RSS

Arhive pe categorii: PRIETENIE

Increderea intareste relatiile

O mare durere a omului este confruntarea cu „trădarea”, cu înşelarea încrederii acordate. Și putem spune, suferința este normală în asemenea situații pentru că “trădarea încrederii” înseamnă ruperea unei relaţii, poate aparent adevărate, bazată pe încredere, iar această rupere doare, şi doare tare…o durere sfâșietoare. Dumnezeu ne spune să nu ne încredem în om!…Omul este supus greşelii, e schimbător, nestatornic. Dar…eu vreau să mă gândesc la omul “îndumnezeit”, purtător de Hristos, şi acelui “om” să îi acord încrederea mea. Și pe acest om îl consider demn de încredere pentru că are o natură nouă, el este un ,,om nou”, cele „vechi” s-au dus. Doar încrederea întărește relațiile și crează prietenii, neîncrederea le distruge.  De aceea trebuie să învățăm „credincioșia”! Trebuie să distrugem „mitul” că omul este înșelător! Creştinul e ALTFEL!! Demn de încredere!!! De ce?! Pentru că un creştin autentic iubeşte cu resurse divine, şi, din iubire, alege cu orice risc să acorde încredere…şi să fie demn de încredere. Această acordare a încrederii trebuie să înnobileze, să formeze caractere demne de încredere. Acordarea încrederii ne responsabilizează. Când cineva îmi acordă încrederea, mă simt onorat şi fac tot ca să nu dezamăgesc. Ştiu cum e dezamăgirea…Ştiu atât de bine…! Pentru cei pentru care relaţiile adevărate sunt importante acordarea încrederii este un resort cu puteri nebănuite. ”Calitatea relaţiilor cu semenii arată calitatea relaţiei cu Dumnezeu.”

http://psalmdedor.blogspot.ro/

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe 9 octombrie 2014 în PRIETENIE

 

Mi-e dor de prietenia de altadata …

Mi-e dor de prietenia de altădată… Când ne interesa mai mult ce simte celălalt, dacă e fericit sau nu și nu doar cum arată, cât s-a schimbat fizic și ce lucruri are… Când o simplă îmbrățișare avea puterea de a alunga toate temerile lumești și de a oferi siguranța că nu ești singur, că aparții cuiva… Când nu aveam nevoie de restaurante sofisticate și de bani pentru a ne întâlni.
Mi-e dor să ne mai întâlnim ca şi prieteni, cu bucurie, nu ca nişte străini care se simt obligați să bifeze întâlniri de dragul aparențelor… Mi-e dor să ne mai purtăm ca prietenii… Să ne privim în ochi, să ne căutăm privirile, nu ceasurile, nu bijuteriile… Să ne îmbrăţişăm strâns şi să ne ţinem de mână… Să râdem cu toată inima şi să nu ne fie teamă să plângem dacă sufletul nostru simte nevoia să se elibereze de vreo durere, de vreo emoție… Să povestim despre noi, despre visurile noastre, despre frământări, despre amintiri care ne leagă, despre dureri şi bucurii, despre ceea ce iubim, nu despre alţii, nu denigrând şi bârfind, nu lăudându-ne cu ceea ce avem, cu ceea ce am făcut… 
Mi-e dor să nu ne mai privim cu rivalitate, să nu ne mai comparăm realizările şi eşecurile, să nu ne complexeze evoluţia celuilalt, ci să ne bucure… 
Mi-e dor de încrederea cu care ne destăinuiam sufletele, fără a ne teme că secretele noastre, că frământările şi temerile noastre vor ajunge subiecte de bârfă cu alţi oameni, pe la alte mese… 
Mi-e dor de sentimente împărtăşite cu sinceritate, de curajul de a spune tot ce te doare, ce te sperie, ce nu ţi-a reuşit, fără teama că prietenul tău ar putea găsi satisfacţie în nefericirea ta, în neimplinirie tale, fără teama că nu vei fi înțeles sau că vei fi judecat… 
Mi-e dor de priviri sincere, de cuvinte calde, de umeri confortabili și de suflete sigure… 
Mi-e dor…

Irina B.

 
6 comentarii

Scris de pe 5 iulie 2014 în DOR, PRIETENIE

 

Cel mai bun fundament pentru casatorie este prietenia

Cel mai bun fundament pentru căsătorie este prietenia, împărtăşirea adevăratelor interese și abilitatea de a duce împreună aspirațiile până la capăt și de a întelege gândurile și visele celuilalt.Ce ar putea fi mai frumos decât a avea cui să împărtăşeşti visele, gândurile, temerile? Ce ar fi mai binecuvântat ca o prietenie care să dureze zeci de ani? Ce e mai de vis decât, ţinându-te de mână cu iubirea să puteţi visa împreună cu ochii deschişi? Iar, ca îngenuncherea împreună, sfârşită cu un plâns liniştit pe umărul celuilalt şi cu o îmbrăţişare nepătimaşă, nu e nimic mai taboric.

Dacă în unele domenii ale vieţii ne putem permite standarde joase, în famile să nu fie aşa! Să vă doriţi sublimul! Să vă doriţi neatinsul! Aici nu e loc de compromis! Dacă în întemeierea unei familii se face un mic compromis, acesta va deveni peste ani prăpastie uriaşă între două suflete depărtate la distanţă de un univers… Dacă după 10 ani, 15, 20, încă vă ţineţi de mână, şi poate din ce în ce mai strâns, prietenia dintre voi este floare şi rod într-o permanentă alternanţă. În prietenie inimile se ating şi mâinile se strâng…şi cei doi merg cu soarele în priviri spre acelaşi Orizont, spre Hristos Domnul. Dacă prietenia nu duce către Acolo, nu e prietenie, e camaraderie, e convenţie, obişnuiniţă…sau poate dependenţă.

Kahlil Gibran, din Jurnalul lui Mary Haskell

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 iunie 2014 în CASATORIE, PRIETENIE

 

Omul nu are prieteni, succesul sau are !

„Omul nu are prieteni, succesul său are!” Cum vi se pare acest citat? Credeți că reflectă adevărul? Eu cred că da. Nu spun că nu mai există și prietenii sincere, care nu sunt bazate pe succes sau avuții. Însă câți prieteni adevărați avem, care nu țin cont de nimic? Cred că foarte puțini. Cei din copilărie sunt de obicei și cei mai sinceri. Cei veniți pe parcurs s-au apropiat din diverse motive. Poate că sunteți frumoși, poate că sunteți populari, poate că sunteți foarte deștepți, poate că aveți bani mai mulți, poate că aveți mașini frumoase și gadget-uri scumpe, poate că sunteți olimpici, poate că sunteți de succes, poate că sunteți celebrii. Ei bine, toate aceste lucruri îi atrag pe oameni. Dacă nu ați fi avut nimic din toate aceste atuuri, credeți că ați mai fi avut atât de mulți prieteni? Uneori o inimă caldă și o personalitate plăcută nu sunt de ajuns. Ca să ai prieteni trebuie să ai acel ceva. Un talent excepțional, o aptitudine, atuuri fizice, atuuri financiare, altfel nu se apropie nimeni.

Câți prieteni credeți că are un cerșător? Un nimeni, așa cum de multe ori i-am numit… un om fără nume și fără identitate… vă spun eu, probabil că niciunul. Sigur numai Dumnezeu îi ocrotește, în rest nimeni. Prietenii adevărați sunt extrem de puțini. Nu sunt prieteni cei cu care te distrezi, râzi și împarți numai lucrurile frumoase. Ci aceia care îți sunt alături și la bine și la greu, exact ca într-o căsnicie, sau și mai bine, ca într-o frăție. Restul, cei care fug sau vor să profite de pe urma necazului și a vulnerabilității voastre, aceia nu sunt prieteni. Sunt doar niște oameni interesați de propria viață, care vor să răzbească în ciuda oricărei greșeli făcute. Dar știți, singurătatea îi va atinge și pe ei.

Și să revenim la ideea principală. Sunteți de acord că prietenii pe care îi aveți se datorează calităților cu care ați fost înzestrați? Dacă v-ați dezbrăca de lucrurile materiale, de popularitate, talente și felul grijuliu de a vă comporta și ați fi voi, fără să țineți cont de nimeni și nimic, oare ar mai fi cineva lângă voi în afară de propria voastră familie? Probabil că da, vreo 2-3 prieteni, în rest nimeni. Pe aceia trebuie să îi prețuiți.

Ați văzut și voi, persoanele publice au sute de mii de fani și susținători. Dar dacă nu ar mai fi fost celebri, oare ar mai fi dat cineva doi lei pe ei? Dacă nu ar mai fi avut voce, talent actoricesc, frumusețe fizică, oare i-ar mai fi iubit atâția oameni? Cred că nu…

Așadar, deschideți mai bine ochii. Cine vă este prieten și de ce?! Pentru voi sau pentru succesul vostru? Pentru voi sau pentru ceea ce dețineți? Pentru voi sau pentru popularitatea voastră? Ca să nu aveți de suferit, încercați să separați prietenii de amici, să impuneți o anumită limită și să nu vă puneți viețile și încrederea în mâinile acestor amici, care până mâine se pot evapora.

http://adolescentisenzationali.wordpress.com/

 
Un comentariu

Scris de pe 24 martie 2014 în PRIETENIE

 

Scrisoare catre prietena mea

Draga mea prietena,

Imi este dor de tine si ma gandesc adesea la tine, la toate clipele petrecute impreuna, cand filosofam despre viata si mancam ciocolata pana dimineata. Iata-ne acum mari cu o traista mare de vise, sperante, dorinte. Copii nu mai suntem pentru lume dar pentru noi vom ramane mereu copii cu sufletul cald si colorat.

In primul rand iti multumesc ca existi si ca faci parte din viata mea, esti un chip frumos lucrat de Dumnezeu si ai calitati deosebite. Te am ca prietena si ce poate fi mai minunat decat sa-I multumesc Lui Dumnezeu ca prin tine, eu devin mai buna, mai inteleapta, mai deschisa! Atunci cand timpul mi-l petrec cu tine, simt ca sufletu-mi danseaza si totul in jurul meu este plin de culoare si bunatate.

Pentru ca tin mult la tine si imi doresc cu ajutorul Maicii Domnului, sa devii o floare in gradina Sa, sa te bucuri de parfumul tau in toate zilele, as vrea sa-ti scriu aici ceva ce nu vreau sa uiti. Noi oamenii suntem ca niste actori pe o scena, fiecare cu rolul lui, cu imbracamintea lui, cu starile sale interioare…

Din acest motiv, imagineaza-ti draga mea, ca fiecare om pe care-l intalnesti aici te va invata ceva, fie bine, fie rau. Asa ingaduie Dumnezeu ca printr-o suferinta sa ne intoarcem la El, sa-l cautam, sa dobandim iubirea sau sa ne curatam de anumite neputinte, cunoscandu-ne astfel pe noi mult mai bine. Daca Dumnezeu iti trimite bucurie, multumeste din inima, bucura-te si  tu de ea, pentru ca Dumnezeu te iubeste si iti vrea fericirea vesnica. In drumul tau cu siguranta ca vei intalni piedici si ispite, vei fi surprinsa de lume, vei intalni singuratatea, deznadejdea, supararea…dar nu te speria, nu esti singura! Chiar nu stiai? Este un rol, joaca-l! si inca un mic secret: ai un inger pazitor minunat, ca sa mai completez putin, Sfintii Lui Dumnezeu, apoi maica noastra, a tuturor, Maicuta Domnului. Poate ca nu simti, dar ei sunt cu tine, vorbeste cu ei prin rugaciune!

As vrea sa-ti scriu aici si despre baietii pe care-i vei intalni. Iubirea… toti tanjim dupa iubire, dar ce e iubirea? Iubirea este o taina! Daca te uiti la un fruct, la o floare, la un zambet de copil, aceea e declaratia de dragoste pe care Dumnezeu ne-o face in fiecare zi. Zambeste si tu, nu e o minune?! Baietii vin si trec, pana il vei intalni pe cel care este pentru tine. La fel este si pentru ei, ne cunosc, ne plac, daca nu avem puncte comune, au si plecat! Tu trebuie in primul rand sa ai grija de tine, de trupul si sufletul tau. Nu te compara niciodata cu alta fata, nu imita lumea si cuplurile de la televizor, accepta-i asa cum sunt, nu uita ca fiecare are rolul sau. Important este sa-ti pastrezi linistea, credinta si iubirea.

Relatia ta cu Dumenzeu este ceea ce conteaza, daca te vei lasa in mainile Sale, atunci cand esti confuza, cand nu stii ce vrei, Bunul te va ajuta. Daruieste-I Domnului, partea ta constienta, ca El sa patrunda astfel si in subconstientul tau, sa te cunosti astfel pe tine. Asta trebuie sa inveti, sa te cunosti pe tine insati, sa daruiesti iubire, sa fii politicoasa si decenta. Nu te darui primului venit, ci astepta sa-l cunosti, sa vezi cum gandeste, ce calitati si defecte are, cum se comporta cu ceilalti oameni, si mai ales cerceteaza-l daca el are credinta in Dumnezeu. Poate acum pentru tine nu conteaza, dar mai tarziu va conta foarte mult! Fii atenta la comportamentul sau cu ceilalti oameni, ca sa stii cum vei fi si tu tratata, pentru ca la unele persone iubirea este trecatoare, ei traiesc in lume, iar tu nu meriti sa suferi, trebuie sa ai grija! Sexul nu trebuie confundat cu dragostea.

Un baiat care te respecta, care nu te intreaba daca esti domnisoara, sau nu, care nu te preseaza sau iti spune „nu stii ce pierzi”, inseamna ca sigur are o conduita si intentii mai bune. Daca vezi ca viata sa se focalizeaza in jurul sexului, al banului, al lumii…atunci nu este pentru tine. Cauta la inima lui, vezi ce simte, cum gandeste, gandeste-te daca merita cu adevarat sa ai o relatie cu el, daca te face sa te simti frumoasa si cel mai important, sa te simti TU, fara sa fii constransa!

Draga mea prietena, sexul inaintea casatoriei nu se merita si nu duce la nimic bun. Fara binecuvantarea Lui Dumnezeu prin casatorie, nu te vei putea bucura prea mult de el. Acum, Dumnezeu are judecatile Sale, tu doar lasa-te in voia Lui si sunt sigura ca te indruma pe drumul cel bun. Trupul tau este templu al Duhului Sfant, iubeste-l, nu-l vatama prin patimi. Asteapta si bucura-te acum de tot ce ai! Prin rugaciunea vei avea mereu mintea limpede si vei fi aproape de Dumnezeu.

As vrea sa inchei spunandu-ti, ca si iertarea este o taina, iar daca vei suferi, este pentru ca asa trebuia sa se intample, dar tu trebuie sa ierti si sa inveti din experinta ta. Domnul iti va da vindecare si de atunci vei sti ce sa faci. Iarta, draga mea, pe toti cei care iti vor gresi, au rolul lor. Iarta-te si pe tine, accepta-te asa cum esti si ai grija de tine! Daca te vei casatori, atunci sa fie din dragoste pentru ca asa i-ai cerut Lui Dumnezeu! Astept vesti bune de la tine, si iti mai scriu cat de curand! Cu multa dragoste, a ta prietena.

ortodoxiatinerilor.ro

 
 

Un prieten …

Un prieten îţi şterge şi lacrimile, nu doar râde împreună cu tine.
Un prieten nu aşteaptă să-l chemi atunci când ţi-e greu şi nici să îi ceri ajutorul.
Un prieten te şi ascultă, nu doar vorbeşte.
Un prieten îţi mai şi oferă, nu doar îţi cere.
Un prieten te şi înţelege, nu doar aşteaptă să fie înţeles.
Un prieten nu te oboseşte cu dramele lui şi nu te încarcă mereu negativ cu lucruri banale, ştiind că şi tu ai dramele tale personale.
Un prieten te mai şi mângâie, nu doar pretinde mângâiere.
Un prieten nu îţi cere justificări pentru tot ce spui, ce faci şi ce nu faci şi nu pretinde de la tine să faci eforturi pentru a-l mulţumi.
Un prieten nu consideră că ai obligaţii faţă de el şi nu te face să te simţi dator.
Un prieten nu se simte nedreptăţit atunci când nu îi poţi face pe plac.
Un prieten nu îţi întoarce spatele la prima greşeală.
Un prieten nu îţi reaminteşte mereu că ai greşit şi că te-a iertat.
Un prieten nu îţi reproşează niciodată că nu i-ai dat ceva, ci îţi mulţumeşte pentru ceea ce ai reuşit să îi dai.
Un prieten nu pune orgoliul propriu mai presus de tine.
Un prieten nu te judecă pentru alegerile pe care le faci în viaţă.
Un prieten te respectă, îţi respectă familia, prietenii și intimitatea.
Un prieten nu ascultă bârfe despre tine şi nu se îndoieşte de calitatea ta, de îndată ce aude un zvon negativ.
Un prieten îţi protejează secretele şi nu îţi trădează încrederea cu care ţi-ai deschis sufletul în faţa lui.
Un prieten nu îţi spune doar ceea ce îţi place să auzi, nu te flatează şi nu te încurajează atunci când greşeşti.
Un prieten nu poartă măști în preajma ta și nu te obligă să porți măști în preajma lui.
Un prieten nu concurează cu tine şi nu se simte inferior sau superior ţie.
Un prieten nu te invidiază pentru ceea ce ai, ci se bucură pentru reuşitele tale.
Un prieten nu te abandonează atunci când îţi este greu şi te iubeşte chiar şi atunci când treci prin decăderi.
Un prieten te face să te simţi în siguranţă în sufletul lui.
Un prieten nu raportează totul la “Eu”, ci la “Noi”.
Un prieten îţi oferă amintiri frumoase, nu regrete…

Irina B.

 
3 comentarii

Scris de pe 18 decembrie 2013 în PRIETENIE

 

“Eu nu stiu ce iubire e aia care poate sa renunte…”

Dacă iubeşti pe cineva, în ciuda păcatelor sale (ca minciuna, nestatornicia, făţărnicia), dar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta?

– Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe…Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire.

În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie.

Eu nu mă simt bine când aud pe cineva: “Am fost prieten, dar nu mai sunt prieten…am pierdut o prietenie. ” Şi eu ma pierdut prietenii, dar nu din pricina mea…sau cel puţin am conştiinţa că eu nu am făcut ceva ca să se piardă prieteniile.

Eu mi-am făcut partea mea, mai departe pentru cealaltă parte a vieţii, şi pentru toată vremea. Orice prieten pe care l-am avut poate să se întâlnească cu mine ca prieten, pentru că eu îmi fac partea mea.

Aşa şi-n chestia aceasta: dacă vrei să-l iubeşti, nu-l judeci, ci îl primeşti aşa cum e. Aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi dacă-i prăpădit; e tot copilul lui şi tot îi vrea binele şi tot vrea să fie altfel.

http://www.ortodoxia.md

 
Un comentariu

Scris de pe 18 decembrie 2013 în DRAGOSTEA, IUBIREA, PRIETENIE