RSS

Ascetul

24 mart.

pustnic

Stai tăcut, bătrâne, te rogi ne-ncetat,
Le-ai lăsat pe toate, lumea ai uitat.
Fața ți-e uscată, trupul istovit,
Haina neagră, aspră, părul cărunțit,
Ochii-ți sunt departe, privești către zări,
Ruga ta străpunge ceruri, munți și mări.
Nimeni nu-i cu tine, ești însingurat –
Doar de sfinții îngeri ești înconjurat.
Stânca solitară adânc s-a tocit,
Tot făcând metanii, trupul ți-ai muncit.
Ți-ai închis fereastra să nu te-amăgească
Frumusețea lumii să te ispitească.
Doar candela arde-n nopțile târzii,
De când nu mai dormi, nici tu nu mai știi.
Și-n tăcerea nopții tot aștepți ceva,
Un dor te apasă, dorul de-a pleca.
O, te rog, părinte, să mai zăbovești.
Ceru-i tot acolo, unde te grăbești?
Ne tot pleacă sfinții către Dumnezeu,
Tot mai trist e-n lume, zilnic tot mai greu…

ELENA J.

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe 24 martie 2018 în ELENA J., Uncategorized

 

2 răspunsuri la „Ascetul

  1. Dumitru

    24 martie 2018 at 20:25

    Foarte frumos !!!

     
  2. Adriana

    24 martie 2018 at 23:09

    Pentru rugaciunile lor mai ține Dumnezeu lumea asta.
    Minunate versuri închinate sfinților munților!

     

Lasă un răspuns la Dumitru Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: