RSS

Arhive pe categorii: OMUL

Adevarata tarie a omului

Tăria unui om nu stă în lățimea sau grosimea umerilor lui, ci în mărimea brațelor lui când se deschid pentru îmbrățișare.
Tăria unui om nu stă în profunzimea tonului sau vocal, ci în noblețea cu care folosește cuvintele sale.
Tăria unui om nu stă în numărul de prieteni pe care îi are, ci în a se face cel mai bun prieten pentru copii săi.
Tăria unui om nu stă în modul în care este respectat la serviciu, ci în felul cum este apreciat şi respectat în propria casă.
Tăria unui om nu stă în capacitatea cu care poate lovi, ci în atenția şi grija arătate în mângâierile sale.
Tăria unui om nu stă în capul lui sau în pieptul (mușchii) lui, ci în inima lui.
Tăria unui om nu stă în femeile pe care le-a iubit, ci în puterea de a se dedica totalmente unei singure femei.
Tăria unui om nu stă în greutatea pe care o poate ridica, ci în poverile pe carele poate duce în spinare.

Viorel Dan

Reclame
 
4 comentarii

Scris de pe 25 ianuarie 2015 în OMUL, VOINTA

 

Vrei sa ma cunosti ?

Nu îmi privi chipul și nu trage concluzii după câteva cuvinte pe care le rostesc.
Nu îmi evalua inteligența și nici maturitatea raportându-te la vârstă, la studii sau la condiția mea socială.
Nu mă privi prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că acestea nu arată că am tot ce îmi trebuie, dar nici că îmi lipsește ceva.
Nu asculta povești despre mine și nu mă privi prin ochii altora, pentru că fiecare mă vede diferit și prea puțini mă văd așa cum sunt cu adevărat.
Nu îmi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile care au dus la înfăptuirea acelor greșeli.
Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu pentru că există anumite motive pentru care aceștia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg.
Vino și trăiește alături de mine o perioadă de timp. Vino să vezi tot ce mi se întâmplă, tot ce fac și tot ce îndur. Vino să îmi vezi nemulțumirile și frământările interioare.
Vino să vezi de câte ori sunt nedreptățită.
Vino să îmi vezi toate stările, de la bucurie până la tristețe adâncă. Vino să îmi vezi slăbiciunile și cum mă lupt cu neputințele mele. Și vino să vezi cât pot fi de puternică atunci când nu mă mai am decât pe mine…
Vino să vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum alin durerile altora, în timp ce durerile mele mă sufocă.
Vino să vezi la câte trebuie să renunț și câte îmi refuz, de multe ori, din dragoste pentru alții. Vino să vezi cum greșesc și câte regrete adun, dar și cât de mult iert.
Vino să îmi cunoști temerile și să vezi cum sunt supusă eșecului, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac.
Vino să îmi cunoști universul, trecutul și visele.
Vino să vezi cum primesc doar o parte infimă din iubirea de care depinde sufletul meu.
Vino să vezi cât dăruiesc și cât de puțin primesc înapoi…

Irina B. http://www.irinab.com/

 
4 comentarii

Scris de pe 5 noiembrie 2014 în OMUL

 

Nu iubesc raul, si totusi il savarsesc

Nu sunt demon, și totuși, când doi prieteni se ceartă și se despart, mă bucur. Nu iubesc răul, și totuși, când celui de lângă mine nu-i merge bine, am satisfacție. Nu iubesc întunericul, și totuși, mă mocirlesc în cele mai întunecate patimi. Nu iubesc minciuna, și totuși, spun minciuni doar ca să scap nevinovat, și să nu-mi pătez imaginea. Nu iubesc zgârcenia, și totuși, când chem pe cineva la masa mea, îi număr bucatele. Nu iubesc mândria, și totuși, când cineva mă laudă, simt satisfacție. Nu iubesc desfrânarea, și totuși, ochii și mintea îmi umblă în cele mai spurcate locuri. Nu iubesc băutura, și totuși, paharul mi-e plin mereu cu vin. Nu iubesc dezmățul, și totuși picioarele îmi joacă atât de iscusit pe la petreceri. Nu iubesc bârfa, și totuși, am o mare plăcere să-i vorbesc de rău pe ceilalți și să le vădesc scăderile. Nu iubesc cearta, și totuși, mă aprind de mânie când văd că nu mi se dă dreptate. Nu iubesc lenea, și totuși, când am ocazia să fac o faptă bună, mă lenevesc și o amân pe altădată. Condamn păcatul, și totuși, mă împac cu el. Nu iubesc răul, și totuși, îl săvârșesc. Nu iubesc răul, și totuși… îl iubesc. „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc” (Romani 7,19)

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 1 noiembrie 2014 în ELENA J., OMUL, PACATE

 

Da, recunosc, sunt diferita

Da, recunosc: sunt diferită…
că nu pot să fiu ipocrită
că nu accept să fiu mințită
și că nu mă las folosită.

că nu cer nimic, nimănui,
că nu-mi dau sufletul oricui
că sunt stăpână pe ce spun
și că aleg doar ce e bun

că nu răspund la provocări
că nu trăiesc din răzbunări
că nu urăsc ce am iubit
că recunosc dac-am greșit

că pun iubirea mai presus
că nu privesc lumea de sus
că nu judec ce nu cunosc
și că nu pot ca să urăsc

că nu iubesc condiționat
că nu mă-ntorc dac-am plecat
că iert și uit neîncetat
și știu să țin capul plecat

că fac doar bine pe ascuns
că tac când n-am nimic de spus
că nu arăt decât ce vreau
că nu cer ce nu pot să dau

că nu rămân nicicând datoare
că știu mereu să cer iertare
că iubesc prea mult libertatea
și mă sperie singurătatea

că nu stau doar cu mâna-ntinsă
că nu mă las nicicând învinsă
că lupt prea mult pentru dreptate
dar ştiu să pierd cu demnitate

că nu ascult deloc păreri
că fac ce vreau, făr-aprobări
că pot fi bună dar şi rea
că sunt şi-a lumii şi a mea

că nu-mi pasă că-s judecată
că la bine n-aștept răsplată
că la rău nu răspund cu rău
și mă tem doar de Dumnezeu

Da, recunosc. Sunt diferită.
Iubesc și când nu sunt iubită
Iar lumea-mi pare-un tribunal
Ce judecă iraţional…

Irina Binder 

 
Un comentariu

Scris de pe 20 octombrie 2014 în OMUL

 

Nu conteaza cine esti ci ce alegi sa fii

Pentru a fi OM , pentru a te numi cu adevărat fiul Lui Dumnezeu, poţi să fii bogat, dar poţi fi şi sărac poţi să ai zeci de diplome sau poţi să fii analfabet, poţi să conduci lumea şi să fii pe cea mai înaltă scară socială, sau poţi fi măturător pe stradă, poţi să fii frumos, dar poţi să fii şi urât, nu contează nici vârsta, nici naţionalitatea, dar contează ce fel de viaţă alegi să trăieşti.

Contează dacă îţi trăieşti viaţa făcând fapte frumoase, plăcute Lui Dumnezeu, contează dacă îţi iubeşti semenii şi te pui în slujba lor şi a Lui Dumnezeu, contează dacă inima ta e plină de iubire pentru Dumnezeu şi aproapele, contează dacă tot ce faci, faci cu pasiune, cu dăruire cu dragoste, cu bucurie.

Contează dacă îţi foloseşti toate darurile primite de la Bunul Dumnezeu fără zgârcenie, dacă îţi înmulţeşti talanţii cu care ai fost înzestrat şi nu-i foloseşti cu egoism, doar pentru tine. Contează dacă iubeşti adevărul sau minciuna, cinstea sau hoţia, frumosul sau urâtul, pacea sau războiul, liniştea sau agitaţia, mândria sau smerenia, bunătatea sau răutatea, zgârcenia sau milostivirea, blândeţea sau mânia, iubirea sau ura, credinţa sau necredinţa, bucuria sau tristeţea, curajul sau frica, nădejdea sau deznădejdea, etc.

Contează cui domn slujeşti: Domnului iubirii, Domnului Iisus Hristos sau domnului răutăţii – spurcatului diavol. De fiecare depinde ce fel de om ajunge să fie în viaţă, un om cu caracter frumos, un om cu suflet bun şi credincios, un om în inima căruia sălăşluieşte Harul Sfânt, sau un om cu caracter urât, cu suflet negru şi întunecos. Totul depinde de câtă iubire poate să primească şi să dăruiască un om.

O altă vorbă din popor spune: ,,Nu contează culoarea pisicii, ci dacă ştie să prindă şoareci’’ Aşa e. Nu contează dacă ai fost înzestrat cu darul frumuseţii fizice, ci contează dacă eşti frumos sufleteşte, dacă frumuseţea ta interioară te ajută să fii un om adevărat, un om credincios şi bun, un om cu o viaţă morală şi spirituală, plăcută Lui Dumnezeu.

Nu contează dacă eşti înalt sau scund, gras sau slab, brunet sau blond, cu tenul alb sau măsliniu, român sau rrom. Contează credinţa ta, contează iubirea ta pentru Dumnezeu şi semeni, contează dragostea cu care Îl slujeşti pe Dumnezeu şi aproapele. Contează dacă ştii să te faci iubit şi plăcut de Dumnezeu şi semeni.

În viaţa unui om, înmulţirea talanţilor săi nu depinde de culoarea pielii, de rasa, de naţionalitatea din care face parte. Talanţii ţi-i înmulţeşti prin iubire, prin bucuria pe care o ai când realizezi orice lucru din viaţa ta, prin dăruire, dorinţa de a face bine, de a fi folositor semenilor tăi. Talentele, abilităţile, aptitudinile unui om depind de caracterul, de personalitatea, de gândirea, de inima, de sufletul său.

De aceea nu trebuie să facem discriminare între oameni, de aceea nu trebuie să etichetăm oamenii după false prejudecăţi, trebuie să ne iubim unii pe alţii, să ne acceptăm unii pe alţii, să acceptăm diversitatea şi faptul că suntem cu toţii creaţi de acelaşi Creator, bun, milostiv şi iubitor, după chipul şi asemănarea Sa.

Să nu ne dorim deci, să fim cât mai sus pe scara socială, să nu ne dorim frumuseţe fizică, ci frumuseţe interioară, să nu dorim să fim cinstiţi de  lumea din jurul nostru, să nu căutăm să fim slăviţi şi slujiţi de aproapele nostru, ci noi să iubim şi să slujim pe semenii noştri, să nu dorim mărirea acestei lumi trecătoare, ci să ne dorim doar mântuirea noastră, să ne dorim salvarea sufletului nostru de boala patimilor şi a murdăriei păcatelor noastre.

Să mulţumim Bunului Dumnezeu pentru darurile cu care ne-a înzestrat, să nu poftim la binele aproapelui nostru, să nu dorim să avem altă menire în viaţă decât cea potrivită nouă, să ne dorim să fim oameni potriviţi în locuri potrivite, să nu uităm că şi împăraţii lumii acesteia mor, că şi cei care au domnit peste lume au murit, că şi cei care au fost cinstiţi de lume au murit, să nu uităm că nimeni nu este mai bogat decât acela care se smereşte, decât acela care doreşte prietenia şi dragostea Lui Dumnezeu, care rămân pururea şi dacă ne învrednicim de acestea rămâne pomenirea noastră veşnică în lume şi ne vom învrednici de cununa mântuirii, indiferent  în ce familie şi în ce neam ne-am născut, atât timp cât am ales să Îl iubim pe Dumnezeu şi să împlinim poruncile Lui.

Să medităm un pic la cele spuse de ieromonahul Agapie Criteanu care a pustnicit în Sfântul Munte al Athosului: ,,Copacii care sunt sădiţi în locuri înalte, curând îi rupe şi-i dezrădăcinează vântul. Pentru aceasta nu pofti loc înalt, fiindcă este alunecos şi prea primejdios. Peştii cei mari rămân în mreji iar cei mici ies prin găuri. La războaie, este obicei să se ia prizonierii cei tari şi bogaţi iar pe cei mici şi săraci îi lasă slobozi. Fugi, dar de măririle lumii, că să nu cazi defel în cursele diavolului! ….Nu dori o dregătorie care în puţină vreme trece, că nu este nici o mărire sau dregătorie care să nu se smerească şi să cadă până la urmă. Când secerătorul seceră grâul, deşi unele spice sunt mai mari, după ce le taie şi le aruncă pe pământ, se fac toate deopotrivă. Aşa în această câmpie a lumii, deşi este cineva mai mare în bogăţie sau dregătorie, dar când ne seceră înfricoşata coasă, moartea, rămânem toţi deopotrivă. Şi de deschizi mormântul, nu cunoşti pe cel bogat, de cel sărac. Nu pe cel smerit de cel mare şi mândru. Nici nu este vreo deosebire între cei mai înalţi împăraţi şi cei mai smeriţi saraci’’

Aşadar să nu ne dorim să fim ,,cineva’’ pe acest pământ, să nu ne învrednicim de păcatul slavei deşarte, ci să alegem să avem o viaţă simplă şi modestă, în care să nu ne îngrijim de cele trecătoare ale lumii acesteia, ci să ne îngrijim să fim primiţi în sfintele Braţe ale Lui Dumnezeu, să ne îngrijim să ne facem inima locaş curat şi iubitor în care să se sălăşluiască Bunul Dumnezeu, să nu uităm că toate râurile ies din mare şi iarăşi la ea se întorc, să nu uităm că sufletul nostu zidit de Făcătorul nostru, doreşte să se întoarcă ACASĂ, doreşte să se întoarcă la Ziditorul şi Mântuitorul nostru, să nu uităm că nu am fost zidiţi pentru pământ, ci pentru cer, să nu uităm că nu contează cine eşti…ci ce alegi să fii.

Cristina Toma

 
2 comentarii

Scris de pe 22 martie 2014 în BANI, OMUL

 

Uneori uitam …

Uneori uit că nu este de ajuns să-i ofer unui sărac o bucată de pâine şi că l-aş putea ajuta să devină bogat. Uneori uit să privesc Cerul şi să mulţumesc pentru pace şi pentru toate împlinirile mele şi merg cu privirea spre pământ. Uneori uit să fac lucrurile cu iubire şi mă las copleşită de povara responsabilităţilor. Uneori uit că şi oamenii din jur au propriile dureri şi las durerile şi nemulţumirile mele să mă transforme într-un om egoist. Uneori uit să văd măreţia oamenilor buni şi mă împiedic de oamenii mărunţi… Uneori uit că a te ruga nu înseamnă doar a cere, ci şi a mulţumi şi a-ţi cere iertare. Uneori uit să îmi iau rămas bun cu iubire, de parcă ar exista garanţii că-i voi revedea pe cei de care mă despart. Uneori uit că nu machiajul mă face frumoasă, ci zâmbetul şi privirile pline de duioşie şi lumină. Uneori uit că starea mea de fericire nu depinde de starea celor din jur, dar că eu pot influenţa în bine starea tuturor…

Irina B.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 martie 2014 în NERECUNOSTINTA, OMUL, SUFERINŢA

 

Povestea celui mai ocupat om

Poate nu o sa-ti vina sa crezi prin cate trece si cate are de facut in fiecare zi, dar ai rabdare pana la sfarsitul povestii, cand te vei dumiri si imi vei da dreptate. In primul rand, omul acesta este inzestrat cu puteri cum nu s-au mai pomenit: poate vedea chiar si cu ochii inchisi, poate vorbi fara sa deschida gura si se poate deplasa dintr-un loc in altul stand nemiscat.

E incredibil nu-i asa? Mai mult, in fiecare dimineata pleaca la lupta, pe viata si pe moarte, cu o puzderie de dusmani. Si nu e insotiti decat de un singur tovaras, ce-l apara si-l ajuta la tot pasul. Si ce razboi se mai incinge! Iti vine sa crezi ca merge la razboi toata viata, fara sa aiba macar o zi de ragaz?

Apoi, mai are parte si de alte grozavii si mai si: nu e zi in care sa nu fie pradat de un hot. Si orice ar face, nu-l poate opri pe talhar, care-i fura zilnic acelasi lucru. Tot nu ti-ai dat seama cine este omul, nu-i asa? Fara indoiala ca-l stii, caci in fiecare zi auzi de el vrute si nevrute. Stai sa-ti mai spun cate ceva si poate il vei recunoaste.

Are o multime de animale care ii ocupa tot timpul: imblanzeste doi soimi, incarca un magar, are grija de un sarpe, pazeste doi iepuri, ingrijeste doua albine si tine in frau o herghelie de cai albi. Da asta nu e tot: omul acesta este foarte bogat si tare puternic. Este un om minunat, extraordinar, cu un suflet mare! Ei, hai sa iti spun cine este omul acesta: esti chiar TU! Nu-ti vine sa crezi, dar hai sa-ti explic si vei vedea ca asa este!

Mai intai am spus ca esti inzestrat cu puteri cum nu s-au mai vazut. Si intr-adevar, omul este cea mai minunata si mai puternica creatura facuta de Dumnezeu, caci prin intelepciune si vointa se ridica deasupra tuturor celorlalte vietati, pe care le stapaneste. Spuneam ca poti vedea chiar si cu ochii inchisi. Pai, nu-i asa? Cea mai mare putere este cea a mintii. Chiar daca inchizi ochii, poti vedea in mintea ta tot ce doresti. De aceea amintirile sunt o comoara nepretuita.

Am spus ca poti vorbi fara sa deschizi gura. Atunci cand te rogi in liniste, cand stai de vorba cu Dumnezeu in adancul inimii tale, vorbele si gandurile iti sunt auzite si ascultate in cer. Apoi sa nu uitam ca scrisul este una dintre cele mai mari si mai folositoare descoperiri ale omului. Atatea minti luminate, care au trait cu secole in urma, ne vorbesc si astazi prin cartile pe care ni le-au lasat. Tot astfel vorbesti si tu cand scriio scrisoare, mai nou una online, sau un bilet, sau orice altceva.

Pe urma am spus ca te poti deplasa dintr-un loc in altul chiar daca stai nemiscat. Asa este: sigur ai mers cu masina, cu trenul, etc. Asa ca, vezi tu, ce puternic esti si cat de multe lucruri poti realiza? Spuneam apoi ca pleci la razboi in fiecare zi: lupta cu raul si cu pacatele, ferindu-te de toate cursele vrajmasului. Este intr-adevar o lupta pe viata si pe moarte , caci poti castiga mantuirea, viata vesnica sau o poti pierde; depinde de tine…

Am spus ca mereu esti pradat de hoti. Cel mai mare hot este timpul. Nu te-ai gandit niciodata la cate ai mai vrut sa faci, dar nu ti-a ajuns timpul? Orice ai face, timpul iti curge prin degete. Maine e o noua zi, dar care se va duce si ea fara sa se mai intoarca; asadar, ce vei face cu ea, cum o poti folosi mai bine. Am ajuns la animalele de care trebuie sa ai mereu grija.

Cei doi soimi sunt ochii tai, care se reped cu privirea la tot pasul, ca niste pasari de prada. Trebuie sa imblanzesti acesti soimi, asemeni lui Iov, caci ochii sunt poarta sufletului. Apoi trebuie sa incarci in fiecare zi un magar: acesta este trupul tau, pe care il supui la efort si la munca. Daca stii sa ai grija de el, te vei uimi de cate poate sa duca.

Iata ca am ajuns si la sarpe: acesta este cel mai periculos. Cine este? Evident, limba ta. La fel ca un sarpe veninos, ea poate aduce mult rau celor din jur. Este scris ca cine isi pazeste limba isi pazeste sufletul. Cei doi iepuri sunt picioarele tale, care iute ar alerga si dupa ce nu trebuie. Asa ca atentie pe unde te poarta pasii! Cele doua albine de care trebuie sa te ingrijesti sunt cele doua maini ale tale. Ele pot fi harnice si iscusite, la fel ca albinele… In sfarsit…herghelia de cai albi pe care trebuie sa o tii in frau sunt dintii tai.

Si mai spuneam ca esti foarte bogat si puternic: Dumnezeu ti-a daruit viata, minte, sanatate, speranta si putere de munca. E tot ce iti trebuie ca sa realizezi tot ce iti propui. Acestea sunt cele mai mari minunatii pe care banii nu le pot cumpara. Vezi ca am avut dreptate? Tu esti omul minunat, extraordinar de care vorbeam. Tu esti cel mai ocupat om din lume…Iti doresc din suflet sa le faci mereu bine, cu folos si cu multumire!

http://deveghepatriei.wordpress.com/

 
2 comentarii

Scris de pe 10 martie 2014 în BUCURII, OMUL