RSS

Arhive pe categorii: FERICIREA

Bogatii care au gasit fericirea

A fost odată, într-un ținut îndepărtat, un om cu avere multă, numit Ilie. După douăzeci și cinci de ani de muncă, acest om a strâns o avere mare. Toți ziceau:
– Ce fericit este Ilie! Are la avere de nu-i mai dă socoteală. N-are de ce să moară.
Mai multe nenorociri se abătură asupra casei lui și sărăci atât de mult, încât un vecin milos îl primi pe el și pe nevastă-sa să-l slujească în curte. Într-o zi, i-au venit acestui om niște oaspeți.
– Văzură-ți – zise el – pe bătrânul care trecu acum?
– L-am văzut. Ei, ce-i cu el?
– Uite: a fost cel mai bogat din ținut.
– Tătucă – îl strigă unul din ei – vino să guști ceva cu noi!
Din vorbă în vorbă, îl întrebară cum se simte acum, când e sărac.
– Atâta vreme am căutat fericirea – zise el – și numai de doi ani am găsit-o, de când sunt aici.
– Glumești, i-au zis oaspeții.
– Nicidecum! Puteți s-o întrebați și pe bătrână. Ea vă va spune chiar mai bine decât mine.
O chemară pe bătrână și aceasta le spuse:
– Este adevărat. Am fost bogați și nu aveam pic de odihnă. Nici să vorbim, nici să gândim la Dumnezeu sau la izbăvirea sufletului nu aveam vreme. Și griji mari!
Acum avem timp să ne rugăm lui Dumnezeu și să ne gândim și la sufletul nostru. Cincizeci de ani am căutat fericirea și abia acum am găsit-o!
– Adevărat – zise și bătrânul – înainte eram niște proști, plângând pierderea averii, dar Dumnezeu ne-a arătat acum adevărul.
Oaspeții rămaseră pe gânduri.
Cât de dificil ne este să înțelegem că fericirea se găsește în simplitate, în sfânta simplitate.
„…Oamenii nu mai au capacitatea de a fi bucuroși și fericiți, pentru că nu mai sunt capabili să-i facă pe ceilalți bucuroși și fericiți”. Omenirea confundă fericirea și bucuria, n-o mai deslușesc în adevăratul ei sens, au pervertit-o și în felul acesta nu are rezultatul scontat. Cât de mult persistă în suflet bucuria că ai bucurat pe aproapele! Și are această persistență pentru că poartă în ea lucrarea divină – iubirea aproapelui. Dar numai în simplitate poate omul să dobândească aceasta – exact ca cei doi bătrânei din povestea de mai sus.

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 18 februarie 2014 în BANI, FERICIRE, FERICIREA

 

Fericirea ?

Înseamnă fiecare dimineaţă în care pot privi cerul, fie că este de un albastru senin sau gri cenuşiu. Fiecare rază de soare care mă mângâie şi mă încălzeşte. Şi fiecare strop de ploaie sau fulg de nea, care încearcă să îmi fure o sărutare. Toate culorile şi sunetele naturii. Zâmbetele oamenilor, râsul copiiilor şi blândeţea bătrânilor. Fericirea este privirea omului iubit, care mă face să mă simt perfectă… Fericirea înseamnă mâinile obosite dar atât de gingaşe ale mamei mele, care au puterea de a-mi lua toate durerile sufleteşti. Fericirea este orice îmbrăţişare pe care o primesc şi pe care o ofer. Fiecare lacrimă pe care o vărs din dragoste sau de bucurie. Fericirea este posibilitatea de a dărui ceva, de a face alți oameni fericiți şi de a alina un suflet îndurerat. Fericirea este bucuria celorlalţi, realizările lor, fericirea lor. Fericirea înseamnă amintirile frumoase legate de oameni dragi. Fericirea înseamnă un suflet liniştit, mulţumit, bun, capabil să ierte şi să se dăruiască. Fericirea înseamnă clipe petrecute alături de oameni pe care-i iubeşti. Emoţiile unui cântec care îţi face sufletul să vibreze. Fericirea este speranţa sau certitudinea că o poţi lua oricând de la capăt. Fericirea este viaţa!

Irina B.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 ianuarie 2014 în FERICIRE, FERICIREA

 

Pentru a darui, nu astepta sa ti se ceara

Pentru a zâmbi, nu aștepta să ți se zâmbească.
Pentru a dărui, nu aștepta să ți se ceară.
Pentru a ajuta nu aștepta să fii rugat.
Pentru a ierta, nu aștepta justificări și nici să ți se ceară iertare.
Pentru a înțelege, nu judeca.
Pentru a crede în Dumnezeu nu căuta dovezi.
Pentru a fi generos, nu aștepta recunoștință.
Pentru a fi prieten, nu pune condiții.
Pentru a râde, nu aștepta să fii fericit.
Pentru a plânge, nu aștepta să fii trist.
Pentru a uita ce te-a rănit, nu aștepta să treacă timp.
Pentru a te evalua ca om, nu cere păreri.
Pentru a te ridica atunci când vei fi la pământ, nu aștepta să ți se întindă vreo mână.
Pentru a iubi, nu căuta omul perfect și nici măcar nu pretinde iubire.
Pentru a trăi frumos nu ai nevoie decât de viață…

 

Frumusetea este si in ochii care nu vad

Petra Pintelei, nevăzătoare: „Mă simt frumoasă atunci când fac lucuri bune.” 

Petra Iuliana Pintelei este genul de femeie tânără care simte că poate să facă orice îşi doreşte, dacă se străduieşte pentru asta. Studentă la Universitatea Europei de Sud-Est Lumina şi intern PR la o agenţie de publicitate din Bucureşti, Petra este o vorbitoare excelentă de limba engleză şi spaniolă, iar în prezent studiază finlandeza, portugheza şi rusa. Mai mult, are şi un articol de lege împotriva discriminării nevăzătorilor, ce îi poartă numele, adoptat de Parlamentul European, iar vocea sa extraordinară a ajutat-o să treacă de preselecţiile X Factor, de anul acesta. Este singurul copil al familiei, însă are mulţi fraţi spirituali, după cum îi place ei să spună.

Petra s-a născut cu atrofiere de nerv optic şi degenerescenţă retiniană, ceea ce e bine, din punctul ei de vedere, pentru că dacă s-ar fi întâmplat să îşi fi pierdut vederea în timp (vezi cazul Roxanei Radu din campanie), i-ar fi fost mult mai greu să se adapteze. „Trăind aşa, pur şi simplu, nu ştiu ce am pierdut”, declară Petra, care vede frumuseţe peste tot, în ciuda condiţiei sale. Iar campania „Frumusețea este și în ochii care nu văd” despre asta vorbeşte, despre frumuseţea care nu se vede, dar se simte.

Ce înseamnă frumuseţea, pentru tine?

Frumuseţea înseamnă gingăşie, blândeţe, bunătate. Înseamnă un cântec, cântat cu multă pasiune, un sentiment transmis cu toată puterea către cei din jur, înseamnă pace, tihnă, şi armonie sufletească. Frumuseţea, pentru mine, înseamnă tot ce îmi oferă mama mea, de exemplu. Înseamnă mângâieri, iubire… Mama mea este cel mai frumos om pe care îl cunosc.

Tu ești frumoasă?

Sunt frumoasă dacă mă străduiesc să fiu frumoasă. Nu mă consider că sunt la nivelul de căldură şi frumuseţe interioară a mamei mele, dar vreau să ajung să am bunătatea şi frumuseţea celor din jur şi uneori chiar am momente când mă simt atât de frumoasă, pentru că fac ceva ce îmi place, care să le placă şi altora. Dar, în sensul desărvâşit al cuvântului, mă simt frumoasă atunci când fac lucuri bune.

Ce îţi doreşti tu cel mai mult?

Să mă desăvârşesc ca persoană, să am studii, să cunosc succesul profesional, să am o viaţă decentă, să călătoresc foarte mult. Aş vrea foarte mult să mă realizez sufleteşte, să trăiesc împăcată cu mine, să nu îmi pară rău de ceea ce trăiesc şi să fac în aşa fel încât să las ceva frumos în urma mea, pentru ca oamenii să îşi amintească de mine ca de un om bun, un om cald.

Care sunt cele mai importante lucruri pentru tine, în viaţă?

Pentru mine contează foarte mult sentimentele, oamenii din jur şi apropierea atât de familie, cât şi de prieteni. Prietenia, blândeţea, bunătatea… acestea sunt cele mai importante lucruri. Eu iubesc foarte mult oamenii, îmi place mult să stau în prezenţa lor, să vorbesc cu ei, să le fiu aproape şi să îi simt aproape. Îmi doresc ca pe viitor să am şi eu familia mea, cu doi copii.

Cum descrii tu fericirea?

Fericirea este o stare în care îţi vine să îmbrăţişezi globul pământesc.

 
Un comentariu

Scris de pe 13 noiembrie 2013 în FEMEIA, FERICIRE, FERICIREA, IUBIREA, SUFERINŢA

 

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

1. Fericiţi sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii şi trăiesc departe de lume şi aproape de Dumnezeu împărtăşindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.

2. Fericiţi sunt cei care au izbutit să trăiască ascunşi şi dobândind virtuţi mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.

3. Fericiţi sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos păzindu-şi în felul acesta bogăţia lor duhovnicească.

4. Fericiţi sunt cei care nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc şi o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează. 

5. Fericiţi sunt cei care se bucură când sunt clevetiţi pe nedrept, iar nu atunci când sunt lăudaţi pe drept pentru viaţa lor virtuoasă. Acesta este semnul sfinţeniei şi nu nevoinţa seacă a faptelor trupeşti şi numărul mare al nevoinţelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie şi cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simţăminte false.

6. Fericiţi sunt cei care preferă să fie nedreptăţiţi decât să nedreptăţească şi primesc netulburaţi şi în tăcere nedreptăţile, arătând cu fapta că ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul” şi de Acesta aşteaptă să fie îndreptăţiţi, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deşertăciune.

7. Fericiţi sunt cei care fie s-au născut betegi, fie s-au făcut din neatenţia lor, dar nu murmură, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceştia vor avea locul cel mai bun în rai împreună cu mărturisitorii şi mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos şi-au dat mâinile şi picioarele lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele şi mâinile lui Hristos.

8. Fericiţi sunt cei care s-au născut urâţi şi sunt dispreţuiţi aici, pe pământ, deoarece acestora, dacă slavoslovesc pe Dumnezeu şi nu cârtesc, li se păstrează locul cel mai frumos din rai.

9. Fericite sunt văduvele care au purtat haine negre în aceasta viaţă, fie şi fără voie şi au trăit o viaţă duhovnicească albă slavoslovind pe Dumnezeu fără să murmure, iar nu cele care poartă haine pestriţe şi duc o viaţă pestriţă.

10. Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt orfanii care au fost lipsiţi de afecţiunea părinţilor lor, deoarece unii ca aceştia au izbutit să-şi facă pe Dumnezeu Tată încă din această viaţă, având în acelasi timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecţiunea părinţilor lor, de care s-au lipsit şi care creşte cu dobândă.

11. Fericiţi sunt părinţii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viaţa lor sfântă, pe care copiii o imită şi, bucuroşi, urmează lui Hristos cu nobleţe duhovnicească.

12. Fericiţi sunt copiii care s-au născut sfinţi “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiţi sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dezrădăcinat dobândind împărăţia lui Dumnezeu “întru sudoarea feţii” lor.

13. Fericiţi sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc şi astfel, fără osteneală, au sporit în viaţa cea duhovnicească. Dar de trei ori mai fericiţi sunt copiii cei nedreptăţiţi care nu au fost ajutaţi deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciţi spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor şi întorcându-se cu 180 de grade, şi-au întraripat sufletul ieşind din sfera de atracţie a pământului şi mişcându-se în orbita duhovnicească.

14. Mirenii îi numesc norocoşi pe astronauţii care se mişcă în spaţiu, câteodată în jurul lunii, alteori pe lună. Însă mai fericiţi sunt nematerialnicii lui Hristos, zburătorii prin rai, care urcă la Dumnezeu şi adeseori umblă prin rai, în adevărata lor locuinţă, cu mijlocul cel mai rapid şi fără mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15. Fericiţi sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi luminează şi îi ajută să meargă noaptea, însă mai fericiţi sunt cei care au priceput că nici lumina lunii nu este a lunii şi nici lumina lor duhovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste ele, nu este cu putinţă să lucească.

16. Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care trăiesc în palate de cristal şi au toate înlesnirile, însă mai fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa lor şi s-au eliberat de lanţul acestei evoluţii lumeşti a multor înlesniri (de fapt a multor greutăţi) şi astfel s-au slobozit de neliniştea înfricoşătoare a epocii noastre.

17. Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care pot să dobândească bunătăţile lumii. Dar mai fericiţi sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos şi se lipsesc de orice mângâiere omenească aflându-se astfel lângă Hristos zi şi noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multă şi nu încape în inima mea cea mică”.

18. Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care au funcţiile cele mai înalte şi casele cele mai mari, deoarece aceştia au toate înlesnirile şi duc o viaţă tihnită. Dar mai fericiţi sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc şi puţină hrană şi îmbrăcăminte, după cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deşartă folosind pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca nişte fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte.

19. Norocoşi sunt cei care devin generali şi miniştrii, dar şi cei care devin şi pentru câteva ore, atunci când se îmbată şi se bucură pentru aceasta. Dar mai fericiţi sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat şi au izbutit prin Duhul Sfânt să devină îngeri pământeşti. Unii ca aceştia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau şi se îmbată mereu de vinul paradisiac.

20. Fericiţi cei care s-au născut nebuni, căci vor fi judecaţi ca nebuni şi astfel vor intra în rai fără paşaport. Dar mai fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt cei foarte învăţaţi, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos şi îşi bat joc de toată deşertăciunea lumii. Această nebunie pentru Hristos preţuieşte mai mult decât toată ştiinţa şi înţelepciunea înţelepţilor întregii lumi.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 2 aprilie 2013 în FERICIRE, FERICIREA

 

Nemultumit de viata ta ?

Credem că pentru a fi fericiţi, avem nevoie de foarte mult…Ne zbatem pentru a exista, ne consumăm pentru nimicuri… Suntem nemulţumiţi de cum arătăm, râvnim după ceea ce nu avem…Credem că viaţa noastră e grea, că nu e frumoasă…Eşti nemulţumit de viaţa ta? În timp ce tu ai amintiri frumoase, alţii nu au decât un trecut dureros. În timp ce tu ai prieteni, alţii trăiesc în singurătate. În timp ce tu te bucuri de căldura unui cămin şi de iubirea unei familii, alţi copii sunt lipsiţi de căldura sufletească. În timp ce tu eşti privit cu respect, altul este privit cu milă sau cu dispreţ. În timp ce tu ignori tot ce e frumos în jur, alţii ar vrea să vadă, dar sunt orbi. În timp ce tu îţi petreci sărbătorile acasă, înconjurat de familie, alţii sunt singuri, pe străzi. În timp ce tu te plângi de copilul tău, alţii ar da orice ca să poată avea un copil. În timp ce ţie nu îţi place la şcoală, alţii ar da orice pentru şansa la educaţie. În timp ce tu adormi cu planuri pentru mâine, altul nu speră să se mai trezească. În timp ce tu ţi-ai pierdut răbdarea şi te cerţi cu omul de lângă tine, alţii ar da orice pentru a întoarce persoanele dragi înapoi. În timp ce tu eşti nemulţumit de casa ta, alţii nu au o locuinţă. În timp ce tu eşti liber şi poţi face ce vrei, alţii au pierdut şansa la libertate. În timp ce tu te plângi de o banală durere, alţii află că mai au doar puţin timp de trăit. În timp ce tu dormi liniştit, alţii îşi petrec nopţile chinuiţi de frământări. În timp ce tu trăieşti, alţii abia supravieţuiesc. Priveşte în jur şi fii recunoscător pentru tot ceea ce ai. Nu uita că după fiecare furtună, urmează un curcubeu.

Irina B.

 

Nu sunt atat de saraca…

Nu sunt atât de săracă încât să nu am ceva de dăruit din puţinul meu.
Nu sunt atât de săracă încât să ţin uşa casei închisă şi să îmi doresc singurătatea.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o vorbă bună pentru un om care are nevoie de susţinere morală.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am lacrimi pentru a plânge alături de un prieten.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am zâmbete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atât de săracă încât să nu dau din forţa mea celor aflaţi la pământ.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un suflet îndurerat.
Nu sunt atât de săracă încât să nu am gânduri frumoase pentru oamenii din viaţa mea.
Nu sunt atât de săracă încât să nu mai cred în oameni doar pentru că unii m-au minţit.
Nu sunt atât de săracă încât să uit să le fac oamenilor câte o bucurie.
Nu sunt atât de săracă încât să ţin braţele încrucişate în loc să ofer o îmbrăţişare.
Nu sunt atât de săracă încât să nu pot ierta.
Nu sunt atât de săracă încât să stau numai cu mâinile întinse pentru a primi.
Nu sunt atât de săracă încât să îmi vând sufletul pentru lucruri şi bani.
Nu sunt atât de săracă încât să îmi pierd valorile.
Dar cu regret constat că sunt prea mulţi săraci în jur…

 Irina B.