RSS

Arhive pe categorii: FAMILIE

Legatura dintre un baiat si o fata care nu e in perspectiva casatoriei, nu trebuie sa existe

Legătura dintre un băiat şi o fată care nu e în perspectiva căsătoriei, nu trebuie să existe. Desigur, nu putem spune că orice prietenie trebuie să se sfârşească cu o căsătorie; respectiva prietenie trebuie să se sfârşească, însă în momentul în care ajungem la concluzia că nu va avea ca final căsătoria. Spunem asta pentru că într-o prietenie se pierd sau se câştigă multe lucruri; se câştigă dacă respectiva prietenie se finalizează într-o căsătorie şi se pierd (inclusiv sentimente – să zicem că se subţiază) şi se ajunge chiar şi la rutină, în cazul în care se întemeiază relaţia pur şi simplu pentru a nu se plictisi cei doi.

Părintele Nicolae Tănase,  doxologia.ro

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 octombrie 2014 în CASATORIE, FAMILIE

 

Asumarea paternitatii

Tatal: Ce e acolo?
Fiul: O vrabie
Tatal: Ce e acolo?
Fiul: Ti-am spus deja, tata: o vrabie.
Tatal: Ce e acolo?
Fiul: O vrabie, tata, o vrabie! V-R-A-B-I-E!
Tatal: Ce e acolo?
Fiul: DE CE FACI ASTA? ti-am zis de atita ori ca e o VRABIE. Chiar nu poti sa intelegi? Unde te duci!?
(Tatal se ridica in tacere si aduce vechiul sau jurnal, din care ii cere fiului sa citeasca:)
Tatal: Cu voce tare!
Fiul (citind din vechiul jurnal al tatalui sau): “Astazi, fiul meu cel mai mic, care a implinit in urma cu citeva zile trei ani, statea cu mine pe o banca in parc, cind o vrabie s-a asezat in fata noastra. Fiul meu m-a intrebat de 21 de ori ce e aceea, si de tot atitea ori i-am raspuns ca este o vrabie. L-am imbratisat de fiecare data cind imi punea aceeasi intrebare, iar si iar, fara sa ma infurii, simtind doar dragoste pentru micutul si nevinovatul meu baietel.

 
Un comentariu

Scris de pe 17 septembrie 2014 în DRAGOSTEA, FAMILIE, MAMA, TATA

 

„Aceasta este promisiunea mea inaintea Domnului si fata de tine, femeie”

„Prin căsătoria cu tine, făgăduiesc să-L cunosc și să-L iubesc pe Dumnezeu și pe tine. Pot învăța să iubesc doar conștientizând dragostea lui Dumnezeu pentru mine. De aceea, promit să-L caut în fiecare zi și să mă deschid iubirii Lui pentru noi. Promit să nu încetez vreodată să te iubesc mai bine. Promit să fiu îngăduitor cu slăbiciunile tale, sa fiu bun și stăruitor, să mă abțin de la gelozie sau invidie. Promi să nu caut să te controlez, ci să-ți ofer libertatea de care ai nevoie pentru a-ți atinge menirea la care te-a chemat Dumnezeu. Mă voi strădui să nu fiu nepoliticos ori nesimțitor față de nevoile și dorințele tale. Vreau să fiu blând cu tine, să nu-mi exercit puterea asupra ta și să nu te domin. Dar cel mai mult imi doresc ca tu să simți prin mine iubirea lui Hristos față de tine. Promit să încerc cu ajutorul lui Dumnezeu să-ți trec cu vederea greșelile, păcatele, căderile și inconsecvențele, să te iert bucuros și să-mi aduc aminte că și eu te-am dezamăgit și supărat, mult mai adesea decât ai făcut-o tu. Voi încerca să-ți arăt o dragoste profund îndurerată atunci când suferi sau ai vreun necaz, o dragoste care răspunde nevoii tale cu o mână întinsă, și nu cu un refuz. Promit să refac și să înobilez, și să nu înjosesc, să disprețuiesc, să dau în vileag sau să critic. Când alții te vor părăsi sau se vor îndepărta, promit să-ți fiu alături până la sfârșit. Făgăduiesc să-ți fiu pe deplin fidel și devotat. De aceea, fac aceste promisiuni cu cunoștința că trebuie mai întâi de toate să mă încredințez din toată inima Tatălui și Fiului și Sfântului Duh; așa cum sunt și voi fi prin Harul Său. Aceasta este promisiunea mea înaintea Domnului și față de tine.”

Pr. John Mack, Ghid pentru dobândirea armoniei in familiile ortodoxe

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 august 2014 în CASATORIE, DRAGOSTEA, FAMILIE

 

Barbatul este dator sa se ingrijeasca cu blandete de sotia lui

„Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile, continuă Apostolul, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte, precum şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Lui şi din oasele Lui” (Efeseni 5, 28-30). Ce vrea să spună prin aceste cuvinte? Ne proiectează o imagine mai puternică, un exemplu mai viu. Totodată ne conduce mai aproape şi cu mai multă limpezime de încă o îndatorire a noastră. Ca să nu spună cineva că, „Acela Dumnezeu a fost şi S-a dat pe sine”, de aceea Pavel zice: „Aşa sunt datori şi bărbaţii…”. Prin urmare nu e vorba de o harismă, de un dar, ci de o îndatorire, de o obligaţie. După ce zice, „să-şi iubească femeile ca pe propriile lor trupuri”, adaugă: Căci „nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte”. Şi cum este femeia trup al tău? Citim în cartea „Facerii” că, atunci când Adam s-a trezit şi a văzut-o pe femeia pe care Dumnezeu a plăsmuit-o din coasta lui, a spus: „De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!” (Facere 2, 23). Aşadar, aşa cum Domnul îngrijeşte cu blândeţe de Biserică, adică de noi toţi, pentru că suntem mădulare ale Lui, trup al Lui şi oase ale Lui – şi asta o cunoaştem bine noi, cei ce participăm la Sfintele Taine –, la fel şi bărbatul este dator să se îngrijească cu blândeţe de soţia lui, pentru că din el s-a zidit, este bucată din trupul lui.

Sfântul Ioan Gură de Aur

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 10 august 2014 în CASATORIE, FAMILIE, FEMEIA

 

Femeia este inima familiei

Femeia este inima familiei. O avem sau nu lângă noi. Dacă nu o avem, o dorim. Dacă o avem, probabil o dorim şi mai mult. Are o inimă care bate atât de frumos! E complexă, nu o poţi trata oricum, de aceea, trateaz-o bine. Bucură-te de ea, ofera-i atenţie. Primăvara parcă a fost creată pentru ea. Hristos oferă un nou început copacilor, ierbii, florilor şi cerului albastru; revigorare, splendid şi viaţă. Parcă ne îndeamnă să nu ne uităm soțiile, cei ce le avem, să fim mereu surprinzători si frumoşi cu ele.

Simţim povara obişnuinţei de fiecare zi. Cred că obişnuinţa omoară răsăritul unui gând frumos, aşa cum muşcă fără milă din sufletele celor care au spus că vor face şi au uitat să mai facă. Ea nu are nevoie de veşnicul comun al obişnuinţei ci de surprinzătoarea dragoste. Ea trăieşte cu iubirea, iar iubirea transpiră, fraţilor.

Flori? Uneori are nevoie de tine ca o floare, alteori chiar de o floare de la tine. Este diferită, este surprinzătoare; un vas mai slab zice Domnul. Mai slab înseamnă fineţe şi sensibilitate. Îi place să o asculţi. Vorbeşte cu tine pentru că te iubeşte. Este ca o floare care vorbeşte. Nu ştiu voi, dar, tare mult mi-ar plăcea să îmi vorbească o floare. Când tace, face asta pentru că te respectă. O poţi admira şi tu, mut de primăvara ei, oferindu-i la rândul tău respect si libertate şi căldura unei veri profunde.

Nu o obliga niciodată. Când eşti trist si apăsat, ea e acolo şi te ridică. Doar ea ştie cum. Preţuieşte-o şi vei fi cel mai fericit. Pentru ea, nu este îndeajuns să vorbeşti. Nu are nevoie de rigiditate lângă ea. Are nevoie să te cunoască din faptele tale aşa cum credinţa ta are nevoie de fapte ca să fie cunoscută. Dacă Îl iubeşti pe Hristos, o vei iubi şi pe ea. El s-a dat pe Sine pentru tine iar tu trebuie să urmezi exemplul Lui. Dacă Dumnezeu ti-a dat fericirea unei soţii, este timpul să practici ceea ce mulţi azi, doar vorbesc. Se poate şi există oameni care ştiu să o iubească, pentru că mai întâi au învăţat să renunţe la ei, fără să aștepte vreo ocazie specială.

Alexandru F.

 
2 comentarii

Scris de pe 30 iulie 2014 în CASATORIE, DRAGOSTEA, FAMILIE, FEMEIA

 

Iulia: „Eu mergeam pe atunci la biserica, dar nu constientizam diferenta dintre dragoste si desfrau”

Doamne ajută, cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la o vârstă tânără să conștientizez acest păcat (relații intime înainte de căsătorie), chiar dacă până atunci media şi lumea din jurul meu mă îndemna prin atitudinea pozitivă spre aşa ceva. Desfrâul cu mintea l-am cunoscut la vârste fragede, mai ales când citeam reviste pentru tineri, de asemenea din filme. Eu mergeam pe atunci la biserică, dar nu conştientizam diferenţa dintre dragoste şi desfrâu.

Trăiam cu impresia că dacă iubeşti pe cineva este ceva natural să te împreunezi, chiar dacă nu eşti căsătorit. Datorită apropierii de Biserică am pus mâna la un moment dat pe cărţile părintelui Arsenie Boca unde aceste păcate sunt explicate şi condamnate, având urmări grave asupra oamenilor, dar şi mai mult, asupra copiilor lor. În prima fază m-am oripilat şi îngrozit, dar psihicul meu a avut o repulsie faţă de învăţătura părintelui, deoarece eu crescusem câțiva ani cu ideea că este ceva normal.

Abia în facultate mi-a scos Domnul în cale pe primul meu duhovnic, care mi-a explicat (eu mă spovedeam şi până atunci şi mărturiseam păcatul, singurul lucru la care mă îndemnau preoţii respectivi era să mă căsătoresc, la o vârstă destul de fragedă) de ce trebuie să lepăd acest stil de viaţă şi să mă înfrânez până la căsătorie. El chiar m-a îndemnat să pun capăt relaţiei în care eram la acel moment, lucru care l-am comunicat partenerului, chiar dacă ţineam la el, dar am ajuns să conştientizez că nu pot continua aşa, vreau ceva mai bun mai ales pentru copiii mei, nu vreau să-i încarc cu păcate.

Perioada în care am trăit în desfrâu a fost groaznică din punct de vedere spiritual, aveam căderi în deznădejde, nu ştiam ce se întâmplă cu mine, plângeam foarte des, slavă Domnului că nu am părăsit credinţa. Odată încheiat acest capitol, vreau să vă spun că simţeam că pluteam. Când în sfârşit m-am împărtăşit (după canon şi o scurtă perioadă de oprire de la Sfânta Împărtăşanie), toată viaţa mea parcă era numai în mâinile Domnului şi la fiecare pas întâlneam oameni minunaţi care urmăreau aceleaşi lucruri ca şi mine. Astfel ne-am format un grup de prieteni, fiecare cu viaţa lui anterioară, mai mult sau mai puţin păcătoasă şi ne-am căsătorit trăind curaţi în relaţiile noastre, chiar dacă a durat un an sau doi sau cinci, dar avem acum familii împlinite (toţi care s-au căsătorit), copii frumoşi şi dăm Slava lui Dumnezeu pentru toate bucuriile familiei. Nici în familie nu este uşor, dar cu ajutorul Lui bucuriile fac ca greutăţile să fie şterse şi ne bucurăm împreună de fiecare dată când altă familie aşteaptă un copilaş! Vă îndemn spre această curăţie care nu poate fi înlocuită de nimic, mai mult unde lăsăm loc vrăjmaşului acesta se cuibăreşte şi distruge vieţi, relaţii şi chiar oameni. Dumnezeu să ne ajute!

 http://deveghepatriei.wordpress.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 iulie 2014 în DESFRÂNARE, DRAGOSTEA, FAMILIE

 

Te iubesc exact asa cum esti

„V-am auzit odată spunând,” a început ea, „că vă bucuraţi mereu să auziţi poveşti despre soţi ideali, pe care să puteţi să le folosiţi ulterior ca referinţă. Aşa că m-am gândit că trebuie să vă povestesc despre Mark. Cred că este un soţ absolut minunat şi am să vă spun şi de ce.” „Încă de când eram în şcoala primară, picioarele mele au fost întotdeauna subiect de ironie. Cum puteţi vedea, arată ca nişte buşteni”, spuse ea, ridicându-se în picioare. Chiar aşa era. Te-ai fi aşteptat să fie câtuşi de puţin jenată să vorbească într-un asemenea fel despre sine. Dar o făcea atât de natural! Îmi amintesc că am admirat în acel moment modul ei cumpănit de a vorbi şi mi-am zis în sinea mea „Asta da femeie!” „Ştiţi şi dumneavoastră cum sunt copiii,” spuse ea aşezându-se pentru a-şi continua povestea, „câteodată pot fi foarte cruzi. Îmi aduc aminte nopţi la rând când adormeam plângând. Când m-am făcut mai mare, am început să râd împreună cu ei ca să pară că nu mă afectează. Mai târziu am început să ies la întâlniri cu unii dintre băieţi, dar niciodată de mai multe ori cu acelaşi băiat, vă închipuiţi de ce…” „Când am început facultatea l-am întâlnit pe Mark. Mi-a plăcut încă de la început. Mă simţeam atăt de confortabil cu el. Apoi, când mi-am dat seama că el chiar vroia să încerce o relaţie serioasă, nu mi-a venit să cred! Nu a spus niciodată nimic referitor la picioarele mele. Însă mai târziu am făcut-o eu, ştiţi cum fac fetele, caută mereu confirmarea. Atunci mi-a luat mâinile într-ale sale şi mi-a spus «Nu vreau să te mai consumi niciodată din cauza asta. Eu te iubesc exact aşa cum eşti. Dumnezeu ţi-a dat picioare puternice şi sănătoase, iar mie îmi dau o senzaţie de echilibru, de siguranţă, şi asta îmi place.» Ştiţi cum am reacţionat?” spuse ea. „Am izbucnit în plâns!” „O săptămână mai târziu”, continuă ea, „m-a dus să îi cunosc părinţii iar când am văzut-o pe mama lui, am vrut să plâng din nou. Era invalidă. Purta un fel de proteză şi mergea şchiopătând. M-am uitat la el şi el la mine, şi l-am iubit în momentul acela mai mult decât a mai iubit cineva, vreodată.” ,Asta se întâmpla acum treisprezece ani,” încheie ea, „şi acum pot să râd sincer de picioarele mele. Acum înţelegeţi de ce zic că e un soţ minunat? Nu e nimic ce n-aş face pentru el!” Vor fi în stare de orice pentru tine Nu cred că exagera spunând asta şi sunt sigur că înţelegi de ce. Pentru că aşa le-a făcut Dumnezeu pe femei. Vor fi în stare de orice pentru tine, dacă reuşeşti să le linişteşti în ceea ce priveşte micile lor defecte, să pui accent pe calităţile lor şi să avansezi cu acea atitudine care pare să spună „îmi placi cu totul şi iubesc exact îmbinarea de defecte, calităţi şi trăsături care formează persoana ta!” Asta e ceea ce psihologii numesc acceptare, şi o vei găsi ca stâlp de bază într-o căsnicie solidă. Nu contează că e vorba despre picioare groase, un nas „din familie” sau orice alt defect fizic nesemni­ficativ. Dacă vrei să te impui ca bărbatul de care vorbeam în scrisoarea trecută, ai face bine să te educi în arta de a fi bun, de a fi blând. Folosesc termenul de educaţie pentru că cei mai mulţi dintre noi au tendinţa naturală de a fi egocentrişti. Nu contează că ne explicăm acest fapt ca fiind un instinct de prezervare sau o influenţă exterioară sau orice altceva, cel mai important este să-l conştientizăm. La fel de discutabilă este şi diferenţa dintre bărbaţi şi femei, în această privinţă, însă, personal, din câte am învăţat din căsnicia mea şi din altele, există puţine întrebări mai importante decât aceasta: „Sunt oare dispus să-mi educ firea egocentristă, pentru a ajunge la punctul în care îmi pasă sincer de ce simte cel de lângă mine?” Şi mai este un lucru despre soția ta, de care poţi fi sigur: ca toate celelalte femei, are în sinea ei acel ceva ce reacţionează necondiţionat la bunătate. Descurcă-te cu blândeţe.

Extras din Charlie Shedd, Scrisori către Filip, Editura Bizantină, București, 2011

 
3 comentarii

Scris de pe 21 iunie 2014 în DRAGOSTEA, FAMILIE, IUBIREA