RSS

Venit-am dupa ani acasa…

30 mart.

sufletul

Venit-am după ani acasă,
În satul cel demult uitat,
Să-i văd pe-ai mei, pe toți la masă
Și tot ce-n urmă am lăsat.

Dar ulița-mi părea străină
Și toate, parcă, mă mustrau,
Tot i-așteptam pe-ai mei să vină,
Dar ei nicicum nu apăreau.

Caisul cel bătrân de zile
Care tot timpul înflorea
Era cuprins de mărăcine
Și-ncet, încet el se usca.

N-am auzit lătrat de câine
Și nicio pasăre cântând…
În sat niciun miros de pâine
Și nici vreun om pe drum trecând.

Un clopot mai bătea – ce jale!
Ce dor mă cuprinsese atunci,
Doar lacrimi m-au străpuns pe cale:
O, viață, ce ușor te duci!…

ELENA J.

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 martie 2019 în DOR, ELENA J.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: