RSS

Arhive pe categorii: FERICIREA

Uitam …

Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte pe care ni le oferă viaţa. Uităm să privim cerul, să observăm stelele, să auzim păsările, greierii, să admirăm pomii, florile, lucrurile frumoase. Uităm să fim veseli, pentru că-i lăsăm pe alţii să ne indispună. Uităm să dăruim, pentru că suntem prea preocupaţi să adunăm. Uităm să legăm prietenii şi uităm să le menţinem. Uităm oamenii care au însemnat mult pentru noi cândva, şi-i uităm pe cei care ne iubesc. Uităm gesturile frumoase făcute de alţii pentru noi, dar nu le uităm pe cele urâte. Uităm să întindem o mână unui suferind. Uităm să zâmbim, să privim cu duioşie, să mângâiem, să îmbrăţişăm. Uităm să spunem „mulţumesc” „te rog” „iartă-mă” „te iubesc”. Uităm să renunţăm la ură, la orgoliu, la invidie şi la toate sentimentele negative. Uităm să fim fericiţi cu ceea e avem, pentru că suntem prea concentraţi cu ceea ce nu avem. Uităm până şi de Dumnezeu pe Care Îl invocăm doar atunci când avem temeri sau neajunsuri. Uităm să iertăm. Uităm să iubim. Uităm să trăim, căci suntem prea ocupaţi să existăm…

Irina B.

Reclame
 
 

O lume superficiala

Avem case mai mari, dar familii mai mici.
Mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.
Mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme.
Avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici.
Autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Avem mai multe funcţii, dar mai puţină pricepere.
Mai multe cunoştinţe, dar mai puţină înţelepciune.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Avem mai multe legi şi totuşi mai multă anarhie.
Cunoaştem mai multe teorii dar avem mai puţină experienţă.
Cunoaştem mai multe strategii dar totuşi avem mai puţine zile.
Am construit mai multe calculatoare, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
Avem mai mulţi prieteni virtuali dar mai puţini reali.
Avem mai multă tehnologie a maşinii dar mai puţină îndemânare a omului.
Avem mai multe arme dar mai puţină siguranţă.
Avem mai multe averi şi totuşi mai mult egoism.
Am ajuns până la lună şi înapoi, dar cărarea până la vecinul nostru nu o mai cunoaştem.
Am cucerit lumea întreagă, dar încă nu ne-am găsit pe noi înşine.
Am atins culmea ştiinţei dar nu avem leac pentru o inimă aşa mică.
Preocupaţi de mijloacele existenţei, uităm de scopurile ei.
Ne îngrijim prea mult de cele pământeşti şi nu le mai vedem pe cele cereşti.
Ne îngrijorează prea mult ziua de mâine încât nu o mai trăim pe cea de azi.
Vorbim mai mult dar simţim mai puţin.
Avem mai multe relaţii bazate pe interes dar mai puţine pe sentiment.
Urâm mai mult, iubim mai puţin.
Trăim timpuri cu mai multă libertate şi totuşi suntem mai robiţi.
Avem mai multe oportunităţi dar mai puţină fericire.
Am realizat mai multe, dar totuşi avem mai puţină satisfacţie.
Trăim într-o lume digitală în care s-au pierdut adevăratele valori. Interesele înăbuşă sentimentul, banul primează dragostea…
Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 24 ianuarie 2013 în BANI, ELENA J., FERICIRE, FERICIREA

 

Sunt un miracol al bunatatii lui Dumnezeu

Fă-ţi timp să te întrebi mai des: cărei înţelepciuni datorezi alcătuirea perfectă a corpului tău; ce îl ţine constant în viaţă şi îl direcţionează? Cine a statornicit legile intelectului, cele ce se manifestă până astăzi la toţi oamenii? Cine a înscris în inimile oamenilor legea conştiinţei, cea care lu­crează în noi întru răsplătirea binelui şi osândirea răului?

Dumnezeule Atot­puternic, Preaînţelept şi Atotbun! Tu ţii mereu mâna Ta ocrotitoare asupra mea, păcătosul, şi nu există clipă în care bunătatea Ta să mă fi părăsit! Fă-mă să-Ţi pot săruta mereu, cu credinţă vie, dreapta Ta. De ce-ar trebui oare să caut undeva departe semnele bunătăţii, înţelepciunii şi atotputerniciei Tale?!

Mă bucur nespus că le pot găsi, mai evident ca oriunde, în mine în­sumi. Eu sunt un miracol al bunătăţii lui Dumnezeu, al înţelepciunii şi atot­puterniciei Sale. Eu cuprind în mine în mic un întreg univers. Sufletul meu este o expresie a lumii nevăzute, trupul, o expresie a lumii văzute.

(Sfântul Ioan de Kronstadt)

 

Etichete: