La bunici la tara, in saptamana mare incepeau pregatirile. Se scutura toata casa, pana la ultimul pres. Se inchideau sobele, ce bine c-am scapat de iarna! Bunica numara zilele pana veneau nepotii si isi facea griji ca stau prea putin, nu le dau si astia mai multa vacanta de Paste. Bunicul cosea curtea si mirosea a iarba taiata, a copaci infloriti si a paine pe vatra. Exista ceva mai frumos de atat?
Pomii se vopseau cu var si tot satul stia ca vine Pastele! Azi alergam in goana noastra nebuna prin oras, cumparam cozonaci in punga si ne intrebam unde e mirosul vechi din copilarie. E luni, e saptamana mare si as vrea sa va provoc in fiecare zi de acum sa… stam. Sa stam un pic. Sa mergem pe jos pana la serviciu sau pana unde avem treaba. Sa mergem, sa mirosim copacii, s-o taiem prin parcuri, sa ne dam jos din metrouri. Si sa ne zambim intre noi, complice, cand ne vedem pierduti pe afara, cu telefoanele in buzunare numarand in gand 1, 2, 3, 4… cate zile pana se intorc copiii mari de la oras ACASA? Ce enervant e orasul ca nu stie ca vine Pastele! Hai sa ii spunem!
Marian Ralea
Lumină pentru candela din suflet 