RSS

Arhive pe categorii: CLEVETIRE

Daca barfesti, chiar daca nu mananci nimic, tot in iad te duci

Cel ce posteşte de bucate, posteşte zădarnic dacă postul lui nu este însoţit şi de postul celălalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de păcate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pildă, dacă bârfeşti, chiar daca nu mănânci nimic, tot în iad te duci.

Cine osândeşte pe altul, acela e mai vinovat decât cel care nu posteşte, pentru că intră în drepturile lui Dumnezeu. De aceea Părinţii ne îndeamnă mai ales la acest post al gurii, cum spune psalmistul: „Pune, Doamne, pază gurii mele”. O vorbă odată spusă, nu mai poţi fi stăpân pe ea. Zboară de la tine şi este mereu comentată şi răstălmăcită în toate chipurile. De aceea, ţineţi-o pe loc, mai ales când e vorba de un cuvânt rău. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că de asta sunt dinţii şi buzele în faţa limbii, că doar-doar vom putea înfrâna această limbă şi Doamne, Doamne, cât venin şi cât vicleşug ştie ea să verse de multe ori!

 Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?

Pr. Sofian si Pr. Ioanichie Bălan, ganduridinierusalim.com

 

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 noiembrie 2016 în CLEVETIRE, IAD

 

Duhul Sfant se departeaza de la omul care-i judeca pe ceilalti

O perioadă, cincisprezece ori douăzeci de ani, n-am dat niciun cuvânt de folos. M-am ferit a da sfaturi, dar am simţit cândva, m-a mustrat, că un talant mi-a dat şi l-am îngropat. Şi pe urmă, când a venit la mine un părinte sau cineva cu vreun necaz, nu am mai avut răbdarea asta să nu-i spun, şi-a trebuit să-i zic un adevăr. Şi, spunându-i, am simţit că Duhul Sfânt nu mă mai mustră că un talant mi-a dat şi l-am îngropat.

În mănăstire cât am stat, atât am simţit ajutorul lui Dumnezeu: cât m-am ferit să judec şi am luat tot asupra mea; iar când am zis că şi cutare îi vinovat, atunci gata… am pierdut. Când eram în mănăstire, era un frate, mai bun ca mine, dar s-a întâmplat că s-a jeluit mie de ispitele lui.

Şi eu, în timpul acesta, am bătut în struna lui: „Da, da…, ai dreptate, ai dreptate…”. Şi în timpul acela, eu m-am despărţit de Dumnezeu, pentru că am judecat pe aproapele. El o zis că cutare face aşa şi aşa, şi că-i un hoţ şi-un potlogar; şi eu tot am bătut în struna lui: „Da. Da, da… ”. Dimineaţa mi-am luat rămas bun, şi mi-a zis:

– Bogdaproste c-ai venit, de-abia te aştept să mai vii.

– Vai de mine, i-am zis. Ce-am vorbit noi azi noapte… Nu mai este nevoie să vină Hristos pe pământ. Noi am făcut judecata.

După aceea, ce să vezi, ce ispite am avut… Şi când am mers la mărturisit, duhovnicul mi-a spus:

– Ispitele astea le ai din cauză c-ai judecat.

Atunci Duhul Sfânt m-a lăsat în părăsire şi dimineaţa eram năuc de cap, obosit, şi mă durea capul… De atunci m-am întâlnit cu un părinte şi mi-a zis:

– Câte zile vei avea, să te fereşti a judeca şi a osândi. Când îţi spune gândul că acela nu corespunde, ori este păcătos, să-i spui aşa gândului: „Eu sunt mai păcătos ca acela! Acela poate se mărturiseşte, poate plânge, poate are smerenie, şi Dumnezeu îl iartă pe el pentru că el se pocăieşte”.

Pr. Proclu Nicău

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 6 august 2016 în CLEVETIRE

 

Vorbirile fara rost intristeaza pe Duhul Sfant

Vorbirile fără rost uneori ne pricinuiesc ura celor ce ne ascultă, alteori batjocuri și râs, defăimând aceia prostia cuvintelor. Altele, întinarea cunoștinței și, iarăși, altele, osânda de la Dumnezeu și întristarea Duhului Sfânt, ceea ce este mai înfricoșat decât toate celelalte. Cel ce-și curățește inima și smulte din rădăcină păcatul întru Domnul, și cel ce se ostenește pentru o cunoștință mai dumnezeiască și vede în minte cele nevăzute de cei mulți, nu se cuvine să se înalțe pentru aceasta față de cineva. Căci nimic nu e mai curat între cele zidite ca cel fără de trup, nimic nu are cunoștință mai mare ca îngerul. Dar înălțându-se, a căzut din cer ca un fulger. Astfel, mândria cugetului i-a fost socotită la Dumnezeu ca necurăție.

Filotei Sinaitul, manastireasuruceni.md

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 1 august 2016 în CLEVETIRE

 

Vai celui ce mananca trupurile oamenilor cu limba sa

Dacă voieşti a te izbăvi de ispite, totdeauna să te trezveşti şi roagă-te neîncetat lui Dumnezeu: „Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalmi 140, 3); smereşte-te, aminteşte-ţi că pământ eşti şi în pământ vei merge; ia aminte la tine însuţi şi cercetează lucrurile tale, iar nu pe cele străine.

Cel ce lăsându-se pe sine judecă despre alţii îşi ia asupra sa poveri străine. Vai celui ce mănâncă trupurile oamenilor cu limba sa! Vai celor care uită de păcatele lor şi cercetează lucrurile altora! Nu le ajunge povara lor, de se împovărează cu alta străină.

Mai înainte, pe tine însuţi doftoriceşte-te, pe tine miluieşte-te, bârna ta scoate-o din ochiul tău. Atunci vei putea doftorici pe alţii şi scoate paiul din ochiul lor. Bine au zis Părinţii că omul nu poate afla odihnă până ce nu va sălăşlui în inima sa gândul că în lume e numai el cu Dumnezeu, fără a-şi îndrepta mintea spre nimic altceva, ci alipindu-se doar de El. Unul ca acesta degrab va afla odihnă şi slobozire de tirania patimilor, că s-a zis: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, iar pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmi 62, 8).

Sf. Sava, ganduridinierusalim.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15 iulie 2016 în CLEVETIRE

 

A judeca un arhiereu este foarte grav

În cazul în care merg și cer sfat episcopului sau starețului, dar neputința mea mă face să-l clevetesc, pentru că sunt tulburat de ceea ce mi-a spus, ce să fac? Dacă te-ai dus să ceri un sfat la un episcop sau unui stareț al lui Dumnezeu, răspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop sau stareț. Dacă nu ți-a convenit, atunci să știi că pe Dumnezeu l-ai clevetit. Deci, duceți-vă la omul pe care îl ține Dumnezeu acolo. Nu interesează faptele lui; nu ne interesează că bem vin dintr-un pahar de pământ sau de cristal, vinul e tot vin. Harul este har și nu pentru vrednicie stă el acolo, ci pentru harul pe care i l-a dat Dumnezeu, iar noi, la harul acela trebuie să apelăm. Dumneata te duci să ceri un cuvânt de folos, să te salvezi și mai rău te complici, judecându-l. A judeca pe cineva, cu atât mai mult un cleric, și cu atât mai mult un arhiereu, este foarte grav, pentru că acest arhiereu, nici nu vă dați seama câte lucruri binecuvintează și salvează. Îmi pare rău că sunteți stăpâniți de această temere față de mai-mari.

Pr. Arsenie Papacioc, http://www.ganduridinierusalim.com/

 
2 comentarii

Scris de pe 8 iunie 2016 în CLEVETIRE

 

Nu judecati ca sa nu fiti judecati!

Judecarea aproapelui înseamnă a judeca şi condamna pe cineva pentru un anume păcat. Sfântul Grigorie Teologul spune că „nimic nu este mai plăcut pentru oameni decât a judeca faptele altora“.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur observă că „judecata adusă asupra oamenilor a doborât suflete şi le-a dus la pierzanie“. Apostolul Pavel îi înşltiinţează pe toţi că acela care judecă nu are nici o scuză; căci cu judecata cu care îl judecă pe aproapele nu face decât să se judece pe sine; pentru că pe cele pe care le judecă le săvârşeşte şi el însuşi. Gândeşte-te la aceasta, omule, tu, cel care îi judeci pe cei care fac cele pe care le săvârşeşti şi tu, o să scapi oare, de judecata lui Dumnezeu? Fiecare îşi duce povara sa.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur sfătuieşte, zicând: „Să nu ne facem pe noi înşine judecătorii aspri ai celorlalţi, ca să nu se ajungă să ni se ceară şi nouă socoteală; pentru că avem păcate mari care au nevoie de iertare; astfel, ar trebui mai degrabă să-i miluim pe cei care păcătuiesc foarte greu, ca să putem, la rândul nostru, să cerem din vreme milă pentru noi; cu toate că, oricât ne-am strădui, niciodată nu vom putea să dăruim atâta iubire de oameni câtă cerem de la Dumnezeu, Iubitorul de oameni… Iar cu cât cineva este mai aspru cu aproapele, cu atât mai mult va avea parte, la rândul lui, de asprime dumnezeiască. Să nu vorbim, aşadar, împotriva celorlalţi.“

Şi Domnul porunceşte: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?“

Sfântul Nectarie din Eghina, manastireasuruceni.md

 
Un comentariu

Scris de pe 6 mai 2016 în CLEVETIRE

 

Daca veti judeca pe altii pentru lucruri neinsemnate si exterioare, veti pierde totul

Urmaţi atitudinea acestui om pe care Dumnezeu îl iubea atât de mult, Părintele Misail, egumenul Mănăstirii Sfântul Pantelimon, pe vremea când eram eu acolo: “Dacă cineva mi se împotriveşte, eu cedez”.

În compania acelora care vă primesc, aleşii lui Dumnezeu care vă întâmpină şi vă acceptă să-i slujiţi, consideraţi-vă, dincolo de orice, nevrednici şi onoraţi. Atunci viaţa voastră se va schimba. În schimb, dacă veţi judeca pe alţii pentru lucruri neînsemnate şi exterioare, veţi pierde totul…

De asemenea, este fals şi iluzoriu să aştepţi desăvârşirea unui grup decât pe cea a unei persoane. Mai întâi, pentru că noi înşine nu avem o idee adevărată şi dreaptă despre ceea ce înseamnă desăvârşirea. Apoi, pentru că desăvârşirea este starea de asemănare totală cu Dumnezeu.

Respingeţi orice duh de curiozitate. Faceţi-vă munca fără să vă îngrijiţi să aflaţi dacă ceilalţi o fac pe a lor. Când lipseşte curiozitatea, fiecare primeşte de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine. Nu putem să-L înşelăm pe Dumnezeu. El este atât de puternic şi atât de drept încât nu putem să-I ascundem nimic.

Arhimandritul Sofronie, http://www.ganduridinierusalim.com/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 aprilie 2016 în CLEVETIRE