RSS

Arhive pe categorii: BISERICA

Cu inima in biserica

Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei?

-Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit.

-Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi.

Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe 5 octombrie 2015 în BISERICA

 

Vino la biserica in straie curate si simple

Părintele şi picta şi se ruga. Le făcea pe ambele. Nu-i plăcea moda. Zicea femeilor: „Să nu vii la Biserică cu moda ca să întoarcă alţii capul după tine. Să nu-ţi pui haine strălucitoare! Să nu te machiezi, să nu-ţi dai cu roşu pe buze, să nu te vopseşti. Că asta înseamnă că tu nu crezi că Dumnezeu te-a făcut frumoasă, că a greşit şi vrei tu să te faci.” Mereu zicea: „Lăsaţi moda! La Biserică vino să te rogi!”. Odată a venit un băiat tânăr şi i-a zis: „Părinte, am venit la Biserică să-mi găsesc nevastă.”, iar dânsul i-a răspuns:  „Eu credeam că la Biserică vii să te rogi, nu să te căsătoreşti. Hai, lasă! Roagă-te şi mai apoi, vedem ce vrea Dumnezeu cu tine”. Tot când ne certa cu moda, ne zicea: „Lasă hainele care nasc invidie! Tu vino la Biserică cu straie curate, simple!”. Părintelui îi plăcea mult să ne înveţe. Stăteam în Biserică, dânsul scotea din altar un scăunel şi noi pe jos, în jurul dânsului. Părintele iubea canoanele. După ele te învăţa şi după ele te certa. „Părintele avea darul facerii de minuni. Dar eu nu pot spune despre asta. Dânsul vedea. Şi-ţi vorbea aşa cum Dumnezeu îi descoperea lucrurile despre tine. Pe mine m-a întrebat: „Eşti domnişoară?”, şi i-am spus adevărul. O lună trăisem în păcat. Dânsul mi-a zis: „Acum gata cu ce-a fost! De acum stai aici şi să iubeşti Biserica!”.  Nu mi-a mai trebuit niciodată bărbat şi uite de 60 de ani sunt numai cu Biserica. Şi n-am fost singură. Maica Domnului mi-a dat tot, iar Părintele avea grijă şi de mine. Ăsta era darul dânsului cu care făcea minuni. Îţi schimba toată viaţa.” (Ecaterina T., 81 ani)

Părintele Sofian

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 august 2015 în BISERICA

 

Medicamente duhovnicesti – aghiasma, anafura si uleiul sfintit

Biserica Ortodoxa detine cele sapte Taine prin care Harul lui Dumnezeu lucreaza spre sfintirea omului. Insa pe langa cele sapte Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Spovedania, Impartasania, Maslul, Cununia si Hirotonia) mai exista si alte slujbe de sfintire a omului si a diferitelor obiecte sau lucruri, numite, ierurgii. De aceste sfinte slujbe poate beneficia orice crestin ortodox. Si ele sunt foarte necesare pentru intarirea credintei si pentru simtirea Harului Duhului Sfant.

Lucrurile sfintite de care trebuie sa se foloseasca si sa se impartaseasca fiecare credincios sunt urmatoarele:

  1. a) Aghiasma (apa sfintita);
  2. b) Anafura (paine sfintita);
  3. c) Uleiul sfințit (de la Sf. Maslu sau de la Litie);
  4. d) Icoane, cruci, troițe de asemenea toate aceste obiecte sfintite au un mare rol in sfintirea omului si a locului in care sta omul). Toate aceste sfintiri se fac de catre preot cu harul care este in el prin invocarea Duhului Sfant ca sa vina si sa sfinteasca acele lucruri sau obiecte.
    Duhul Sfant este a treia persoana a Sfintei Treimi care sfinteste totul in Biserica, in creatie, in familie, in persoana umana, atunci cand este chemat (invocat) din toata inima. Duhul Sfant este prin excelenta SFINTITORUL cel care sfinteste totul si toate.

Personal fiecarui credincios ii recomand ca sa aiba in casa sa o camera sau un colt intr-o camera unde sa aiba toate aceste lucruri sfintite: icoane, cruci, aghiasma, anafura, ulei sfintit, si sa se impartaseasca de ele cu evlavie si cu curatenie. Oamenii maturi sa le consume numai atunci cand sunt curati, iar copiii in fiecare dimineata dupa ce s-au spalat pe fata si inainte de a manca.

a) Aghiasma (apa sfintita)

Aghiasma este de doua feluri: aghiasma mare si aghiasma mica. Ambele feluri de aghiasma este recomandabil sa le avem in sticle diferite cu etichete pe ele pentru a nu fi confundate.
Aghiasma Mare se face numai o singura data pe an la Boboteaza. Se consuma 7 zile de pe 6 pana pe 13 ianuarie, in fiecare zi dimineata pe nemancate. Dupa aceea in tot cursul anului se foloseste numai daca s-a postit (nu s-a mancat nimic) pana la orele 16, 17 dupa-amiaza, de obicei cand se tine post negru vinerea sau cand socoteste fiecare personal.

Aghiasma Mică se face in fiecare zi cu exceptia intervalului de timp 6-12 ianuarie, cand se face aghiasma mare. Aghiasma Mica de asemenea, se tine intr-o sticla la un loc curat si se ia in fiecare dimineata pe nemancate, daca nu am consumat nimic dupa orele 24 de la miezul noptii.

Se poate stropi cu ea prin casa, hainele, masina, gospodaria, biroul, etc. Odata sfintita, aghiasma detine energia Harului Duhului Sfant. Deci nu este numai o apa simpla ci are o incarcatura spirituala deosebita. Din cauza aceasta cel ce o ia cu evlavie si se impartaseste de ea, se impartaseste de Harul Duhului Sfant. Aghiasma curata, lumineaza si intareste sufletul omului. De foarte multe ori are puteri miraculoase asupra celui ce o ia cu multa credinta si izgoneste diavolii.

b) Anafura (painea sfintita)

Un alt element sfintitor de care ne putem impartasi zilnic este sfanta anafura, acea paine sfintita in timpul Sfintei Liturghii care s-a atins de Sfanta impartasanie de catre preot in timpul Axionului. Ea are puteri harice deosebite, deoarece a fost atinsa de Trupul si Sangele Domnului. Aceasta anafura se ia de catre credincios duminica cand merge la biserica intr-o hartie curata sau intr-un vas, se usuca pentru a evita riscul sa nu se mucezeasca si dupa aceea a se strice. Pentru ca a fost atinsa de Sfanta Impartasanie se consuma dimineata inainte de aghiasma. Deci randuiala este in felul urmator: in fiecare zi crestinul ia o mica bucatica de anafura dupa aceea cateva inghitituri de aghiasma (de preferat de trei ori in numele Sfintei Treimi), iar dupa ce a consumat acestea se unge cu ulei sfintit pe frunte, facand semnul sfintei cruci cu un betisor.

Dupa ce s-a impacat cu Dumnezeu prin cateva rugaciuni ce le-a facut in gand, si s-a impartasit de Harul Duhului Sfant prin aceste elemente sfintite, in sfarsit isi ia crucea zilei ce a venit de dimineata cu binecuvantarea lui Dumnezeu si astfel mult spor va avea si va fi ferit de multe curse ale celui viclean in acea zi.

c) Uleiul sfințit

Dupa cum aminteam mai sus, un alt element sfintit de care ne mai putem impartasi zilnic este uleiul sfintit sau mirul cum i se mai spune, nefacand confuzia cu Sfantul si Marele Mir cel cu care suntem unsi numai odata in viata la Botez. Uleiul sfintit este de doua feluri: cel care se face la Sf. Maslu si cel care se face la Litie, atunci cand serbam un sfant mai mare cu cruce rosie in calendar.

Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfintitoare si tamaduitoare asupra omului care-l ia cu credinta. Acest ulei nu se resfinteste ci se pune intr-o sticla cu uleiuri de la cat mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce inca o data acelasi ulei care s-a sfintit la biserica. De asemenea acest ulei nu se pune la candela si nu se da la animale. Este o greseala daca se face acest lucru. El se sfinteste pentru oameni si oamenii trebuie sa-l foloseasca. Candela nu are nevoie de uleiul sfintit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinteste arzand acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cand se face asa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.

Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieste pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra in felul urmator mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el facand semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un betisor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot asa facand semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineata pe nemancate cateva picaturi, inghitite sau puse pe o bucatica de anafura. Iarasi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate in mancare. Se, pun in farfuria celui care mananca cateva picaturi, iar dupa ce mananca se spala farfuria singura si se arunca apa la o floare sau la un loc curat din gradina.
Nu se arunca la chiuveta, la canalizare sau la animale. Mai exista in Biserica ortodoxa inca doua feluri de ulei sfintit, unul este cel care se face la botez si se pune in apa din cristelnita si se unge copilul cu el la toate incheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfintit este cel de la sfintirea casei, cand se ung toti peretii casei la toate punctele cardinale avand semnificatie biblica de binecuvantare a casei unde locuim. Pentru animale exista rugaciuni de sfintire a cerealelor sau a sarii, care se da animalelor, spre alungarea duhurilor necurate, care se incuibeaza in gospodarii din cauza raufacatorilor care trimit duhuri rele inclusiv asupra animalelor. Deci este exclusa folosirea uleiului sau a fainii de la Taina Sfantului Maslu pentru animale. Atat cu uleiul sfintit de la Sf. Maslu care este pus intr-o sticla separat cat si cu uleiul de la Litie, crestinul se poate mirui pe frunte in semnul sfintei cruci in fiecare zi sau se poate administra intern.
De asemenea, noi crestinii ortodocsi ne mai putem impartasi de uleiuri sfintite direct de la Harul lui Dumnezeu fara interventia preotului, de la candela icoanelor facatoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaste.

Aici parca harul sfintitor la care sunt aprinse candelele este prezent in acel ulei care poate fi miraculos, de cele mai multe ori, la multi credinciosi care-l iau cu multa credinta, evlavie si inchinaciune, la acei sfinti. Acest fel de ulei se poate administra ca si celelalte dinainte despre care am vorbit, insa aici ne imaginam prezenta personala a sfantului de la care am luat uleiul si-l simtim in rugaciunea noastra.

d) Cruci, icoane, troițe

Casa crestinului fara cel mai important simbol al sau – Sfanta Cruce – poate avea multe lipsuri si poate fi privata de prezenta Harului Duhului Sfant. De aceea se recomanda ca fiecare casa si chiar fiecare camera sa aiba pe perete o sfanta cruce si o icoana. Aceste obiecte sfintite pe langa incarcatura harica pe care o detin reprezinta si pe cei care sunt pictati: Mantuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului sau diferiti sfinti. Sfantul care este pictat pe acea icoana este prezent in icoana dupa ce s-a sfintit, prin energiile necreate ale Duhului Sfant. Deci Duhul Sfant este prezent in casa si o protejeaza. Cei care nu au icoane in casa nu au o asemenea protectie si o asemenea prezenta. Chiar si o iconita purtata la tine sau o cruciulita sfintita te ajuta in multe imprejurari ale vietii. S-au intalnit cazuri cand o iconita sfintita la masina si o rugaciune rostita de sofer inainte de a se urca in masina l-au ferit de un mare accident, dupa cativa kilometri de mers. O casa ce avea multe icoane in ea a fost salvata de la un incendiu, pentru ca prezenta sfintilor din icoane nu a ingaduit acest lucru si a protejat casa. Reversul acestor lucruri protectoare este din pacate prezenta in multe case ale crestinilor din ziua de azi a diferitelor tablouri cu nuduri sau pornografii ce provoaca plecarea Duhului Sfant din acea casa si lipsa de oricare protectie harica din ea. Nefiind Duhul Sfant in acea casa, este prezent opusul lui, adica spiritul rau al diavolului si al ingerilor lui.
De asemenea troitele de la intersectii de drumuri isi au rostul lor. Spiritele rele fug din acel loc si din acea zona. Preotul cand sfinteste troita se roaga astfel: „…Trimite acum harul Preasfantului Tau Duh peste acest semn al crucii si-l binecuvanteaza, il sfinteste si-i da lui ca sa fie semn infricosator si tare asupra tuturor vrajmasilor vazuti si nevazuti… si tuturor celor ce se vor inchina Tie inaintea semnului acestuia si rugaciuni vor aduce, sa le fii milostiv ascultator si indurat implinitor al tuturor cererilor celor catre mantuire…” (Moliftelnicul; Randuiala sfintirii crucii si troitei).

Cand treci pe langa o troita si te inchini inaintea ei parca simti ca te apropie ceva de ea, parca o energie te atrage, iti da mangaiere, liniste. Cam cu masura credintei pe care o ai fata de Sfanta Cruce si Cel Rastignit pe ea, cu aceeasi ti se raspunde. Punand mult suflet si credinta primesti mangaieri si satisfactii pe masura. Aici nu se mai poate pacali nimeni, nu mai poate vicleni nimeni.
Daca noi crestinii ortodocsi avem aceste comori inestimabile si nu le constientizam, nu stim sa „profitam” sau sa „uzam” de ele este dureros. Unii vor spune ca nu conteaza mult aceste lucruri la intarirea credintei sau la mantuire. Dar sa nu uitam ca de la lucrurile mici pornesc cele mari, sau daca nu le infaptuim pe cele mici, pe cele mari nu numai ca nu le vom putea infaptui, dar nici nu le vom putea cunoaste. Cunoasterea lui Dumnezeu este infinita, evolutiva si progresiva, daca nu ai un punct de pornire de jos nu poate fi o sustinere obiectiva si reala ci numai una imaginara si ireala. IL rog pe Bunul Dumnezeu sa ne lumineze spre tot lucrul bun si folositor.

Arhim. Ioachim Parvulescu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 4 august 2015 în BISERICA, SFATURI

 

De ce nu mergi la biserica ?

In biserica cei ce se bucura isi sporesc bucuria. In biserica se gaseste veselia celor amarati, bucuria celor necajiti, alinarea celor chinuiti, odihna celor osteniti. Pentru ca Hristos spune: ” Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati  si Eu va voi odihni pe voi. ” Ce este mai de dorit decat acest glas? Ce este mai dulce decat aceasta chemare? La ospat te invita Domnul cand te cheama la biserica. Te imbie sa te odihnesti dupa ostenelile tale. Iti daruieste alinare in dureri, pentru ca te despovareaza de greutatea pacatelor. Cu desfatarea duhovniceasca tamaduieste mahnirea si cu bucurie intristarea.

Cu toate acestea, putini sunt cei care vin la biserica. Ce lucru intristator! La dansuri si distractii alergam cu sarguinta. Neghiobiile cantaretilor le ascultam cu placere. De cuvintele imorale ale actorilor ne desfatam ore in sir, fara sa ne ingreuiem. Numai atunci cand vorbeste Dumnezeu incepem sa cascam, sa ne scarpinam si ne apuca ameteala. Dar si la hipodrom,  desi nu exista acoperis care sa-i apere de ploaie pe spectatori, alearga cei mai multi ca niste nebuni, chiar si atunci cand ploua cu galeata sau vantul bate cu putere. Nesocotesc si vremea rea  si frigul si distanta. Nimic nu-i poate tine la casele lor. Cand este insa vorba sa mearga la biserica ii impiedica chiar si o ploaie marunta. Si, daca-i intrebi cine este Amos si Avdie sau care este numarul prorocilor si al apostolilor, nu pot sa-si deschida gura. Insa despre cai, cantareti si actori pot sa-ti spuna si cele mai mici amanunte. Cum este cu putinta asa ceva?

Praznuim pomeniri de Sfinti si apoape nimeni nu vine la biserica. Se pare ca distanta ii arunca pe crestini in trandavie sau mai degraba nu distanta si numai trandavia ii impiedica. Pentru ca, asa cum nimic nu-l poate impiedica pe cel care are intentie buna si ravna sa faca ceva, tot astfel, pe cel nepasator, lenes, delasator, toate il pot impiedica.

Mucenicii si-au varsat sangele pentru Adevar, iar tu te ingreuiezi de o distanta atat de mica? Aceia si-au jertfit viata pentru Hristos, iar tu nu vrei sa te ostenesti nici un pic? Domnul a murit de dragul tau si tu il dispretuiesti? Praznuim pomeniri de Sfinti si tu te ingreuiezi sa vii la biserica preferand sa stai acasa? Si totusi trebuie sa vii ca sa vezi cum diavolul este biruit, Sfantul biruieste, Dumnezeu se slaveste si Biserica triumfa.

” Dar, sunt pacatos, spui si nu indraznesc sa privesc la chipul Sfantului” . Tocmai pentru ca esti pacatos, vino ca sa te faci drept. Sau poate ca nu stii ca si cei care stau inaintea Sfantului Jertfelnic sunt pacatosi. Pentru aceasta a iconomisit Dumnezeu ca preotii sa fie razboiti si ei de anumite patimi, ca sa fie ingaduitori cu neputinta omeneasca si sa-i ierte pe ceilalti.

” Dar, de vreme ce nu am implinit cele pe care le-am auzit la biserica, imi va spune cineva, cum pot sa vin iarasi?” Vino sa asculti din nou cuvantul dumnezeiesc si incearca acum sa-l implinesti. Daca-ti pui alifie peste o rana si nu se vindeca in aceeasi zi nu vei pune oare si ziua urmatoare? Daca taietorul de lemne care vrea sa taie un stejar, nu reuseste sa-l doboare din prima lovitura de secure, nu loveste si a doua si a cincea si a zecea oara? Fa si tu la fel.

Poate imi vei spune ca te impiedica sa vii la biserica saracia si nevoia de a lucra. Insa si acesta este numai un pretext. Sapte zile are saptamana. Dumnezeu a impartit aceste sapte zile dandu-ne noua sase iar pentru EL lasand doar una. Asadar nu vrei sa-ti lasi treburile nici macar in aceasta singura zi?

Si de ce spun eu o intreaga zi? Fa si tu in aceasta zi ceea ce a facut vaduva din Evanghelie. Aceasta a dat milostenie doi bani si a luat mult har de la Dumnezeu. Imprumuta si tu doua ore lui Dumnezeu, mergand la biserica si vei aduce in casa ta, castigul a nenumarate zile. Daca insa nu primesti sa faci aceasta, vezi ca nu cumva prin aceasta purtare a ta sa pierzi osteneala multor ani. Fiindca Dumnezeu, atunci cand este dispretuit, stie sa-ti risipeasca banii pe care i-ai adunat lucrand duminica.

De ai gasi inca si o visterie plina de aur si din pricina ei ai lipsi de la biserica, paguba tot ar fi foarte mare pentru ca cele duhovnicesti sunt mai presus decat cele materiale. Lucrurile materiale, chiar daca ar fi multe si ar curge din abundenta de pretutindeni, nu le luam in cealalta viata, nu le ducem cu noi in ceruri, nu vor fi cu noi la infricosatul divan al Domnului, ci de multe ori, chiar inainte de a muri ne parasesc. Dimpotriva comoara duhovniceasca pe care o dobandim in biserica nu poate nimeni sa ne-o ia si ne urmeaza pretutindeni.

” Da, spune un altul, dar pot sa ma rog si acasa.” Te inseli pe tine insuti, omule. Desigur, este cu putinta sa te rogi si acasa. Insa este cu neputinta sa te rogi precum in biserica, unde se afla multimea Parintilor si unde strigatul rugaciunii se inalta intr-un glas catre Dumnezeu. Nu te asculta atat de mult Domnul cand il rogi singur, pe cat te asculta atunci cand il rogi impreuna cu fratii tai, pentru ca in biserica exista mai multe conditii duhovnicesti decat acasa. Aici exista unirea, si buna intelegere intre crestini, legatura dragostei, rugaciunile preotilor. Tocmai pentru aceasta preotii sunt cei care conduc slujbele, ca sa intareasca prin rugaciunile lor mai puternice, rugaciunile mai slabe ale poporului si astfel sa urce impreuna la cer.

Atunci cand ne rugam fiecare deosebi suntem slabi. Cand insa ne adunam toti impreuna, atunci devenim mai puternici si atragem intr-o masura mai mare milostivirea lui Dumnezeu. Odata, Apostolul Petru se afla in temnita, legat in lanturi. S-a facut insa rugaciune fierbinte de catre adunarea credinciosilor si indata a fost slobozit. Asadar, ce ar putea fi mai puternic decat rugaciunea impreuna, care a ajutat chiar si unui stalp al bisericii ca acesta?”

fragment din: MERSUL LA BISERICA – Sfanta Manastire Paraklitu

 
2 comentarii

Scris de pe 14 martie 2015 în BISERICA

 

Vine diavolul la biserica duminica viitoare

Cuvintele acestea le-am spus oamenilor din fosta mea parohie în urmă cu câțiva ani. Le-am vorbit mereu despre Bunul Dumnezeu și m-au ignorat. Cum eram eu așa de necăjit, mi- a căzut în mână un interviu cu părintele Constantin Galeriu, Dumnezeu să-l odihnească!  Sfinția sa povestea că în primii ani de preoție la parohia pe care o avea într- un cartier muncitoresc din Ploiești, a avut o situație similară: indiferența cruntă a oamenilor față de Dumnezeu. Într- o duminică, după predică, i-a venit ideea să-i anunțe pe oameni că exact peste o săptămână va primi vizita în parohie a lui Scaraoschi, în persoană. Rezultatul: după șapte zile biserica arhiplină.

Ceea ce a urmat puteți să vă închipuiți.  Mi- a plăcut ideea tare mult. Mi- am zis în sine: ”Pot să fac și eu așa ceva. Ce am de pierdut?!” M- am gândit câteva zile. L- am întrebat în rugăciune și pe Sfântul Mucenic Mina. Am căutat în Sfânta Scriptură ceva care să mă întărească în acest sens și m-am trezit la o predică zicând astfel: ”Fraților, vine diavolul duminica viitoare la noi. Vă rog să fim gazde bune”. Ochi mari. Coate în dreapta și în stânga. Cruci multe.  Trece o săptămână. Duminica dimineața biserica plină. Vine multă lume. Câtă frunză și iarbă, vorba poetului. Dascălul meu devine crispat și mă întreabă într- una: ”Părinte, ce facem?!” ”Sfânta Liturghie”, zic eu. Ajungem la predică. Liniște. Nerăbdare. Îi simt pe oameni că vor să mă întrebe ceva. Mă uit la dascăl. Era alb ca varul pastă. Îi zâmbesc liniștitor și le zic așa enoriașilor: ”Dragilor, ați venit degeaba. Dacă ați ajuns să vă încredeți în promisiunile venite din partea necuratului, atunci țin să vă anunț că ați luat țeapă. Din păcate este prezent prin lipsă. Să vă fie învățătură de minte. Mergeți acasă și să spuneți și celor care nu au venit azi la slujbă cum ați ajuns bătaia de joc a dracului”.

https://jurnalulunuipreotpacatos.wordpress.com

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 februarie 2015 în BISERICA, DIAVOL, NECREDINTA

 

De ce nu mergi la biserica ?

Spui că n-ai timp? Dar oare dacă te îmbolnăvești, în spital ai timp să stai? 6 zile ți-a lăsat Dumnezeu pentru trup, în care să muncești, și doar una Și-a oprit-o pentru El, așadar timpul nu-ți va fi scuză la Judecata de Apoi. Spui că n-ai știut? Dar oare când clopotele te chemau, tu ce făceai? Tu te întorceai nepăsător în pat, pe partea cealaltă, tu făceai cumpărături, negoț, tu făceai mâncare, tu râdeai la televizor… iar Hristos Se jertfea pe Cruce, pentru tine. Spui că nu vrei, nu-ți pasă, ești indiferent? Dar oare la Judecată vei mai avea curajul să-I spui Judecătorului: “N-am vrut, Doamne?!” Așadar, nepăsarea se plătește cu o osândă veșnică. Spui că n-ai putut, erai obosit sau bolnav? Dar oare vecina ta, bolnavă și bătrână, cum putea? În cârjă, și era nelipsită de la biserică. Iar tu, om sănătos, ți-ai cheltuit tinerețea și puterea în desfrânări și beții, în lene și nepăsare. Ia aminte ca la Judecata de Apoi, vei avea ca martori pe cei de lângă tine pe care-i considerai proști și înapoiați, nebuni și exagerați, dar care au ajuns în rai. Tu nu, pentru că… nu ai avut timp, nu ai știut, nu ai vrut, nu ai putut.

Elena J.

 
3 comentarii

Scris de pe 19 februarie 2015 în BISERICA, ELENA J., NECREDINTA

 

Parintele Justin Parvu: „Mantuirea este doar in Biserica. Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa”

Parinte, in unele din interviurile cu sfintia voastra luate de Dl Adrian alui Gheorghe, cuprinse in cartea „Semnele vremii, 7 intalniri cu Parintele Iustin Parvu”, vi se adreseaza o intrebare despre posibila mantuire a neortodocsilor. Din raspunsul din acea carte, nu reiese o opinie limpede. Si pentru a nu se crea tulburare si sminteala in randul celor ce va citesc, va rugam sa ne precizati parerea sfintiei voastre.

Eu nu imi amintesc sa fi spus asa ceva, dar poate era intr-un anume context. Sau datorita oboselii e posibil sa se mai strecoare unele greseli sau lipsuri, de aceea atunci cand apare o carte, ea trebuie bine cercetata inainte. Pe mine nu m-a consultat nimeni, ca as fi putut rectifica. Darpozitia mea referitoare la aceasta problema am zis-o in nenumarate randuri. Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni. Mantuitorul spune limpede: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Eu nu pot sa ma fac judecator in locul lui Dumnezeu, nu e in competenta mea sa spun cine se mantuieste sau nu, avem insa o randuiala stabilita de Sf. Parinti si niste sfinte canoane. Nu putem sa spunem noi altfel decat sfintele canoane. Pentru ca asa se face sminteala. Cadem sub anatema Bisericii daca indraznim din voia noastra sa adaugam la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iota, sau sa scoatem ceva. Eu am spus-o si o repet: Trebuie sa marturisim Adevarul si Ortodoxia dupa invatatura Cuviosului Parinte Iustin Popovici, ca sa ne putem mantui in aceste vremuri, cand ecumenismul vrea sa distruga Singurul Adevar Ortodox. Sfantul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene. … Fara sa tinem seama de calea Apostolilor si Sfintilor Parinti, fara a urma Apostolilor si Sfintilor Parinti dupa Acela care este singurul si adevaratul Dumnezeu in toate lumile, si fara de inchinarea inaintea singurului, si adevaratului, si vesnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului si Mantuitorului Hristos, este neindoielnic ca omul se va afunda in marea moarta a civilizatelor inchinari europene la idoli, si, in locul viului si adevaratului Dumnezeu, se va inchina idolilor mincinosi ai veacului acestuia, intru care nu este mantuire, nici inviere, nici indumnezeire pentru fiinta cea nenorocita care se cheama om”[1].

Mantuirea este asadar doar in Biserica, si nu in afara ei sau in vreo alta pseudo-biserica. Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa. Faptele bune ale neortodocsilor pot sa ii ajute sa cunoasca Adevarul ortodox, dar nu sunt suficiente spre mantuire. Fara Botezul in numele Sfintei Treimi, a unei Treimi marturisite in Crezul ortodox, si nu cel ratacit, catolic, nu este mantuire. Dar este vreme de pocainta pentru fiecare si ii asteptam cu bratele deschise catre Sfanta Ortodoxie pe toti cei rataciti pe cale.

Asa cum cantam si la taina calugariei: „Bratele parintesti, sarguieste de le deschide mie, ca in desfranari am cheltuit viata mea, spre bogatia cea necheltuita a indurarilor Tale, cautand acum Mantuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea saracita pentru ca Tie, Doamne, cu umilinta strig: gresit-am, Parinte, la cer si inaintea Ta”. Aceasta este pozitia poporului nostru. Este un popor „calugarit”, care se roaga neincetat la Dumnezeu: Parinte, am gresit la cer si inaintea Ta: primeste-ne si pe noi ca pe o jertfa curata inaintea sfintirii si a preamaririi Tale. Amin!

[1] Sfantul Iustin Popovici, BISERICA ORTODOXA SI ECUMENISMUL, Traducere din limba sarba de Adrian Tanasescu, Manastirea Sfintii Arhangheli – Petru Voda.

Fragment din interviul „Părintele Justin Pârvu: Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş”, aparut in revista ATITUDINI, realizat de Monahia Fotini

 
Un comentariu

Scris de pe 27 august 2014 în BISERICA, MANTUIRE, ORTODOXIA