RSS

De vorba cu mama

30 mart.

iStock-620734880

Nu înțeleg iubirea ta de mamă
Și darul tău de-a potoli furtuna.
Cum dintr-un pumn de fier tu faci aramă
Și-n rugăciuni fierbinți mă porți într-una.

Din clipa când viaț-am căpătat,
Mă porți pe brațe plină de iubire.
Când în delirul lumii m-am aflat,
M-a ‘mbărbătat mereu a ta privire.

Te-am confundat mămico cu un înger,
De-atâtea ori când gânduri îmi citeai.
Când mă loveam și începeam să sânger,
Mă sărutai și rănile-mi legai.

De unde-atâta pace-n vocea ta
Și-atâta cumpătare în cuvinte?
De unde mamă darul de-a uita,
Greșeala mea ce nu ți-o aduci aminte.

Tot mă întreb, o mamă, ce ești tu?
La nesfârșit cu chipul luminat.
Cum o ființa ca a ta cu drag putu
În fiecare zi să-mi lase-un sărutat.

Cristian Dume

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30 martie 2019 în MAMA

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: