Pentru cine azi mai bate
Clopotul mare din sat?
Pe cine cheamă la slujbă?
Eu departe sunt plecat.
Și de-aici, din depărtare,
Încă-l mai aud bătând…
Parcă își jelește fiii –
Dangătu-i mai mult plângând.
Cui mai cântă ciocârlia,
Mierla și cucul din sat?
Doina cine s-o asculte?
Că eu sunt înstrăinat.
Au rămas strugurii-n vie,
Chiar și merele-au căzut
Plugul și el mă așteaptă,
Dar acasă nu mai sunt.
Porțile sunt încuiate,
Lacătul e ruginit,
Iarba a crescut cât gardul…
Eu de ani n-am mai venit.
Satul mă cheamă acasă
Și de dor eu mă topesc.
Vreau să mor în a mea țară,
Pe-al meu pământ românesc.
Elena J.
ioansperling
20 septembrie 2018 at 7:35
Frumoase versuri trist mesaj!
Leria
23 septembrie 2018 at 13:58
Frumos, sensibil- un adevăr dureros.