Plansul Maicii Domnului

Fiul meu cel Preaiubit,
Vezi-mi sufletul zdrobit
Pentru oamenii ce pier,
Pentru ei milă Îți cer.

Cum pot, Maică, să-i primesc?
De rele nu se căiesc,
Posturile nu le țin,
La biserică nu vin,
Nu se roagă, nu-s miloşi,
Nu iartă, sunt duşmănoşi,
Nu se-ajută între frați,
Stau de ani necununați,
Fac avorturi şi urgii,
Se întrec în lăcomii,
De Mine aminte-şi aduc
Doar atunci când greu o duc,
Jertfa Mi-o batjocoresc
Şi din nou Mă răstignesc…

Fiul meu, nu-i pedepsi
Căci de rele s-or căi,
Vor urma al Tău cuvânt
Dar mai lasă-i pe pământ!
Te îndură de acei
Neprihăniți printre ei,
De bătrâni şi de copii,
De pustnici şi monahii
Care încă Îți slujesc
Şi-al Tău Nume Îl iubesc.

O, Măicuță, ruga ta
Îmi străpunge inima,
Ale tale lacrimi dor
Ce le verşi pentru popor…
Nu-i voi pierde, îi mai las
Şi le voi mai da răgaz.
Pentru tine, Maica Mea
Mai țin lumea asta rea…

ELENA J.