Doamne, unde eşti Tu când eu uit de Tine? În ce colţ al inimii mele stai pândind întoarcerea mea? Cu ce ochi priveşti la inima mea atunci când rătăceşte? Seara, când rugăciunea nu mi-e rugăciune,… ce răspunzi Tu, Doamne, ne-rugăciunii mele? Şi când iubirea mea nu e iubire,… cum iubeşti Tu, Iubite, inima mea? Iar când cântarea mea adusă Ţie nu e cântare,… ce-i cânţi Tu, Bunule, inimii mele?
Uneori, înecându-mă în trufia mea, cu ruşine Te zăresc aşteptând plecarea frunţii mele. Şi mă doare dulce smerenia Ta şi mi-e greu să-Ţi înţeleg răbdarea. Alteori, în mijlocul ne-vieţii mele, oprindu-mă în loc, aud paşii Tăi, călcând uşor, străbătând cărările inimii mele. Şi-atât de scurtă e clipa în care Te aud… şi-apoi mă cufund iar în nepăsarea mea. Dar locul în care ai călcat poartă cu durere urma tălpilor Tale. Şi blândeţea cu care ai călcat mă doare … că n-am cu ce-i răspunde. Şi curăţia Ta, ca pe o rană o port pe inimă … că n-am cu ce o lăuda, că nimic din ce am nu-i seamănă. Doamne, unde e dorul meu când nu e lângă Tine? Unde eşti Tu când eu uit de Tine, Doamne? În ce colţ al inimii mele stai pândind întoarcerea mea? Mulțumesc, Doamne, Îndelung răbdării Tale!
Talita
Lumină pentru candela din suflet 