Ce-ar fi ca data viitoare când intri pe ușă, să-i zâmbești soției în loc să te arăți încruntat?
Ce-ar fi ca atunci când cumperi pentru tine o sticlă cu vin, să cumperi și pentru ea o ciocolată?
Ce-ar fi ca atunci când copiii vor să se joace cu tine, să nu-i mai respingi ci să copilărești cu ei?
Ce-ar fi ca atunci când îți vine să înjuri, să faci un efort să te abții?
Cum ar fi dacă „De ce?”-urile le-ai înlocui cu „Mulțumesc!”?
Ce-ar fi dacă ai renunța la meciul de seară și ai petrece mai mult timp cu soția și copiii?
Ce-ar fi dacă nu ai mai compara-o cu alte femei ci i-ai aduce mai des aminte cât de frumoasă și de specială e în ochii tăi?
Ce-ar fi ca în loc să te plângi de ce-ți lipsește, să fii recunoscător pentru cele ce le ai?
Ce-ar fi dacă nu i-ai mai reproșa soției că „stă” acasă în timp ce tu muncești, ci i-ai mulțumi pentru faptul că găsești mereu mâncarea caldă, curățenie în casă și ajutându-i pe copii la lecții?
Cum ar fi dacă ai avea cunoștința că la ceea ce tu dai cu piciorul, alții abia așteaptă să pimească?
Elena J.
Albert Ai Conty
24 ianuarie 2019 at 7:37
Ar fi o clipa de normalitate…
Elena J.
24 ianuarie 2019 at 8:06
Asa am zis si eu. Am ajuns sa tanjim dupa normalitate…