RSS

De ce, tata…

04 apr.

rrrr

De ce, tată, rar, poeții îți închină câte-un vers?
De ce al tău dulce nume e uitat, uneori șters?
Căci și tu ca mama, zilnic, cu iubire te jertfești,
Pentru noi muncești cu trudă să ne crești, să ne-ngrijești.

Nu dormi nopțile de grijă atunci când noi suferim,
Plângi pe-ascuns de ochii noștri, deși, tată, noi te știm.
Iar durerea ce te-apasă nu o arăți nimănui,
Fiindcă oful tău de tată tu îl spui doar Domnului.

Deși nu ne spui prin vorbe cât de mult tu ne iubești,
Dar prin ale tale fapte ne-arăți cât ne prețuiești.
De aceea, și noi, tată, pentru toate-ți mulțumim
Și se cade ca pe mama la fel noi să te iubim.

ELENA J.

Reclame
 
5 comentarii

Scris de pe 4 aprilie 2019 în ELENA J., TATA

 

5 răspunsuri la „De ce, tata…

  1. ioansperling

    4 aprilie 2019 at 22:09

    Buna intrebare si bine remarcat!

     
    • Elena J.

      4 aprilie 2019 at 22:13

      Asadar, sa le inchinam mai des versuri.

       
      • ioansperling

        4 aprilie 2019 at 22:16

        Eu sunt de acord numai ca nu tine de mine!

         
  2. ecoarta

    4 aprilie 2019 at 23:51

    Personal, cat am scris despre mama am scris si despre tata, ba chiar, cred, ca mai mult! L-am pretuit pe tata enorm, iar restul…nu mai zic. Ai dreptate…si tata este al nostru, in egala masura!

     
  3. PG

    5 aprilie 2019 at 12:03

    Multumim pentru aceste versuri frumoase .

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: