Pînă a se inventa ceasul mecanic
Timpul se măsura după soare
Și umbra pe care o lăsau lucrurile pe pămînt
Era ca o mîna care te trage ușor spre sfîrșit.
Pînă a se inventa măsurătorile exacte
Răcoarea serii și blîndețea dimineților
Prevesteau începutul unui nou anotimp
Și îndrăgostiții se încălzeau punîndu-și brațele peste umeri.
Astăzi timpul se măsoară exact
Dar pentru ce? Pentru cine?
Nici luna, nici soarele
Nu ascultă de măsurătorile oamenilor.
E o greșeală, o fugă și o nesupunere în tot ce se întîmplă
Și timpul pare de nestăpînit
Cînd luna se subțiază sub ochii noștri mirați
Ca o apă luminoasă ce se soarbe din palmă.
Savatie Bastovoi
Reclame
