RSS

Arhive pe categorii: COPII

Profesoara atee rusinata de un copil crestin

696087941-levantar-la-mano-pizarra-clases-escolares-limpiar-proceso-590x332

Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi.

Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că ea este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii.

Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei (tipic societății românești și educației de la tembelizor), ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.

„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”

„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.

„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.

„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Iisus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!”

„Aha!” răspunse profesoara. „Părinţii tăi sunt creştini, deci şi tu eşti creştin!

Dar dacă mama ta ar fi o idioată, şi tatăl tău ar fi un idiot, atunci tu ce ai fi?” întrebă profesoara cu un zâmbet ironic de şmecher pe faţă.

„Atunci aş fi un ateu!” declară băiatul lăsând cu fața căzută pe stupida profesoară atee și rușinată de râsul înfundat al copiilor acelei clase.

https://www.altarulathonit.com

 

 

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 15 februarie 2018 în COPII, CREŞTINUL, ORTODOXIA

 

Despre nervozitatea la copii si adolescenti

Dr.-Dmitri-Aleksandrovici-Avdeev-590x443În antropologia crestina, integritatea personalitatii este vazuta în unitatea manifestarilor duhovnicesti, sufletesti si trupesti si la aceasta unitate se ajunge doar cu conditia înrâuririi precumpanitoare a sferei duhului. Orice boala are în primul rând o natura duhovniceasca si de-abia apoi psihofiziologica. Abordarea duhovniceasca a bolnavului nu submineaza perspectiva medico-biologica, ci îmbogateste, completeaza si desavârseste conceptia despre personalitate.

Biserica priveste bolile psihice ca pe una dintre manifestarile vatamarii generale de catre pacat a naturii omenesti. Distingând în structura personalitatii nivelul duhovnicesc, cel sufletesc si cel trupesc, Sfintii Parinti deosebeau bolile dezvoltate „din fire” de cele provocate de lucrarea demonica sau de patimile care îl înrobesc pe om. Potrivit acestei distinctii, sunt la fel de nejustificate atât considerarea tuturor bolilor psihice drept manifestari ale îndracirii, ceea ce atrage dupa sine savârsirea fara temei a rânduielii exorcismului, cât si tentativa de tratare a oricaror tulburari spirituale exclusiv prin metode clinice…

Experienta medicala arata ca, din pacate, copiii sanatosi si armonios dezvoltati sunt tot mai putini pe zi ce trece si, dimpotriva, creste numarul copiilor care sunt aduti la consult din cauza nervozitatii, a tulburarilor de somn, a surmenajului nervos etc.

Ne vom stradui in aceasta lucrare nu numai sa atingem cateva componente medicale si psihologice ale acestei probleme, ci vom vorbi si despre cauzele duhovnicesti ale nervozitatii la copii.

Dr. Dmitri Aleksandrovici Avdeev, https://www.ganduridinierusalim.com

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 8 ianuarie 2018 în COPII, SFATURI

 

Rugaciunea scolarului

rug scolarÎnger, îngeraşul meu
Ce-mi eşti dat de Dumnezeu,
A-nceput și școala, da…
Aşadar, te rog ceva:
Orele ce sunt la şapte
Pune-le la nouă, toate!
Fă aceasta dacă poți
Pentru noi, elevii toți.
Apoi, patru ore-n zi
Cel mai bine cred c-ar fi,
Să putem să ne jucăm
C-avem timp să învățăm.
Suntem mici, o ştii şi tu,
Nu cred că-mi vei spune nu.
Şi-n vacanțe, eu am zis,
Fără teme, fără scris!
Mai mult, eu am auzit
Doi adulți ce au vorbit
Că au studiat chiar mult
Dar şomeri acum ei sunt,
Că nu prea le-a ajutat
Ce prin şcoal-au învățat.
Aşadar, aş învăța,
Dar pentru un scop ceva –
Învăț să mă realizez,
Nu şomer să figurez!
Apoi, stau şi mă întreb
Ce-obiect ar fi s-aleg.
Nu toate îmi folosesc
Atunci când va fi să cresc.
Vreo trei-patru aş păstra,
La restul aş renunța.
Aşadar, îngerul meu,
Mai ia, te rog, puțin din greu!

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 septembrie 2017 în COPII, ELENA J.

 

Tot ce experimenteaza o mama pe perioada sarcinii contribuie la formarea caracterului pruncului

femeie-insarcinataModul de viață al mamei pe perioada sarcinii va influența considerabil caracterul pruncului ce se va naște din ea. Astfel, tot ce experimentează femeia în acest timp, ce gândește, ce mănâncă, ce citește, ce vizionează se transmite și copilului. Fetusul primește cunoștințe legate de ceea ce se întâmplă pe toată perioada sarcinii, tipul experiențelor mamei cu lumea exterioară contribuind în mod semnificativ la personalitatea pruncului. Informațiile pe care le transmite mama copilului din pântece prin intermediul placentei, sunt receptate de către acesta, intră în gena și în sângele embrionului, influențând fiziologia copilului. Așadar, emoțiile, trăirile și gândurile mamei nu sunt numai ale ei, ci și ale copilului de asemenea.

Cât timp este însărcinată, femeia nu are nevoie să vizioneze scene de groază, să fie supusă unor presiuni psihice sau fizice, să consume alcool, să fumeze și alte lucruri vicioase care i-ar putea dăuna atât ei, cât și pruncului. În această perioadă, femeia trebuie să fie cât mai cumpătată, să ducă o viață înduhovnicită, curată, liniștită, să se sfințească prin rugăciune și să trăiască într-un mediu plin de dragoste.

Un lucru la fel de important care influențează genetica și expresia copilului, este momentul zămislirii acestuia. Dacă pruncul a fost zămislit în afara cununiei religioase, în posturi și sărbători, când bărbatul se află sub influența alcoolului sau tutunului, copilul este predispus riscului de a se naște cu malformații, vicios sau bolnăvicios. Iar dacă părinții au dus o viață cumpătată, și-au păzit patul neîntinat înainte de căsătorie, s-au iubit și s-au înțeles, copilul va fi o binecuvântare de la Dumnezeu ca rod al înfrânării și ascultării părinților. Logica e simplă și dreaptă: din părinți împătimiți ies copii neascultători și vicioși, din părinți cumpătați și virtuoși ies copii sfinți.

Tot ce se face cu plăcere se plătește cu durere. Dacă unul din soți a dus o viață depravată înainte de căsătorie, consecințele vor fi suportate de către ambii soți pe perioada căsniciei, răsfrângându-se chiar și asupra copiilor. Defectele unuia dintre soți sunt crucea celuilalt soț. Dacă părinții nu mai vor copii apelând la diverse metode contraceptive, limitându-se numai la un copil, Dumnezeu îngăduie ca acela singur să îi necăjească pe părinți cât ar face-o patru la un loc. Pentru că scopul căsătoriei nu este satisfacerea poftei carnale sau legalizarea tuturor perversiunilor, ci nașterea de prunci cu binecuvântarea lui Dumnezeu și mântuirea soților unul prin celălalt.

Elena J.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 iunie 2017 în CASATORIE, COPII, ELENA J., FEMEIA

 

O mama biochimist de profesie si-a salvat fiica de autism dupa o metoda proprie

vaccin-autism-620x264

Catherine Reed, specialist în biochimie din San Francisco a descoperit o metodă care permite, în unele cazuri, reducerea esențială a simptomelor de autism la copii – dieta care exclude glutamatul monosodic. Concluziile sale sunt bazate pe o analiză de cercetare neurobiologică și pe experiență personală: fiica ei a fost diagnosticată cu autism la vârsta de doi ani. Acum are șapte și, după spusele omului de știință, manifestările bolii au dispărut complet.

Acum simptomele autismului pot fi diminuate doar cu un singur medicament aprobat (risperidonă și analogii săi) de Agenția pentru Alimente și Medicamente din SUA. Astfel, mulți părinți care au copii cu spectru autist apelează la medicina alternativă, ca fiind ultima salvare, folosind medicamente homeopatice, probiotice, diferite diete fără gluten gluten, lactoză și cazeină, în speranța că vor avea un impact pozitiv asupra copilului, scrie Medportal.ru.

Dieta, despre care a anunţat Catherine Reed, este diferită de cele cunoscute până acum. Potrivit ei, din meniul unui copil autist ar trebui exclus numai un compus chimic – un aditiv alimentar potențator de aromă – glutamat monosodic (alte denumiri – E 621 , E 631 , proteine ​​vegetale hidrolizate) . „În corpul nostru există receptori de glutamat, care acţionează asupra celulelor nervoase. „Glutamatul este necesar în organism, dar numai într-o anumită cantitate. Multe boli alesistemului nervos , cum ar fi autismul , se pot asocia cu un dezechilibru de consum de glutamat”, a explicat Reed. Potrivit ei, 95 % din alimentele procesate contin glutamat, cu toate acestea producătorii au dreptul de a nu indica prezența acestuia în cazul în care conținutul nu depășește un anumit nivel.

Deși în prezent nu există date care să susțină teoria științifică a lui Reed, biochimista consideră că fiica ei a revenit la starea normală datorită acestei descoperiri. Când fetiţa lor avea doi, Catherine și soțul ei, biolog de profesie, a început să observe semne de autism: istericale, care  durau timp de mai multe ore la rând,  dificultăți în comunicare și învățare, precum și probleme cu intestinele.

„Brooke trăia în lumea ei. Acțiuni ei se repetau , avea aceleaşi semne de nevroze şi începea să țipe isteric dacă insistam să mergem acasă pe un alt drum decât de obicei”, mai spune mama fetei.

Reed a renunţat la locul ei de munca și a început să studieze diferite diete recomandate pentru copii cu autism. În primul rând a exclus din meniul copilului produsele care conțin gluten și lactoză, apoi a început să adăuge la ele magneziu, vitamina D, ulei de pește și vitamina B, ceea ce a ajutat-o pe fiica ei foarte puţin.

Mai târziu, ea a descoperit un articol despre efectul glutamatului asupra organismului uman , în care a fost menționat faptul că , deși această conexiune este necesară pentru transmiterea impulsurilor între neuroni și alte celule și țesuturi implicate în procesele cognitive ale creierului , excesul poate provoca o varietate de tulburări neurologice. Prin urmare, ea a exclus alimentele care conțin glutamat monosodic , și ,potrivit ei, simptomele copilei au dispărut complet. Treptat, copilul a devenit mai sociabil, a dispărut complet comportamentul stereotip și are o mai bună coordonare.

Newmark Sanford , un medic de la Osher Center for Integrative Medicine , Universitatea din California, din San Francisco, specializat în tratarea copiilor cu autism, a declarat că până în prezent nu există dovezi științifice solide în sprijinul acestei teorii. Cu toate acestea , el este dispus să o testeze.

„Sunt multe lucruri pe care nu le știm despre autism, dar activitatea intestinului și a creierului sunt strâns legate, astfel că  se întâmplă de multe ori că tratarea copilului de probleme gastro-intestinale, poate duce la îmbunătățirea stării generale a lui”, a afirmat doctorul. El spune că nu e nimic rău în adoptarea unei diete fără glutamat monosodic, dar care să conţină fructe, legume, carne, fasole şi cereale integrale. „Trebuie să fim deschişi la noi abordari în tratamentul autismului”, crede psihiatrul și expertul în domeniul de neurologie, Antonio Hardan Hospital, de la Universitatea Stanford .

După ce Reed a văzut rezultatele dietei asupra fiicei sale, ea a fondat o organizație non- profit, numită Unblind My Mind, care studiază efectele alimentelor asupra creierului. Potrivit ei , în 74 din 75 de copii cu care a lucrat în cadrul organizației a existat o îmbunătățire semnificativă .

http://e-sanatate.md/News/2315/o-mama-biochimist-de-profesie-si-a-salvat-fiica-de-autism-dupa-o-metoda-proprie

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 26 aprilie 2017 în COPII, HOMEOPATIE, Uncategorized

 

Copilul

Odata, intr-un sat de munte, la vremea cand urzeste intunericul, stateam de vorba cu un copil cu ochii de mirare. Pe deasupra capetelor noastre, o pasare a batut din aripi de cateva ori si s-a pierdut in padure.

Dupa un moment de liniste a urmat intrebarea senina a copilului: De ce zboara pasarea? Alta data, privind argintul viu al unei ape ce curgea boltit peste pietrele rotunde ale vaii, ca prins de o minune, a intrebat: De ce curge apa?

Ce minune sta in aceasta faptura mica? Cum de l-a chemat masura lui catre gandurile nelinistitoare? Ce tainica legatura il poarta pe culmile vietii? Copilul este mai aproape decat noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu.

Zilele omului varstnic se scurg intr-o forma banala. Feluritele chipuri ale lumii acesteia si sensul adanc al lucrurilor ii scapa. Omul traieste totul in fuga. El nu prinde frumusetea si nici lumina adevarului; cele mai alese rosturi si semne ii scapa. Ii scapa nu pentru ca el ar fi in pacat, ar fi sortit de la inceput sa nu vada, ci pentru ca felul in care isi traieste viata aci ii inchide portile intelesului. Cu fiecare zi ce trece, omul se indeparteaza de plaiurile bucuriei si ale intelepciunii.

Trufia si dragostea pentru cele trecatoare il fac sa coboare cele mai de jos trepte ale conditiei umane. Traind, lumea inconjuratoare isi pierde taina. Sau, mai precis, odata cu anii, omul isi pierde un simt foarte delicat, dar patrunzator, care il pune in stapanirea substantelor ultime ale existentei; omul in varsta pierde de cele mai multe ori simtul adancimilor; samburele dumnezeiesc moare in el.

Dimpotriva, copilul, fiinta noua si neprihanita, necumparata de ispitele aparentelor inselatoare, culege pretutindeni urmele minunilor. Cand un copil deschide pentru prima oara ochii, intreg universul cu tainele joaca in apele luminate ale ochilor sai.
De aceea Iisus iubea atat de mult copiii, de aceea i-a aratat ca pe un simbol al crestinismului, lume noua care punea pret pe nevinovatie si naivitate ingereasca, pe fragezime si sete de inteles. „De nu va faceti la fel cu pruncii, nici ca veti intra in imparatia cerurilor”.

Copilul este o faptura biblica originara. Copilul este o faptura a vietii neintinate, este o floare deschisa luminii, este un indemn la simplitate si frumusete. In el vorbeste frantura de cer data omului odata cu inceputul.

Copilul este un mare dar al vietii noastre aci: aduce cu el inocenta, dragalasenia si bunatatea. Copilul indulceste viata noastra atat de amara; faptura sa mica, cu aripi la suflet, ne da multe invataminte. Un scriitor a spus: „Zambetul copilului este pentru mama ca o rugaciune pentru Dumnezeu”. In preajma copilului staruie mereu o atmosfera de lumina si frumusete.

Cand intrebarile bat la portile gandului tau impovarat si cer dezlegare, cand umbrele amintirilor aluneca pe peretii sufletului si cer o raza de soare, atunci stai de vorba cu copiii. Aplecat asupra adancurilor, umbli ca strabatut de fiorii unei zari virgine. Prietenii te cred nebun si lumea te arata cu degetul, in ratacirea ta prin pajistile unei lumi de dumnezeiesc tumult, in setea ta de inteles si vraja, te intalnesti doar cu copiii. Cuvantul tau suna sec pentru cei varstnici, dar intoarce ca pe o frunza spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare.

Ernest Bernea, crestinortodox.ro

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 februarie 2017 în COPII

 

Ce se transmite copiilor de la parinti in mod ereditar

Grija pentru soarta copilului începe cu mult înainte de zămislirea lui, iar educarea lui începe cu nouă luni înainte de naştere. Legea eredităţii duhovniceşti implică multe răspunderi pentru oamenii căsătoriţi. Părinţii sunt datori să se pregătească atât fizic, cât şi duhovniceşte, întrucât sunt părtaşi la actul creator al lui Dumnezeu. Parafrazându-l pe Apostolul Pavel, putem spune că tatăl şi mama sunt împreună-lucrători (colaboratori) ai lui Dumnezeu. Ei dau început unei noi persoane umane, ce reprezintă un ogor al lui Dumnezeu, o zidire a lui Dumnezeu (I Corinteni 3, 9).

Teologia morală creştină vede un păcat în starea pătimaşă a duhului părinţilor în momentul zămislirii şi în timpul sarcinii: „Părinţii îşi pot face fericit copilul încă dinainte de naştere. După o zămislire cu toate măsurile morale de precauţie şi o purtare în pântece cu frică de Dumnezeu, copilul vine pe lume cu o mare putere împotriva păcatului, altfel spus cu o anumită rezervă de bine”.

Este limpede păcatul părinţilor care fac pe dos: aceştia îşi molipsesc cu patimile nu numai puterile sufleteşti, ci şi sângele, şi astfel le transmit copiilor lor, odată cu zămislirea, propriile boli, atât sufleteşti, cât şi trupeşti. De aici vine, de pildă, înclinarea ereditară spre beţie, spre desfrânare sau caracterul certăreţ.

Când părinţii afirmă că au pus în copil o părticică din sufletul lor, aceasta nu este o laudă deşartă sau o figură de stil. Această exprimare cu obârşii străvechi este îndreptăţită atât la propriu, cât şi la figurat.

„În mod ereditar li se transmit copiilor de la părinţi nu numai însuşirile fizice, ci şi cele duhovniceşti”, afirma un chirurg de excepţie, Sfântul Ierarh Luca Voino-Iaseneţkii (al Crimeii), „şi aceasta ne face să ne gândim serios la îndatoririle noastre nu numai faţă de Dumnezeu, ci şi la cele faţă de neamul omenesc… Marea îndatorire a tuturor părinţilor este să-şi amintească întotdeauna lucrul acesta, să-şi biruie totdeauna defectele şi patimile, să se pocăiască întotdeauna de păcatele lor în faţa lui Dumnezeu, să-şi cureţe mereu inima, aşa încât să le transmită curăţia inimii şi copiilor”

Konstantin V. Zorin

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 decembrie 2016 în COPII, PARINTI