RSS

Arhive pe categorii: DRAGOSTEA

Inima celui care iubeste lasa la o parte toate treburile numai ca sa se uneasca cu cel dorit

indragostiti.poza buna

Atât de mare este dorinţa arzătoare a dragostei, încât pe cei ce-i iubim, cu toate că nu sunt de faţă, ci absenţi, îi avem în minte în fiecare zi. Inima celui care iubeşte lasă la o parte toate treburile numai ca să se unească cu cel dorit.

Dacă cineva vede pe prietenul iubit, dar mai bine zis, dacă-şi aminteşte de el, îndată îi tresare inima, fața i se luminează, le suportă pe toate cu uşurinţă, căci se bucură amintindu-şi de prietenul iubit.

Gândește-te iarăşi cât de mult ar creşte puterea ta dacă ai avea o mie sau două mii de prieteni? Lucru minunat este acesta, că din unul se fac o mie. Dacă dragostea este un bine atât de mare, pentru ce nu căutăm să dobândim această putere a dragostei, pentru ce nu ne punem pe noi înşine în siguranţă?

Sfântul Ioan Gură de Aur, ganduridinierusalim.com

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 mai 2018 în CASATORIE, DRAGOSTEA, IUBIREA

 

Dragostea implica si celelalte virtuti

dusmanii

Chiar dacă prin credinţă devenim creştini, numai prin iubire ne manifestăm cu adevărat creştini. Atât nădejdea, cât şi credinţa devin virtuţi desăvârşite numai când sunt pătrunse şi însufleţite de iubire.

Dragostea ca virtute teologică este cea mai mare dintre toate, deoarece, prin natura sa, le implică pe celelalte virtuţi. Nu poţi să iubeşti dacă nu ai credinţă puternică şi statorică, nu poţi să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele dacă nu ai spirit jertfelnic, nu poţi să iubeşti dacă nu ai smerenie, nădejde, supunere, ascultare, răbdare îndelungă, bărbăţie şi multe altele.

Fără puterea dragostei, credinţa slăbeşte, iar nădejdea se ofileşte şi scade mereu. Virtutea dragostei se naşte în om din multă nevoinţă, smerenie şi rugăciune. Dragostea este podoaba cea mai frumoasă cu care Dumnezeu înveşmântează inima înfrântă şi smerită.

Din păcate, omul contemporan este atât de plin de sine, încât nu mai vede frumuseţea din jurul său; el se vede doar pe sine, că este nedreptăţit, că nu este iubit sau ajutat şi nu mai are ochi pentru suferinţele altuia. Foarte puţină lume Îi mai mulţumeşte lui Dumnezeu pentru bune şi pentru rele, cum făcea dreptul Iov. Mereu dorim ca Dumnezeu să ne dea şi cerem multe, dar când vine vorba să ne dăruim lui Dumnezeu trup şi suflet, atunci începem să ne scuzăm şi să aruncăm vina pe societate. Dar de ce nu aruncăm vina şi pe noi înşine, pentru că şi noi facem parte din societatea acestui timp? Nimeni nu are dragoste dacă vedem doar răul celor din jur.

Maica Teodora Amariei, doxologia.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 mai 2018 în DRAGOSTEA, SFATURI

 

Prea usor ne ies oamenii din suflet

sufar

Parcă prea ne ies oamenii din suflete. S-a întâmplat ceva cu noi, cu sentimentele noastre, cu sufletele noastre. Ne îndepărtăm cu prea multă uşurinţă unii de alții, ne greşim prea des sau mai degrabă, ne iertăm prea rar. Oamenii se întorc împotriva oamenilor din atât de multe motive lipsite cu adevărat de esenţă. Şi se rănesc. Pentru că nu le pasă, pentru că au ambiţii, pentru că nu mai ţin cont de ce îi leagă cu adevărat. Se uită. Pentru că nu se acceptă aşa cum sunt, pentru că nu mai au răbdare să privească dincolo de tăcere, pentru că sunt preocupaţi cu satisfacerea propriul ego, astfel încât nevoile altora nu îi mai interesează. Încetează să se mai iubească, să se mai respecte, să mai fie unul pentru altul, pentru că nu mai sunt învăţaţi să fie loiali. Se îndepărtează încet, dar sigur. Se îndepărtează de tot.

Parcă am uitat, noi toţi, să ne legăm unii de alţii sufleteşte. Poate că ăsta e motivul pentru care ne pierdem prea repede. Poate că noi suntem singurii vinovaţi şi trăim realitatea învinuindu-ne reciproc. Căutăm scuze în loc să găsim soluţii. Ca să nu ne mai rătăcim cu atâta ușurință. Ca să nu mai trăim atâta neputinţă. Cu riscul de a mă repeta, o spun iarăşi: mi-e dor de oameni. De suflete. Mi-e dor de armonie în jurul meu. Mi-e dor să văd oameni mulţumiţi şi exuberanţi. De optimism. Mi-e dor de oameni ai sufletului meu, care şi-au păstrat locul lor, chiar dacă acum sunt departe şi poate că nu o să-i mai văd vreodată.

Eu nu pot să uit oamenii. Nici să-i urăsc. Pot doar să-i iubesc, să-i iert şi să-i las să plece dacă nu mai vor să stea. Dar nu să-i uit. Nu să-i scot din suflet. Mi-e dor. De suflete legate pe viaţă. De poveşti cu oameni, care te fac să vibrezi şi să crezi că mai avem o şansă. Noi, ca omenire. Mi-e dor, mă crezi? Parcă îmi tremură sufletul de dor de suflete. Parcă văd numai carcase goale. De asta cred că mi-e atât de dor…de suflet, de uman.

Iustina Dinulescu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28 aprilie 2018 în DRAGOSTEA

 

Sa iubesti inseamna sa risti

Romantic Love

Să iubești, riști să fii considerat sentimental.
Să iubești mult, riști să nu fii prețuit la aceeași intensitate.
Să iubești aceeași persoană până la capăt, riști să fii considerat plafonat.
Să iubești necondiționat, riști să fii suspectat de interese ascunse.
Să iubești cu gelozie, riști să fii considerat fanatic.
Să iubești cu devotament, riști să fii luat în râs de către ceilalți.
Să iubești curat, riști să rămâi singur atunci când cealaltă persoană își dorește o iubire de numai o noapte.
Să iubești în taină, riști să-ți fie invidiată iubirea.
Să iubești deschis, riști să fii judecat.
Să iubești în tinerețe, riști să fii considerat inconștient.
Să ai curajul să spui că iubești, riști să nu primești același răspuns.
Să ierți, iubind mai departe cu aceeași intensitate, riști să fii trădat din nou.
Să iubești mult, riști să fii tratat ca pe un sclav atunci când iubirea nu vine și din partea celeilalte persoane.
Să iubești continuu, riști ca iubirea și purtarea ta de grijă să fie considerate banale, nemaifiindu-ți observate jertfele zilnice.
Să iubești sacrificând, riști să te jertfești în zadar.
Să iubești până la jertfa de sine, riști să fii considerat nebun.
Să iubești înseamnă să riști să greșești.
Cu toate acestea, alege să-ți asumi riscul de a iubi – de a iubi mult, necondiționat, curat, cu devotament, cu jertfire, până la capăt – aceeași persoană!

ELENA J.

 
4 comentarii

Scris de pe 24 martie 2018 în DRAGOSTEA, ELENA J., IUBIREA

 

Oboseala

profetia-parintelui-arsenie-boca-despre-cutremurul-cel-mare-din-romania-501179

Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, și este și normal pentru că mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva. Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență. Atunci te deschideai prin inimă. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. Și mintea caută neîncetat, mereu găsește altceva de care să se agațe, dar în esență mintea își caută liniștea. Deci lupta nu este între noi și cei din jur, sau întâmplarile din viață, ci este intre noi și noi, acea luptă interioară este cea care epuizează.

Pr. Arsenie Boca

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 24 martie 2018 în DRAGOSTEA, SFATURI

 

Unde esti, iubire calda?

suferinta intervine

Unde-i vremea fericită
Când iubirea ne unea
Și când pacea peste noapte
Între noi se așternea?…

Unde-i vremea când iertarea
Nu lăsa să ne urâm,
Când iubirea cea curată
Ne ‘nălța pe alt tărâm?…

Unde-i vremea când prin zâmbet
Privirea ni se-ntâlnea,
Când iubirea cea curată
Tot răul îl risipea?…

Unde-i vremea când iubirea
Ne-nvăța să ne jertfim,
Să fim doar un singur suflet,
Ce-i mai bun să dăruim?…

Unde-i vremea când iubirea,
Atunci când se aprindea,
Lumina ființa toată
Și nimic nu mai conta?…

Unde-i vrema când tot greul
Trecea când ne-mbrățișam,
Uitând de noi pentru ceilalți
Și de grijă ne purtam?…

Unde ești, iubire sfântă?
De-al tău dor mă ofilesc!
Vino iar cu-a ta căldură,
Vreau din nou să te găsesc!

Elena J.

 
Un comentariu

Scris de pe 13 martie 2018 în DRAGOSTEA, ELENA J., IUBIREA

 

Daca n-ai dragoste, nimic nu ai

unde este

Vedeţi cum scrie Sfântul Apostol Pavel: “Şi încă mai înaltă cale vă arăt vouă. De-aş vorbi în limbi omeneşti şi limbi îngereşti, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De-aş avea credinţă ca să mut şi munţii, de-aş şti toate tainele lui Dumnezeu, iar dragoste nu am, nimica nu sunt”. Dar nu s-a oprit aici Sfântul Apostol Pavel. Încă a mai spus: “De-aş împărţi toate avuţiile mele şi de-aş da trupul meu să-l ardă, iară dragoste nu am, nici un folos nu-mi este”.

Dragostea! Asta este. Toate faptele bune sunt bune, dar poţi să ai tu toate faptele cele bune şi dacă n-ai dragoste, pentru că spune clar Sfânta Scriptură, “Dumnezeu dragoste este”, atunci eşti depărtat de Dumnezeu. Toate faptele bune, postul şi metaniile şi închinăciunile, toate-s bune, că sunt lucruri dumnezeieşti, dar sfârşitul tuturor faptelor celor bune este dragostea. Faci fapte bune, dar dacă n-ai dragoste, pe de o parte dai milostenie, pe de altă parte îl urăşti pe aproapele tău. Ăstuia îi dai milostenie ca să se folosească, dar pe celălalt îl goneşti. Vezi? De aceea, dragostea acoperă mulţime de păcate.

Dumnezeu ştie ce-o mai fi, dar orice o fi, orice n-o fi, să ne milostivească bunul Părinte Ceresc şi să ne mântuiască, că în dar suntem mântuiţi. Nu închinăciunile noastre, nu! Darul lui Dumnezeu! Răutate dacă n-avem, dacă avem bunătate în sufletele şi cugetele noastre, ne mântuieşte Dumnezeu. Vezi cum spune Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la al treilea cer? “De-aş avea credinţă să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimica nu sunt. De-aş şti toate ştiinţele şi toate tainele şi de-aş împărţi avuţiile mele la cei săraci, şi de-aş da trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am, nici un folos nu-mi este.” Cât e de uşor a avea dragoste, şi uite cât de mult lipseşte acuma între oameni dragostea! Vezi? Şi-i cea mai mare. Faci canon, te duci la biserică, faci mătănii, te baţi cu capul de pământ… dacă n-ai dragoste, nici un folos nu este. Cine zice asta? Sfântul Apostol Pavel, care s-a suit până la al treilea cer, care a văzut şi a auzit lucruri înfricoşate care nu se pot spune de limba omenească. Dumnezeu dragoste este. Orice ai face, dacă n-ai dragoste şi ai urâciune, de-acuma eşti de partea ispititorului.

ziarullumina.ro