucruri mari: unul ce-l purtaţi la gât, cu unul vă scăldaţi în biserică, şi altul cel pe care îl mâncaţi la Liturghie.
Se refereau la Sfânta Cruce, la Sfântul Botez şi la Sfânta Împărtăşanie.
– Din acestea trei, de care vă temeţi mai mult?
– Dacă păziţi bine lucrul cu care vă împărtăşiţi, nimeni dintre noi nu va putea face rău vreunui creştin.
Cuviosul Ioan L-a slăvit pe Dumnezeu pentru cele auzite şi a întrebat iarăşi:
– Ce religie iubiţi mai mult dintre cele care există pe lume?
– Le iubim pe cele care n-au niciunul din cele trei lucruri pe care le-am spus şi care nu-L mărturisesc ca Dumnezeu sau Fiu al lui Dumnezeu, pe fiul Mariei.
– Dar voi cum de L-aţi mărturisit ca Fiu al lui Dumnezeu atunci când I-aţi spus: „Ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?”
Atunci demonii au tăcut pentru puţin şi după aceea au răspuns:
– Am spus că este Fiul lui Dumnezeu nu pentru că am vrut, ci pentru că ne-a silit puterea Lui. Şi asta pentru a-i ruşina pe iudeii, care-L huleau şi-L numeau nelegiuit.
Pe acestea şi multe altele le-au descoperit diavolul prin gura demonizaţilor în faţa multora, care au spus şi altora ce-au văzut şi au auzit.

Demonii şi lucrările lor, Ed. Egumeniţa, 2007, p. 412-413

Reclame
 
 

SCRISOARE CATRE PROTESTANTI

Vă rog să citiți cu atenție această scrisoare adresată eterodocșilor extrasă din cartea „SINGUR ORTODOXIA” scrisă de Pr. Arsenie Papacioc. O carte foarte bună – RECOMAND !!!

Voi protestantii si neoprotestantii, nu mai sunteti membri ai bisericii lui Hristos, caci nu mai aveti continuitate apostolica. Ea inseamna transmiterea la hirotonie a unui har ce da si puterea de a implini obligatia ce si-o ia episcopul de a pazi dreapta invatatura apostolica primita in integritatea ei. Nu pot fi recunoscute valide hirotoniile celor care au alterat invatatura si pierd succesiunea harului, cei cazuti de la dreapta credinta. La voi se vede cel mai bine cum, prin pierderea harului, in urma unei mici modificari, nu ati mai putut apara nici ceea ce ramasese si ati facut mereu alte si alte modificari, pana ati renuntat total si la preotie, existenta pana si la pagani, caci diavolul imita toate ce le vede la Dumnezeu, pentru a insela mai usor. Cred ca nu intelegeti gravitatea acestei pierderi. Este ca si cum un consumator electric, s-ar lega la sursa de curent printr-un cordon intrerupt. Catolicii, intelegand acest lucru, au imaginat canoane noi in jurisdictia lor, numai pentru a salva macar aparentele. Voi, protestand fata de Catolicism, ati ajuns sa nu mai dati nicio atentie acestor legaturi pe care ni le-a lasat Dumnezeu cu El. In loc sa va intoarceti la Ortodoxie dupa ce ati descoperit ceva rau in Catolicism, ati adaugat rataciri noi, inca si mai mari. Credeti ca va puteti mantui prin credinta voastra, adica prin voi, fara Dumnezeu practic, adica fara ajutorul Harului Sau in dobandirea de catre fiecare a mantuirii pe care El a facut-o tuturor, cu toate ca stiti ca a zis: „Fara de Mine nu puteti face nimic.”(adica fara Harul Sau)?

Sensul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant, pentru ca avand ajutorul Lui sa incepem lupta pentru mantuire. Nu suntem deja mantuiti. Ca nu este suficient credinta pentru mantuire ne spune chiar Sf. Scriptura prin cuvintele: „Si diavolul crede si se cutremura.”

Sigur ca este mai comod asa cum vreti voi, si ca urmare, protestantismul a prins usor, pentru ca a dus tot felul de simplificari pentru a face mantuirea mai comoda. Asceza, nevointa, a exclus-o, aproape toate obligatiile le-a indepartat, a pastrat dreptul de a fi mantuiti in numele lui Hristos, pentru o credinta pe care a adus-o la masura mintii omenesti, pentru a o face si pe aceasta mai usoara. Daca Dumnezeu nu poate fi inteles, neintelese raman si faptele si judecatile Lui. Daca ar putea fi inteles de oameni, nu ar mai fi Dumnezeu, ci un om superdotat, un profet deosebit, cum au ajuns de altfel sa zica alti protestanti.

Incercand sa intelegeti Biblia prin propria ratiune si neglijand subtilitatile de care am pomenit mai inainte, descoperite de Duhul Sfant doar celor cu viata sfanta si care au constituit Sfanta Traditie, voi nu mai recunoasteti decat Sf. Scriptura intr-o interpretare umana. Dar voi, urmand invataturilor lui Luther, sau mai stiu ale cui, nu urmati de fapt traditia invataturilor lor? Numai ca preferati traditia mai recenta si simplificata a acestora, caci a trai Ortodoxia in maretia lasata de sfintii parinti, asa cum iti spuneam, este foarte greu.

Gandeste-te numai la lungimea slujbelor la care trebuie sa stai in picioare sau in genunchi si a posturilor aspre, ca sa ne referim numai la cele exterioare. Cu cat mai greu este ca in interior sa te lasi locas lui Dumnezeu pentru a te indumnezei, caci, vrem sau nu, aceasta cere El de la om, si aceasta vrea sa-i dea.

Nici noi care suntem astazi ortodocsi nu mai putem, dar nu va luati dupa exemplul neputintelor noastre; urmati adevaratei credinte si veniti sa traiti voi mai bine Ortodoxia ! Ea nu are nicio vina ca suntem noi niste netrebnici.

Preferand invataturile voastre simplificate, ajunse omenesti in loc de dumnezeiesti, va lipsiti de cele mai multe din mijloacele mantuirii. Aflandu-va intr-o asemenea mare stramtoare, va mai lipsiti si de mijlocirea sfintilor, (ba mai mult si huliti icoanele lor) si mai ales a Maicii Domnului, tot ati putea avea o nadejde prin mijlocirea ei atotputernica – caci tot ce vrea poate obtine de la Fiul ei, dar asa, tare mult ma tem ca Il maniati rau  pe Dumnezeu, Care o iubeste asa de mult.

Hristos a zis ucenicilor: „Cine va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste.” Deci cine ii respinge pe sfintii Sai, in care El Se odihneste, pe Domnul nu-L primeste.

Toate acestea sunt erezii care la vremea lor, ele au fost date anatemei de Sinoadele ecumenice ale Bisericii. Astfel, si voi sunteti dati anatemei impreuna cu cei care au scornit aceste invataturi pe care le urmati si voi. Cand sfintii parinti au dat aceste anateme, s-au bazat pe Sf. Scriptura, pe care voi ziceti ca o cunoasteti mai bine decat noi, dar va folositi de ea cum vreti, nu cum s-a dat din vechime.

Voi credeti ca ceva ce nu s-a descoperit Sfintilor Apostoli, s-a descoperit mai tarziu pastorilor vostri. Ca si cum dragostea lui Dumnezeu ar fi putut lasa atata vreme incompleta sau gresita invatatura data ucenicilor Sai, spre paguba celor ce ar fi incercat sa se mantuiasca prin ea. Nici nu-mi vine sa combat o asemenea prostie !

As vrea doar ca prin cuvintele mele sa te sperii indeajuns de tare, nu ca sa vii neconvins la Ortodoxie, ci ca sa ceri cu disperare ajutorul lui Dumnezeu si sa capeti acest har al intoarcerii. Ca sa te primeasca in Imparatia sa din cer, te va primi in Biserica Sa de pe pamant. In afara Bisericii, Harul nu lucreaza, decat chemand la adevarata credinta Ortodoxa; doar in Biserica Harul lucreaza ca sfintitor, deci mantuitor.

Iar Biserica lui Hristos, sa nu ne amagim, este Una si numai in ea a fagaduit Dumnezeu mantuirea. Pentru a ne bucura de fagaduinta, trebuie sa fim gasiti in ea; nu ne putem satura fara a fi partasi la Cina. Crede-ma ca nu eu, ci El te cheama in Biserica! Si nu vei avea raspuns la Judecata, pentru ca nu ai urmat chemarii Lui, ci invataturilor oamenilor, fie ei si parinti care te-au nascut cu trupul. Daca nu ai fi auzit mai tarziu si adevarata credinta, poate pacat prin aceasta nu aveai, dar asa…

Sa iti fac cunoscuta ratacirea si sa te chem in Biserica ce detine deplinatatea adevarului si a harului, este suprema forma a dragostei Ortodoxe. Prin aceasta voua vi se pare a fi trufasa Ortodoxia, ca sustine unicitatea adevarului ei. Daca adevaratul folos este pentru viata de veci, ce folos este daca zicem ca voi, lasandu-va in ratacire? V-am iubi astfel mai mult?

Ei bine, dragostea adevarata inseamna sa ma ingrijoreze mantuirea ta, si sa nu te las sa crezi o asa prostie, ci sa-ti atrag atentia ca Biserica este Una, Soborniceasca si Apostoleasca, si aceasta este cea Ortodoxa, intemeiata de Hristos prin Sf. Apostoli.

Daca la cel mai usor semn de pacat Harul ne paraseste, cum sa mai aveti voi Har, care printr-o mandrie demonica ati rastalmacit toata credinta, ati formulat erezii cu privire la Maica Domnului, care este stalp al Bisericii si v-ati lipsit de Sf. Taine, iesind din aceasta Biserica?

In Ortodoxie totul este la locul lui, nu lipseste nimic, si nu se poate adauga nimic, totul este explicat; este desavarsit ca tot ceea ce a facut Dumnezeu. Nu incetez a-i descoperi frumusetea, rotunjimea perfecta, fara nicio fisura. Mereu mai inteleg ceva neasteptat si ma minunez.

Este prea vasta invatatura ortodoxa pentru a fi rezumata usor si in putine pagini – si asa am scris prea mult – dar daca vei intra in Ortodoxie si o vei studia mai indelung, ai sa vezi ca are raspuns la toate si ca este de o generozitate ce nu poate fi decat dumnezeiasca.

Voi aspirati sa va mantuiti ca niste tolerati, carora in numele altuia li se trece cu vederea ticalosia. Noi suntem chemati sa fim fii ai lui Dumnezeu, indumnezeiti prin Har. Iti dai seama ce diferenta? Ce vrea Dumnezeu sa ne dea si cu ce vreti voi sa va multumiti !

Cat timp stati afara, daca nu ati fi fost orbiti prin plecarea harului, ati vedea cat de anapoda sunt toate la voi. De ex. sustineti ca mantuirea a facut-o Hristos prin Jertfa Sa si noi nu trebuie decat sa credem in aceasta pentru a fi mantuiti. Se aude aici strigatul protestant: „Sola fide” (Credinta singura !) Daca Jertfa Lui este totul, ea a inceput sa fie mantuitoare, de buna seama, imediat ce s-a facut, caci unii oameni au inceput sa creada imediat in ea. Daca oamenii oricum s-au mantuit timp de 1500 de ani, sau cati ani au aparut de la aparitia voastra, de ce a fost nevoie sa faceti voi aceasta modificare? Doar nu sustineti ca Mantuitorul S-a jertfit degeaba si 1500 de ani nu s-a mantuit nimeni ! Sf. Apostoli au fost niste mincinosi sau niste neluminati de Har si a trebuit sa asteptam aparitia lui Luther ca sa ne arate dreapta credinta. E stupid ! Nu poate face parte din iconomia dumnezeiasca asa ceva.

Este evident ca Ortodoxia umpluse deja cerul de sfinti, iar aceasta nu putea placea satanei si a vrut sa diminueze sansele de mantuire ale oamenilor, modificandu-le credinta. Si cum trairea ortodoxa este grea, oamenii imediat au primit propunerea simplificatoare, mai ales ca se dadea satisfactie mandriei omului, semanata tot de diavol in el, care nu se impaca cu smerenia la care cheama Ortodoxia.

Caci sa accepti ca toata dreptatea ta este inaintea lui Dumnezeu ca o carpa lepadata, ca oricat de mult bine ai face nu-ti este de folos daca nu este facut cu putere de la Hristos (altfel este cu putere de la diavol, adica este facut cu mandrie, iar binele care nu este facut bine – ca al vostru – intr-adevar nu este bine), ca nu te poti mantui prin tine, ca tot ce faci tinteste obtinerea milei lui Dumnezeu, ca fara ajutorul Lui nu poti nici sa crezi, ca nici sa te rogi intr-un fel care sa te faca ascultat nu poti, ca trebuie sa pui genunchii jos la spovedanie in fata preotului si sa te marturisesti ca esti cel mai mare pacatos, si cate altele care caracterizeaza Ortodoxia, toate acestea nu sunt lucruri usoare.

Nu te lenevi insa, Dumnezeu este gata sa-ti ofere mai mult, si chiar daca vă va da si voua ceva, iata, vrea sa te invite la masa Sa ca sa-ti poate da totul. De ce sa te multumesti cu faramiturile, acceptand ca vi se va ingadui sa le luati din mila si pentru voi ? Femeia canaaneanca venind sa-I ceara ajutorul, ca unui Dumnezeu ce singur putea sa faca aceasta, inseamna ca a aratat de la inceput credinta in El, despre care voi ziceti ca este suficienta. Si totusi a fost respinsa repetat, spunandu-i ca a venit doar pentru poporul ales al Sau (in zilele noastre dreptcredinciosii, adica ortodocsii). Numai cand a dat dovada de smerenie, numarandu-se cu cainii, a primit implinirea cererii impreuna cu cei alesi. Intoarceti-va deci smeriti in Ortodoxie !!!

Pr. Arsenie Papacioc, „Singur Ortodoxia”

 
3 comentarii

Scris de pe 9 august 2013 în ORTODOXIA, SCRISOARE, SECTE

 

Adevarul lui Hristos se numeste ORTODOXIA !!!

“Care este moştenirea pe care ne-o lasă ei (Sfinţii Mărturisitori Ardeleni) nouă? Să ne păstrăm credinţa părinţilor şi strămoşilor noştri, fără să dispreţuim celelalte credinţe… Noi ne-am adunat de curând, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al Transilvaniei şi am dezbătut şi această problemă: ce se întamplă cu ecumenismul? Mulţi cred că ecumenismul înseamnă pur şi simplu să ridici mâinile şi să te predai! Că este tot un Dumnezeu pentru toţi, că adevarul este parţial, că fiecare biserică are o parte din adevăr, dar nici una nu are adevărul întreg…

Nu, dragii mei! Noi, ortodocşii, fără să îi dispreţuim şi cu atât mai puţin să îi persecutăm pe ceilalţi, posedăm adevărul întreg! Ne mântuim în Adevărul Iisus Hristos, pentru o raţiune foarte simplă. Aţi rostit şi astăzi Crezul în Biserică. Reţineti vă rog: Crezul pe care l-aţi rostit voi la această biserică împreună cu noi este cel pe care Sfinţii Parinţi ai Bisericii l-au formulat în primele două Sinoade Ecumenice. Fără nici un adaos şi fără nicio ştirbire! Toate celelalte biserici au adăugat ceva sau au ştirbit ceva. Noi l-am păstrat întreg! Conservatori? Dacă vreţi, conservatori! Fundamentalişti? Bine, dacă vreţi, fundamentalişti! Păi Iisus Hristos a fost primul fundamentalist.

Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Scurt pe doi! Nu încape discuţie! Şi noi la fel. Nu avem certitudinea că cei de alte confesiuni se mântuiesc. Dar noi o avem pe a noastră şi ne este de ajuns. Că suntem în Biserica cea Adevarată, că suntem în interiorul Adevărului lui Hristos, că dragostea dintre fraţi nu este completă şi adevărata decât în interiorul Adevarului! Iar Adevarul Cine este? Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Mergem pe Calea Adevărului, trăim întru Adevăr şi aşteptăm Viaţa veşnică, tot în interiorul acestui Adevăr.

Îndemnul martirilor pe care îi sărbătorim astazi este acela de a ne păstra credinţa noastră. Ştiti din ce porneşte admiraţia mea personală cel puţin pentru Atanasie Todoran, dar şi pentru oricare [martir]? Eu când mă uit la un altul care este de alta religie, care nu este creştină, mă întreb dacă el în credinţa lui religioasa este şi de bună -credinţă. Dacă crede cu adevarat în credinţa lui, chiar dacă nu este a mea, şi dacă va fi gata să moară pentru ea. Noi, în Transilvania, avem modele de urmat în cei care au fost gata să moară pentru credinţa ortodoxă şi întru credinţa ortodoxă. S-au mântuit, se roagă acolo pentru noi, şi ne rugăm şi noi ca ei să mijlocească pentru noi şi aceasta ne dă şi garanţia că şi noi ne vom mântui dacă vom rămâne până la sfârşit şi fără de clintire în Adevărul lui Hristos care se numeşte Ortodoxia, Amin!”

Mitropolitului Bartolomeu Anania 

 
5 comentarii

Scris de pe 29 decembrie 2012 în ORTODOXIA, SECTE

 

De ce nu ne putem mantui decat prin ortodoxie?

De ce credinţa ortodoxă este cea adevărată, singura pe care o acceptă Dumnezeu? De ce nu ne putem mântui decât prin ortodoxie?

De ce sunt mai multe culte (credinţe, confesiuni) creştine? Şi ortodocşi, si catolici, şi penticostali, şi baptişti, şi adventişti, şi alte culte. Unde este adevărul, căci toţi aceştia susţin că la ei este adevărul, la ei este credinţa cea adevărată. În Sfânta Carte scrie că Hristos este Capul Bisericii (nu al bisericilor). Deci Biserica este una, căci Hristos are un singur cap. Care să fie Biserica adevărată? Haideţi să coborâm în timp spre începuturile creştinismului, la origini.

La Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe creştine pe pământ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii penticostali ? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură Biserică. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce s-a întâmplat după aceea? Unii oameni, din mândrie, din îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică, iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe alte lucruri necesare cultului creştin. A mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani.

In anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură, o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea de apus (Roma), din cauza pretenţiei papilor din apus de a-şi exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la Crez).

În cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac, nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie, nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali, să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri. După desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi neputinţele oamenilor.

Doar Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu.

Dumnezeu arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai multe minuni, şi anume:

1.În fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască (Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva minute nu frige. I-am văzut pe mulţi trecându-şi mâinile şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă. Această minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar nu vor sa vina la adevărata credinţă.

2. Ştim cu toţii că agheasma pe care o săvârşeşte preotul ortodox nu se strică. Pentru sfinţirea agheasmei preotul foloseşte busuioc şi cruce de argint sau lemn. Unii oameni au încercat să prepare şi ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită de preot a rămas curată.

3. Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu putrezesc şi sunt plăcut mirositoare si făcatoare de minuni. Luăm doar un singur exemplu de moaşte. Moaştele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iaşi, la care vin mii de oameni. În fiecare an, de ziua ei (14 octombrie), i se schimbă veşmintele, şi încălţămintele i se gasesc tocite, roase. Explicaţia este ca Sfânta vine în ajutorul celor care se roaga cu credinţă şi nădejde către ea şi asfel îsi toceşte încălţămintele.

4. Sunt părinţi duhovniceşti ortodocşi plăcuţi Lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi care atunci când alergăm la dânşii deja ne conosc necazurile şi ştiu şi cum ne cheamă.

5. Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a depăşit cu mult greutatea icoanei.

Şi sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi altor păcate.

De ce sunt preoţii ortodocşi urmaşii Apostolilor ?

Apostolii au primit Duhul Sfânt de la Domnul Hristos, iar aceştia, la rândul lor, au transmis harul, prin rugaciune şi punerea mâinilor(Fapte 6, 6) peste urmaşii lor, făcându-i episcopi, preoţi şi diaconi, până în zilele noastre. Aceasta se numeşte succesiune apostolică, sau altfel spus, continuitate. Cultele neoprotestante nu au această continuitate, fiindcă nu şi-a pus nimeni mâinile peste ei ca să-i facă pastori.

De ce trebuie să ne spovedim la preot şi nu direct Lui Dumnezeu ?

Preotul, ca urmaş al Apostolilor, este instituit de Dumnezeu să facă acest lucru, căci Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legării şi dezlegării păcatelor după Sfânta Sa Înviere, zicând către ucenicii săi: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute!”(Ioan 20, 22-23) şi iarăşi a zis: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer”.(Matei 18, 18).

Deci numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor; numai Biserica are putere, prin preoţii şi episcopii săi, să lege şi să dezlege păcatele lumii. Să nu vă legaţi niciodată de vrednicia preotului, căci aici lucrează Harul Lui Dumnezeu. Preotul săvârşeşte numai partea văzută a lucrurilor iar Dumnezeu este Cel Care trimite Duhul Sfânt. Darurile Lui Dumnezeu nu atârnă de virtutea preoţească. Dacă trimiterea harului asupra credincioşilor ar fi atârnat de vrednicia preoţilor, atunci toţi creştinii care au preoţi nevrednici ar fi fost lipsiţi de el. Dar Dumnezeu trimite harul Său şi prin preoţii cei nevrednici, ca să nu rămâna păgubiţi cei ce însetează de mântuire.

În mass-media se publică frecvent ştiri şi imagini care surprind anumite persoane în posturi imorale, adică în luare de mită, în beţie, în desfrânare sau în alte păcate. Cele mai savurate dezvăluiri, însă, sunt cele în care sunt implicate feţele bisericeşti. Da, şi oamenii Bisericii pot să păcătuiască, pentru că tot oameni sunt şi ei, şi mai ales pe ei îi ispitesc diavolii. Însă cei mai multi din ei sunt oameni morali, iar dacă un procent infim se abate de la morala creştină, aceasta nu înseamnă că tot sistemul e putred. Există oare pădure fără uscături? Există, oare, pe lumea aceasta vreo instituţie perfectă, cu oameni sută la sută morali? Indiferent de vrednicia preotului, serviciile pe care le face sunt valabile, aşa cum într-o instituţie oarecare, să zicem o primărie, dacă primarul este beţiv, desfrânat, hoţ sau cu alte păcate, oare un certificat sau un alt document pe care-l soliciţi primăriei, semnat şi parafat de către primar, nu este valabil? Ba este, indiferent de moralitatea primarului. Aşa este şi in plan bisericesc. Oricât de păcătos ar fi preotul, Taina săvârşita de el este mântuitoare pentru noi, pentru că el nu o savârşeşte cu puterea sa, ci cu puterea Harului Lui Dumnezeu, dată lui prin hirotonie.

Şi să mai ţineţi cont că acum se duce o campanie foarte dură împotriva Bisericii Ortodoxe, prin denigrarea preoţilor şi călugărilor ortodocşi. Noi să urmăm calea moşilor şi strămoşilor noştri care au fost întotdeauna ortodocşi. Să citim cărţile sfinte ale Bisericii noastre, să ascultăm de slujitorii ei care ne conduc pe calea cea dreaptă, să ne alegem duhovnici iscusiţi care să ne îndrume conform Sfintelor Canoane ale Bisericii. Să nu ne luăm după învăţăturile greşite ale unor babe, ci numai după ceea ce ne învaţă Biserica. Fără astrologie, fără magie, fără horoscoape, fără vrăjitorie şi descântece, fără talismane, fără credinţe budiste în reîncarnare, fără filmele şi programele păcătoase de la televizor, fără cântece desfrânate, fără avorturi şi anticonceptionale, fără căsătorii de probă şi multe alte manifestări păgâneşti pe care le întâlnim în zilele noastre. Dacă veţi merge la biserică mai des, veţi afla mai multe.

Dacă sunteţi nespovediţi, nu mai staţi pe gânduri. Mergeţi degrabă la un preot duhovnic şi spuneţi-i păcatele pe care vi le-aţi notat pe o hârtiuţă, căci FĂRĂ SPOVEDANIE NU ESTE MÂNTUIRE !

Argumente pentru cinstirea Maicii Domnului

Maica Domnului a fost cea mai aproape de Mântuitorul. Ea L-a purtat nouă luni în pântece, L-a născut în iesle, L-a hrănit cu lapte un an de zile, L-a purtat în braţe şi de câte ori nu L-a sărutat pe Acela care a făcut cerul şi pământul? De câte ori nu L-a mângâiat, de câte ori nu L-a îmbrăţişat, de câte ori n-a plâns de bucurie. Ea ştia că Acela pe Care L-a născut în peşteră nu este numai om, ci este şi Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a zămislit-o şi pe dânsa în pântecele maicii sale.

În ziua Judecăţii, Sfânta Fecioară Maria va sta de-a dreapta Mântuitorului, iar de-a stânga Lui, Sfântul Ioan Botezătorul, îngerul întâi-stătător al tuturor sfinţilor. Aceste două persoane sfinte sunt cele mai mari din ceruri după Preasfânta Treime.

Câtă durere va fi la Judecată pentru popoarele pământului care n-au cunoscut-o si n-au cinstit-o! Căci ea, fiind de-a dreapta Mântuitorului, câtă slavă nu va avea atunci, ca una care L-a purtat pe Mântuitorul în pântece si L-a născut si L-a alăptat si L-a purtat în braţe şi toată viaţa a fost lângă El şi pururea L-a păzit de primejdii şi L-a ascultat şi a suferit la patima Lui mai mult decât oricine.

Câtă mărire i-a dat Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, că L-a primit prin Duhul Sfânt pe Dumnezeu a Se întrupa din preacuratul ei trup! Cât de curată a fost cu trupul şi cu sufletul, cât de smerită a fost, că s-a învrednicit a fi Biserică Sfântă a Marelui Dumnezeu, a Cărui slavă nu o pot cuprinde cerurile!

Sfânta Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este mai presus decât îngerii şi sfinţii, deoarece şi îngerii şi oamenii i se închină. Astfel s-a închinat şi îngerul Gavriil la Buna Vestire (când îngerul Gavriil a înştiinţat-o pe Sfânta Maria că-L va naşte pe Iisus) (Luca 1, 28-29) şi în acelaşi chip i s-a închinat şi Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40-43.). Însăşi Sfânta Fecioara, prin Duhul Sfânt prooroceşte că pe ea o vor ferici toate neamurile:  „Că iata, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic…”(Luca 1, 48-49), adică cinstirea ei este voită de Cel Puternic, Dumnezeu.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta şi o iubea pe ea şi era supus faţă de ea (Luca 2, 51) şi, oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător. Astfel, la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 3-10).

Dacă noi oamenii ne iubim mamele, Iisus, Care e dragoste desăvârşită, cu mult mai mult o iubeşte pe mama Sa, şi o cinsteşte. Dacă n-ar fi cinstit-o pe mama Sa, Iisus S-ar fi făcut încălcător al propriei legi pe care a dat-o: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani multi pe pământ”(Ieşire 20,12). Şi dacă Iisus o cinsteşte pe mama sa, cu siguranţă trebuie să o cinstim şi noi. Necinstirea Maicii Domnului de către noi este în opoziţie cu cinstirea ei de către Fiul Său, Iisus Hristos.

Este o părere a unor teologi mari ai Bisericii Răsăritului că atâta valoare are Maica Domnului în cer şi pe pământ, încât dacă, Doamne fereşte, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nouă cete de îngeri, toată lumea cea văzută şi nevăzută şi toate popoarele lumii, nu ar fi avut atâta scârbă cum ar fi avut dacă ar fi pierdut-o pe Maica Domnului.

Botezul

Sunt unii creştini din afara Bisericii Ortodoxe care spun că nu trebuie să botezăm pe prunci, pentru că ei nu au păcate şi, mai ales, pentru că nu pot să mărturisească credinţa lor. Botezul este absolut necesar pentru mântuire, de la care nu pot fi excluşi nici copiii. Toţi suntem întinaţi de păcatul strămoşesc şi de cel al zămislirii prin pofta trupească. Necesitatea Botezului pentru toţi este arătată de Mântuitorul prin cuvintele: „Adevărat zic, de nu se va naste cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia Lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5).

Chiar din timpul sfinţilor apostoli se săvârşea botezul copiilor: Lidia şi casa ei (Fapte 16, 15); temnicerul şi casa lui (Fapte 16, 33); Crispus şi casa lui (Fapte 18, 8); Ştefana şi casa lui (1 Cor.1, 16). Prin acestea înţelegem că botezarea casei nu se referă la botezarea uşilor, a ferestrelor sau a pereţilor, ci la botezarea fiinţelor umane din casele respective, deci şi a pruncilor.

Ştim ce spune psalmistul: „Întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 6). Ştim ce spune şi sfântul apostol Pavel : „De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a trecut la toţi oamenii, prin acela în care toţi au păcătuit” (Rom. 5, 12).

Acest lucru cunoscându-l, că toti ne naştem cu păcatul strămoşesc, avem noi siguranţa că un prunc va trăi până la vârsta când poate să cunoască şi să mărturisească credinţa în Hristos, pentru ca atunci să-l botezăm ? Putem noi să riscăm ca el să moară nebotezat, sub osânda păcatului strămoşesc, nemaiputând intra astfel în împaraţia Lui Dumnezeu?

Dacă ar fi fost voia Lui Dumnezeu ca să nu botezăm pruncii, ar fi trebuit să existe poruncă să nu botezăm pruncii, dar nicăieri în Noul Testament nu există scris oprirea botezului pruncilor. De asemenea, când se dă porunca de a se boteza toate neamurile, nu se pune nici o condiţie cu privire la vârsta celor ce urmează să se boteze. Dacă Sfinţii Apostoli ar fi oprit de la botez pruncii care se aflau în braţele mamelor lor, în ziua Cincizecimii, când s-au botezat ca la trei mii de suflete, acest lucru ar fi fost scris în Faptele Apostolilor.

Biserica noastră ortodoxă botează pe prunci, curând după naşterea lor. Când ducem copiii la şcoală, ei nu ştiu ce înseamnă şcoala. Dacă am aştepta până să înţeleagă ei rostul şcolii, ar fi foarte păgubitor pentru ei. Tot aşa este şi cu botezul. Pruncii nu ştiu ce este botezul, dar ştiu aceasta părinţii şi naşii care sunt de faţă. Credinţa pe care nu o pot mărturisi pruncii la botez, o mărturisesc, pentru ei, naşii şi părinţii.

De altfel, noi cunoaştem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinţa cuiva, Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Să ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutaşului din Capernaum pentru credinţa stăpânului său ; a vindecat pe fiica femeii cananeence pentru credinţa mamei sale, şi a înviat pe fiica lui Iair pentru credinţa tatălui său, şi pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa mamei sale. Şi atunci să nu credem noi că botezul poate fi săvârşit pruncilor pe temeiul credinţei naşilor lor?

Botezul este valid doar în Ortodoxie. Papistaşii (romano catolicii, greco catolicii), protestanţii şi cei ce mai zic că “botează” nu au validă nici o sfântă taină, pentru simplul motiv că Sfântul Duh nu se pogoară la rugăciunile lor, ci doar în cadrul Bisericii Ortodoxe, cea UNA, sigura ce a păstrat continuitatea apostolică. În afara Ortodoxiei nu există decât sinagoga satanei.

Sfânta Cruce

Iisus Hristos nu a avut numai crucea spirituală, a suferinţei ci şi pe cea materială, din lemn. Oare n-a dus-o El în spate pe vârful Golgotei? Iisus S-a răstignit de bunăvoie, pentru mântuirea lumii şi a transformat crucea din obiect de tortură în altar de jertfă, sfinţind-o cu Scump Sângele Său şi ne-a lăsat-o ca pe o armă nebiruită împotriva diavolului şi ca un semn dumnezeiesc. Cu ajutorul crucii se sfinţeşte apa care nu se mai strică(aghiazma), se scot diavoli din oameni… aşa cum ceara se topeşte de la faţa focului, aşa şi diavolii se topesc de la faţa crucii. Aşa cum un câine fuge când ridici un băţ asupra lui, chiar dacă nu-l loveşti, însă cunoscând puterea băţului, tot aşa şi diavolul se tulbură când îţi faci cruce în faţa lui, cunoscând şi el puterea crucii.

Icoanele

Icoanele nu reprezintă idoli. Cinstirea icoanelor nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la Sfântul cel înfăţişat în ea. Dumnezeu a oprit închinarea la idoli, adică la înlocuitori ai Lui Dumnezeu, iar nu la icoane, care nu îl înlocuiesc pe Dumnezeu, ci dimpotrivă îi amintesc omului de El.

Ce înseamnă anatema?

Anatema este formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice pentru condamnarea ereticilor şi a ereziilor sau învăţăturilor false şi înseamnă lepădat sau blestemat. Anatema este cea mai grea pedeapsă a Bisericii care înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii şi taiere de la trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.

 
6 comentarii

Scris de pe 4 decembrie 2012 în ADEVAR, ORTODOXIA, PACATE, SECTE

 

Singur Ortodoxia

Într-o după amiază, pe când părintele Meletios (actualmente episcop) se întorcea de la fermă, s-a oprit în satul Mapendo pentru că se auzeau ţipete şi o agitaţie generală. Şeful satului şi doctorul vrăjitor au adunat toată lumea la o întrunire. Părintele Meletios a ieşit din maşină şi a început să se apropie de acea congregaţie demonică, ţinând un crucifix în mână. Vraciul a ţipat la el:

’’Nu te apropia. Îmi vei strica munca. Pleacă repede…’’

’’Dar nu voi întrerupe. Vin spre tine doar ca să te felicit.’’
’’Nu, nu…Voi preoţii ortodocşi sunteţi vraci foarte puternici. Eşti stânjenitor numai prin prezenţă !’’
Lipsindu-le plinătatea Adevărului, celorlalte ’’biserici’’ le lipseşte de asemenea acel har sfinţitor. De aceea mulţi oameni se reped plini de speranţă la preoţii noştri ortodocşi.
Când un anume preot catolic a încercat să citească Exorcismul pentru o persoană posedată de demon, demonul a râs de el sarcastic şi desigur nu s-a îndepărtat. Un alt preot catolic – după cum mi-a spus părintele Kosmas – a început exorcizarea unui posedat de demon de unul singur şi rezultatul a fost îngrozitor – preotul însuşi a ajuns posedat.
Astfel, după cum putem vedea, singura arcă de salvare oriunde şi oricând, pentru fiecare persoană de oriunde din lume este Biserica noastră Ortodoxă cu episcopii şi preoţii noştri, care sunt în succesiune apostolică canonică, purtând adevăratul har deplin al preoţiei. Biserica Ortodoxă este zidul de apărare care poate rezista tuturor curentelor demonice de vrăjitorie şi idolatrie !!!

Vrăjitoria în Kongo – Mărturii din Misiunea Ortodoxă în Africa

 
3 comentarii

Scris de pe 6 noiembrie 2012 în DIAVOL, ORTODOXIA, SECTE, VRAJITORIE